ICCJ. Decizia nr. 2787/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2787/2009
Dosar nr. 6543/1/200.
Şedinţa publică din 14 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 23 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 6871/3/2009 (1608/2009), în baza art. 300/2 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului O.C.
În esenţă, s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, arătând că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă. A mai arătat că nu are antecedente penale, are un copil minor în întreţinere şi nu a intenţionat ca actele de violenţă să conducă la decesul victimei.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţine că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în fond la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, constând în aceea că în noaptea de 24/25 septembrie 2008 în curtea locuinţei sale unde locuieşte fără forme legale, a înjunghiat-o pe partea vătămată V.N. în mod repetat, în zone corporale vitale, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 2 octombrie 2008, stare care a fost succesiv verificată şi menţinută, inclusiv de către instanţa de apel, prin încheierea recurată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (în condiţiile în care împotriva sa s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în primă instanţă), natura acesteia (infracţiune de violenţă, ce a pus în primejdie viaţa unei persoane), împrejurările în care se reţine că fapta ar fi fost comisă, ca şi circumstanţele personale ale inculpatului justificând aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecinţă, în mod legal şi temeinic instanţa de apel a dispus menţinerea în continuare în stare de arest a inculpatului, astfel încât recursul acestuia este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.C. împotriva încheierii din 23 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 6871/3/2009 (1608/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2783/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2789/2009. Penal → |
|---|
