ICCJ. Decizia nr. 283/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 283/2009
Dosar nr. 519/32/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.V. în contradictoriu cu intimaţii E.O. şi M.C., împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 599/II/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, prin cererea înregistrată la nr. 5195/32/2008 din 13 august 2008 petiţionarul R.V. în contradictoriu cu intimaţii E.O. şi M.C., a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 599/II/2/2008.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa din 17 iunie 2008 dată de procuror în dosarul nr. 540/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii E.O. şi M.C. de la Judecătoria Piatra Neamţ. Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a reţinut faptul că judecătorul M.C. a soluţionat dosarul nr. 1904/2004 al Judecătoriei Piatra Neamţ, având ca obiect plângerea petentului împotriva adresei nr. 296/11/1/2004 din 19 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin sentinţa penală nr. 1694 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Piatra Neamţ, dispusă în dosarul mai sus-menţionat, s-a reţinut că obiectul plângerii petentului îl constituie cererea acestuia de a se reanaliza hotărârile pronunţate de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarele nr. 10664/1995, 8990/1996, 7705/1997, 167/1998, 10562/1996, 803/1998, 12559/1995, 52/2001, 39/2000, 377/2000, 3922/2000, 255/2001, 3090/2001, 398/2000, 935/2000, 11442/2001, 3473/2003, 7242/1999; hotărârile pronunţate de Tribunalul Neamţ în dosarele: 373/RP/1996, 882/AP/1997, 1418/AC/1999, 843/RP/1998, 1135/1997, 15/2002, 1005/RP/2000, 3600/AC/2000, 3352/RC/2001, 3487/RC/2001, 3368/RC/2001, 3599/RC/2001, 976/RP/2002, 80/RC/2003; hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bacău în dosarele:391/1998, 313/2000, 3299/1997, 825/2001 şi 89/2003; hotărârea Curţii Supreme de Justiţie (actualmente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) în dosarul nr. 1969/1998 şi a Tribunalului Buzău în dosarul nr. 509/2002, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin Decizia penală nr. 203 din 15 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 176/RP/2005 al Tribunalului Neamţ, s-a respins, ca nefondat, recursul petentului împotriva sentinţei penale nr. 1694 din 20 decembrie 2004, dosar nr. 1904/2004 al Judecătoriei Piatra Neamţ.
Petentul a susţinut că acelaşi judecător i-ar mai fi soluţionat încă 30 de dosare şi i-ar fi întocmit pe nedrept alte 20 de dosare, dar nu le-a putut menţiona.
Din relaţiile primite de la instanţele de judecată a rezultat că au fost identificate dosarele: 93/2000, 8260/2006 ale Judecătoriei Piatra Neamţ, aflate în recurs la Tribunalul Neamţ (adresa Judecătoriei Piatra Neamţ nr. 540/P/2008 din 19 aprilie 2008).
Judecătorul E.O. a soluţionat dosarele nr. 592/2004 şi nr. 68/2005 ale Judecătoriei Piatra Neamţ.
Acelaşi petent a reclamat şi hotărârea din dosarul nr. 935/2000 al Judecătoriei Piatra neamţ, însă din relaţiile primite de la această instanţă cu adresa nr. 68 din 11 iunie 2008 a rezultat că acest dosar nu a fost soluţionat de judecătorii mai sus-menţionaţi.
În dosarul nr. 592/2004 al Judecătoriei Piatra Neamţ a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 2256 din 8 iunie 2004, prin care s-a respins cererea petentului de modificare a titlului de proprietate nr. 52/1145/28 februarie 1997 în contradictoriu cu Comisia Comunală Războieni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi R.V.C.
Prin Decizia civilă nr. 217/AC/2004, dosar nr. 1468/2004 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului Neamţ, s-a respins, ca nefondat, apelul petentului R.V.C. împotriva sentinţei civile nr. 2256 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei Piatra Neamţ.
Prin Decizia civilă nr. 641 din 16 iunie 2005, dosar nr. 1600/2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent împotriva deciziei civile nr. 217 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului Neamţ.
