ICCJ. Decizia nr. 2727/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2727/2009
Dosar nr. 696/2/2008
Şedinţa publică din 10 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul B.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 5 decembrie 2007 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluţiei din 6 noiembrie 2007 în Dosarul nr. 2154/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petentul a arătat în motivele plângerii că este nemulţumit de soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de procurorul A.C., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), sub-inspectorul C.D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2481 C. pen., art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi faţă de judecătorul E.B. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2481 C. pen., soluţie pe care o consideră nelegală.
A fost ataşat Dosarul nr. 2154/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea a reţinut următoarele:
Petentul B.C., deţinut în Penitenciarul Jilava a formulat la 24 octombrie 2006 o plângere prin care a sesizat faptul că lucrătorul de poliţie D.T., din cadrul Inspectoratului de Poliţie al jud. Ilfov, cu concursul procurorului A.C., au falsificat ora reţinerii, consemnată în ordonanţa de reţinere din 4 ianuarie 2005, dispusă în Dosarul nr. 18/P/2005, reţinând nereal ora 1600 în loc de ora 700.
A mai sesizat petentul că nu i-a fost respectat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale.
Ulterior, petentul a mai formulat două plângeri cu acelaşi obiect, care au fost reunite în prezenta cauză, prin rezoluţia din 16 martie 2007, solicitând în plus şi tragerea la răspundere penală a sub-inspectorului de poliţie C.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2481 C. pen.
Petentul a mai formulat o plângere penală, înregistrată sub nr. 107/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care a solicitat tragerea la răspundere a judecătorului Elena Burlan, din cadrul Tribunalului Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2481 C. pen. în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. 1933/2005, petentul susţinând că a fost condamnat nelegal, fără a se lua în considerare probele ce îi dovedeau nevinovăţia, precum şi faptul că judecătorul nu a luat măsuri cu privire la ordonanţa de reţinere în care s-a falsificat ora reţinerii.
Petiţionarul a mai formulat o plângere împotriva sub-inspectorului C.C. şi a agentului şef adjunct de poliţie Dragomir prin care a solicitat cercetarea penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2481 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), susţinând că cei doi au „ticluit" probe mincinoase prin faptul că au efectuat la datele de 4 ianuarie 2005 şi 5 ianuarie 2005 procese verbale nelegale, respectiv de recunoaştere din grup şi de recoltare a unor probe biologice în vederea efectuării expertizei ADN, folosindu-se de acelaşi martor asistent, D.V.
Prin sentinţa penală nr. 87 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 21 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. şi la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunându-se ca, în baza art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 30/31 decembrie 2004, în jurul orelor 2300, inculpatul B.C. s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate G.G., despre care ştia că este în vârstă şi locuieşte singură, a pătruns în locuinţa acesteia prin spargerea unui ochi de la fereastră, s-a deplasat în camera unde se afla partea vătămată, s-a urcat în pat peste ea, a încercat să întreţină raporturi sexuale, iar la opunerea părţii vătămate a strâns-o de gât, a lovit-o peste faţă şi corp şi prin ameninţare a părăsit domiciliul părţii vătămate, unde a uitat două sacoşe din rafie în care se aflau mai multe bunuri (inclusiv un fes negru cu inscripţia „Fila" pe care-l purtase pe cap).
Sentinţa a fost apelată de parchet şi inculpat.
Prin Decizia penală nr. 292 din 11 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12758/3/2005 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus admiterea apelului parchetului, majorându-se pedepsele aplicate inculpatului şi respingerea apelului inculpatului, ca fiind nefondat.
Referitor la toate probele existente în cauza în care a fost trimis în judecată inculpatul B.C., inclusiv procesele verbale întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară cu privire la activităţile efectuate, atât Tribunalul Bucureşti, cât şi Curtea de Apel Bucureşti au constatat legalitatea acestora, inculpatul Busuioc Constantin având posibilitatea de a învedera instanţei de judecată prin abatere procedurală existentă cu privire la modul în care au fost administrate probele de către organele de poliţie judiciară sau de către procuror.
A reţinut instanţa cu privire la ordonanţa prin care a fost reţinut inculpatul B.C. în Dosarul nr. 18/P/2005 la 4 ianuarie 2005 de către agentul şef D.T., în urma audierii sub-inspectorului C.C., ce a făcut parte din echipa de poliţişti ce au efectuat activităţile de investigare, identificare şi prindere a inculpatului, că acesta nu a fost prins la ora 730 (aşa cum susţine inculpatul), ci la o oră după prânz.
Aşa încât, corect a reţinut procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti că în sarcina procurorului A.C., a judecătorului E.B. şi a sub-inspectorului C.D.C. din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O. Bucureşti – S.C.C.O. Ilfov, nu se pot reţine infracţiunile sesizate de petent şi tot în mod corect a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei intimaţi.
De asemenea, corect s-a disjuns şi cauza privind pe D.T., agent şef adjunct de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie din cadrul jud. Ilfov pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2481 C. pen., art. 288 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) spre competentă soluţionare.
Aşa încât, prin sentinţa penală nr. 71 din 12 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva rezoluţiei din 5 decembrie 2007 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei din 6 noiembrie 2007 în Dosarul nr. 2154/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul B.C., solicitând casarea acesteia şi pe fond, admiterea plângerii.
A precizat că, la momentul judecării cauzei sale, nu a cunoscut unele aspecte noi.
Examinândrecursul conform art. 38514 C. proc. pen., pe baza actelor şi înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a se constata existenţa infracţiunilor invocate de petiţionar (respectiv, art. 246, art. 288, art. 289 şi art. 2481 C. pen.) este necesar ca faptele să existe în materialitatea lor.
Or, în cauză, nu se regăseşte acest aspect esenţial.
Înalta Curte constată că recurentul petiţionar este, de fapt, nemulţumit de modul de soluţionare a cauzei sale în care a fost condamnat, încercând să obţină o rejudecare.
Astfel, judecătorul E.B. de la Tribunalul Bucureşti, în speţă, a participat la soluţionarea dosarului în care petiţionarul B.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Or, petentul inculpat a exercitat căile de atac prev. de lege faţă de sentinţa pronunţată.
Pe de altă parte, nu pot fi cercetaţi magistraţii pentru soluţiile pronunţate în cauzele deduse judecăţii şi care nemulţumesc părţile interesate.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi M.P. pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În consecinţă, împrejurarea că intimatul magistrat a pronunţat o soluţie ce l-a nemulţumit pe petent nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2481 C. pen., după cum nici ale altei infracţiuni.
Pe de altă parte, potrivit art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existenţa infracţiunii devin incidente dispoz. art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În baza acestor considerente raportate la situaţia de fapt reţinută în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că în sarcina intimaţilor A.C. şi C.D. nu se pot reţine infracţiunile sesizate de petent şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
De asemenea, corectă este şi soluţia de disjungere a cauzei cu privire la D.T., agent şef adjunct de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al jud. Ilfov pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2481 C. pen., art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi declinarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti spre competentă soluţionare.
Pe cale de consecinţă atât rezoluţia procurorului, cât şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond sunt legale, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.C.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 71 din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2726/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4083/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
