ICCJ. Decizia nr. 2739/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2739/2009
Dosar nr. 442/32/200.
Şedinţa publică din 3 august 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119/MEA din 29 iulie 2009 a Curţii de Apel Bacău, s-a admis cererea formulată de Tribunalul Pescara din Italia, în baza art. 94 şi art. 90 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004 cu modificările la zi privind mandatul european de arestare, emis la 29 iunie 2009 împotriva persoanei solicitate B.R.I. (fost N.).
Dispune predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare italiene, sub condiţia prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În temeiul art. 90 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004, dispune arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile judiciare emitente, cu respectarea termenelor prevăzute; de art. 96 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 29 iulie 2009 şi până la data de 26 august 2009.
În temeiul art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare.
În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se va dispune comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dispune traducerea prezentai hotărâri şi a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă.
În motivarea acestei sentinţe se retine următoarele:
Tribunalul din Pescara Italia a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, mandatul european de arestare, emis la data de 29 iunie 2009 împotriva persoanei solicitate B.R.I. (fost N.) şi care este urmărită penal, de către tribunalul sus-menţionat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 416 C. pen. italian, de asociere constituită în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 615 C. pen. italian şi art. 12 din Decretul-lege nr. 143/1991.
Astfel, parchetul a trecut la identificarea persoanei solicitate în baza art. 881 şi art. 882 din Legea nr. 302/2005 iar apoi prin Ordonanţa nr. 1516/11/5 din 28 iulie 2009 a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 ore începând cu 28 iulie 2009.
Totodată, au fost aduse la îndeplinire şi cerinţele art. 883 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi mai apoi parchetul a sesizat Curtea de Apel Bacău, în vederea arestării persoanei solicitate potrivit art. 90 alin. (2) din Legea 302/2004 şi a predării acesteia către autorităţile italiene.
În fapt, în mandatul european de arestare se reţine că persoana solicitată s-a asociat cu mai multe persoane, în cadrul aşa-zisei „Banda C.", potrivit rolurilor şi precizărilor care urmează, pentru a comite o serie nenumărată de acte de citire abuzivă a codurilor de acces la sistemele protejate ale tranzacţiilor economice telematice (prin intermediul aplicării manuale a dispozitivelor POS precum şi a monitoarelor de ATM), infracţiunea prevăzută de art. 614 C. pen. italian, precum şi de duplicarea abuzivă a card-urilor de plată, de scoaterea banilor şi tranzacţii frauduloasă în dauna instituţiilor emitente şi a titularilor card-urilor respective, infracţiune prevăzută de art. 12 Decretul-lege nr. 143/1991, deci de art. 55 alin. (9) D. Lgs. nr. 231/2007, sau punerea în circuit a codurilor respective, în vederea utilizării lor pentru a comite fraude, infracţiune prevăzută de art. 648 C. pen.
Nemulţumit de această hotărâre, în termenul legal, persoana solicitată a declarat recursul de faţă, pentru motivele expuse în partea introductivă (practica) a prezentei decizii şi prin care se repetă apărările ridicate în faţa instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Curtea, reexaminând probatoriul cauzei, şi apărările persoanei solicitate ce au fost amplu analizate de către instanţa de fond şi care pe deplin fondat, au fost înlăturate, reţine că sentinţa atacată este legală iar criticile aduse acesteia nu se confirmă.
Ca atare, urmează a fi menţinută hotărârea atacată iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În primul rând, Curtea observă că, atât persoana solicitată precum şi apărătorul său, confundă mandatul european de arestare emis în cauză, de autorităţile judiciare italiene, cu mandatul de arestare ce se emite, după legea română si între care instituţii de drept, nu există identitate sau echivalenţă.
În speţă, persoana solicitată si care nu a adus nici o obiecţiune asupra datelor de identificare, este chemată de autorităţile judiciare italiene, pentru a participa la actele de urmărire penală împotriva sa, bănuită fiind că ar fi încălcat legea penală italiană pentru faptele, descrise pe larg în cererea de sesizare a autorităţilor judiciare române. Această cerere a autorităţilor judiciare italiene este definită în art. 77 din Legea 302/2004 prin expresia de, mandat european de arestare.
Cum, se mai constată că prin hotărârea atacată, au fost respectate toate prevederile legale prevăzute de art. 85 si nu există alte motive de refuz al executării mandatului european de arestare şi prevederile art. 88 alin. (1) şi (2) din Legea 302/2004, persoana solicitată, are deschisă calea organizării întregii sale apărări, în faţa autorităţilor judiciare italiene, ce tocmai în acest scop o cheamă, o caută, respectiv pentru a efectua urmărirea penală împotriva sa. Deci persoana solicitată nu este încă o persoană condamnată şi judecată cu nerespectarea drepturilor de apărare, după cum eronat susţine.
Apoi, se mai reţine că, faţă de persoana solicitată, prin hotărârea atacată, s-au luat toate măsurile de protejare a drepturilor cetăţeanului român cercetat în străinătate dar şi garanţiile de apărare a acestora, în situaţia în care, va fi găsită vinovată în Italia, pentru faptele penale de care este bănuit.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.R.I. ( fost N.) împotriva sentinţei penale nr. 119/MEA din 29 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2728/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2975/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
