ICCJ. Decizia nr. 2779/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2779/200.
Dosar nr. 7678/2/200.
Şedinţa publică din 14 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 214 din 6 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene emise la datele de 12 martie şi 29 iunie 2009 de către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, Curtea de Justiţie din Manchester.
S-a dispus predarea persoanei solicitate N.M.B. cu respectarea condiţiei prev. de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,respectiv dacă se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate condamnatul va fi transferat în România pentru executarea pedepsei.
S-a luat act că persoana solicitată a renunţat la efectele regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 6 august 2009 până la 3 septembrie 2009.
S-a reţinut că la data de 6 august 2009 s-a solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la datele de 12 martie 2009 şi 29 iunie 2009 de către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, Curtea de Justiţie din Manchester faţă de cetăţeanul român N.M.B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, vătămare corporală, răpire, constrângere în vederea practicării prostituţiei şi proxenetism.
Astfel, în mandatul emis la 12 martie 2009 se reţine că în perioada 15 august 2008-15 septembrie 2008 persoana solicitată a traficat pe teritoriul Regatului Unit în vederea exploatării sexuale pe M.M. şi N.M.M., pe care Ie-a violat de câte cinci ori.
În mandatul emis la 29 iunie 2009 s-a reţinut că în perioada februarie 2008-octombrie 2008, aceeaşi persoană solicitată a traficat pe teritoriul Regatului Unit pe numitele M.L., G.D. şi B.M. iar în afara Regatului Unit, respectiv în Olanda, pe numita G.D., persoane pe care Ie-a şi violat de trei ori, producându-le vătămări corporale şi forţându-le să se prostitueze.
Fiind audiată, persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Marea Britanie.
Instanţa de fond a constatat că nu există obiecţii în ceea ce priveşte identitatea persoanei solicitate şi nici unul dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare prevăzute de Legea nr. 302/2004,astfel încât a admis sesizarea, a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare şi predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Marea Britanie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată, susţinând în esenţă că nu este de acord cu executarea mandatelor europene de arestare emise împotriva sa.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 77alin. (2) din Legea nr. 302/2004,mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
De asemenea, potrivit art. 90 alin. (7) din aceeaşi lege, audierea persoanei solicitate a fi predată în baza unui mandat european de arestare se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi eventuale obiecţii în ce priveşte identitatea.
Rezulta aşadar că instanţa investită cu executarea unui mandat european de arestare realizează o cenzură limitată a acestuia, care se mărgineşte la condiţii de formă, la eventuala incidenţă a unora dintre motivele de neexecutare prevăzute de lege, precum şi a unei obiecţii în ce priveşte identitatea persoanei solicitate.
În consecinţă, având în vedere pe de o parte că mandatul emis de autorităţile judiciare din Marea Britanie respectă toate condiţiile de formă cerute de lege jar pe de altă parte că nu au fost invocate şi nu sunt incidente niciun motiv de neexecutare a mandatului şi nici vreo obiecţie privind identitatea, în mod corect instanţa de fond a admis cererea şi a dispus arestarea persoanei solicitate şi predarea ei, astfel încât recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată N.M.B. împotriva sentinţei penale nr. 214 din 6 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2761/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2783/2009. Penal → |
|---|
