ICCJ. Decizia nr. 2783/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2783/200.
Dosar nr. 6538/1/200.
Şedinţa publică din 14 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată in dosarul nr. 9838/3/2009, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor D.T. şi C.I.
S-a constatat că temeiurile care au stat la baza arestării iniţiale a inculpaţilor subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestora, lăsarea în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică, reflectat de natura şi gravitatea faptei deduse judecăţii, cât şi de persoana inculpaţilor (D.T. fiind cunoscut cu antecedente penale), creându-se astfel un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpaţii, solicitând în esenţă revocarea măsurii arestării preventive şi cercetarea în stare de libertate.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţine că inculpaţii au fost trimiţi în judecată şi condamnaţi în fond pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, constând în aceea că au vândut heroină martorului cu identitate protejată I.D., deţinând totodată fără drept heroină şi metadonă pentru consum propriu.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv începând cu data de 18 februarie 2009, stare care a fost succesiv verificată şi menţinută, inclusiv de către instanţa de apel, prin încheierea recurată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi justifică privarea de libertate în continuare a inculpaţilor.
Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt cercetaţi (în condiţiile în care au fost surprinşi în flagrant, iar împotriva lor s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în primă instanţă), natura acestora împrejurările în care se reţine că faptele ar fi fost comise, cantitatea mare de droguri găsită asupra inculpaţilor, ca şi circumstanţele personale ale acestora (D.T. fiind recidivist postcondamnatoriu) justificând aprecierea că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecinţă, în mod legal şi temeinic instanţa de apel a dispus menţinerea în continuare în stare de arest a inculpaţilor, astfel încât recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpaţii D.T. şi C.I. împotriva încheierii din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 9838/3/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pentru fiecare, din care sumele de câte 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2779/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2787/2009. Penal → |
|---|
