ICCJ. Decizia nr. 2791/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2791/2009
Dosar nr. 6589/1/200.
Şedinţa publică din 14 august 200.
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 28 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 3007/117/2008, în baza art. 160b rap. la art. 3002 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor I.M.D. şi Vălean Petru.
S-a respins totodată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.
În privinţa inculpatului I.M.D., s-a reţinut în esenţă că probaţiunea testimonială şi ştiinţifică administrată în cauză evidenţiază că acesta ar fi săvârşit infracţiunile de trafic de influenţă şi dare de mită pentru care a fost trimis în judecată, iar în ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, s-a reţinut că faptele imputate inculpatului, acestea afectează echilibrul social firesc, determinând o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, de insecuritate socială, lăsând să se înţeleagă că cei care se asociază cu persoane din instituţiile statului reuşesc să eludeze legea.
În ce priveşte liberarea provizorie sub control judiciar, s-a reţinut că aceasta este facultativă pentru instanţă, care o poate dispune în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii; faţă de cele menţionate anterior şi de condiţiile cerute de art. 1608 C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat cererea inculpatului Ispas ca fiind netemeinică, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, arătând că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţine că inculpatul I.M.D. a fost trimis în judecată şi condamnat în fond la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi dare de mită.
Inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 14 mai 2008,stare care a fost succesiv verificată şi menţinută, inclusiv de către instanţa de apel, prin încheierea recurată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condiţiile în care împotriva sa s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în primă instanţă), natura acestora (fiind vorba despre infracţiuni de corupţie), împrejurările în care se reţine că acestea ar fi fost comise, ca ŞI circumstanţele personale ale inculpatului justificând aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, în ce priveşte cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea reţine că întrunirea formală a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160/2 C. proc. pen. nu este suficientă pentru punerea in libertate a inculpatului, instanţa având posibilitatea ca, în funcţie de circumstanţele cauzei şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.
Or, natura şi gravitatea faptelor pentru care este cercetat (în condiţiile în care fenomenul corupţiei pare să fi atins întreaga societate românească), caracterul continuat al infracţiunilor justifică aprecierea că, pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal, se impune privarea de libertate a inculpatului
În consecinţă, în mod legal şi temeinic instanţa de apel a dispus menţinerea în continuare în stare de arest a inculpatului şi a respins cererea acestuia de liberare provizorie, astfel încât recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.M.D. împotriva încheierii din 28 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 3007/117/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2794/2009. Penal → |
|---|