Împotriva deciziei civile nr. 641 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Bacău, petentul a solicitat revizuirea acesteia, cerere ce i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia civilă nr. 984 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
În dosarul nr. 68/2005 al Judecătoriei Piatra Neamţ, acelaşi judecător E.O. a pronunţat sentinţa civilă nr. 182 din 17 ianuarie 2006, prin care s-a respins, ca nefondată, acţiunea în pretenţii formulată de petentul R.V.C.
Având în vedere că hotărârile pronunţate de magistraţi sunt supuse doar căilor de atac prevăzute de lege, pe care petentul le-a exercitat în totalitate a rezultat că hotărârile celor doi magistraţi reclamaţi de petent au fost verificate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către instanţele superioare de control judiciar.
Actele şi măsurile dispuse de cei doi judecători în cadrul legal de soluţionare a cauzelor, au fost efectuate în virtutea atribuţiilor lor de serviciu, neconstatându-se abateri care să se caracterizeze prin rea-credinţă sau neglijenţă şi care să afecteze imparţialitatea actului de justiţie.
Activitatea desfăşurată de cei doi judecători în cauzele reclamate, este în conformitate cu atribuţiile şi autoritatea cu care au fost investiţi, neexistând dispoziţii legale care să prevadă posibilitatea de reformare a unor hotărâri judecătoreşti prin angajarea răspunderii penale a acestora.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petiţionarul R.V.C. Prin rezoluţia din 21 iulie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 599/II/2/2008 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată, pe considerentul că nu poate constitui obiectul unor cercetări penale activitatea desfăşurată de judecători, în condiţiile legii, de soluţionare a unor dosare.
Instanţa, cu ocazia soluţionării plângerii formulate în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., a considerat că soluţiile date de procuror sunt legale, motiv pentru care plângerea formulată a fost respinsă ca nefondată.
Conform prevederilor art. 124 pct. 3 din Constituţia României, coroborat cu prevederile art. 2 alin. (3) şi art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi cu art. 3 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii, sunt imparţiali şi sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora.
În raport cu aceste prevederi în mod corect s-a reţinut faptul că, în activitatea judecătorilor reclamaţi nu s-au constatat abateri de natură să caracterizeze reaua-credinţă sau grava neglijenţă sau conţinutul unei fapte de natură penală. Judecătorul trebuie să fie echidistant şi să asigure pentru toţi participanţii accesul la actul de justiţie, chiar dacă pentru aceasta este nevoie de a se acorda termene de judecată.
Având în vedere aspectele de mai sus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.V.C. în contradictoriu cu intimaţii E.O. şi M.C., împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 599/II/2/2008.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul R.V. criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaţilor făptuitori E.O. şi M.C. pentru infracţiunea imputată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiţionarul R.V.C. se priveşte, ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, în mod legal, prin conformare la dispoziţiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., instanţa de fond a verificat în mod complet ordonanţa nr. 540/P/2008 din 17 iunie 2008, prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale a intimaţilor nominalizaţi (judecători la Judecătoria Piatra Neamţ) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi în lipsa unor noi înscrisuri prezentate şi a statuat că ordonanţa atacată se priveşte ca legală şi temeinică.
Înalta Curte are în vedere că pronunţarea unor soluţii care îl nemulţumesc pe petiţionarul recurent în dosarul nr. 1904/2004 al Judecătoriei Piatra Neamţ (intimatul M.C.) şi, respectiv, în dosarele numerele 592/2004 şi 68/2005 ale aceleiaşi instanţe (intimata E.O.) nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii imputate prin plângerea penală iniţială promovată.
Astfel, se constată că hotărârile judecătoreşti pronunţate de făptuitorii sus-indicaţi sunt supuse doar căilor de atac prevăzute de lege, pe care petentul le-a exercitat în totalitate, a rezultat că hotărârile celor doi magistraţi reclamaţi de petent au fost verificate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către instanţele superioare de control judiciar.
Actele şi măsurile dispuse de cei doi judecători în cadrul legal de soluţionare a cauzelor, au fost efectuate în virtutea atribuţiilor lor de serviciu, neconstatându-se abateri care să se caracterizeze prin rea-credinţă sau neglijenţă şi care să afecteze imparţialitatea actului de justiţie.
Aşa fiind, se conchide că în mod legal, s-a stabilit prin ordonanţa deja sus-arătată, şi care a fost menţinută prin rezoluţia nr. 599/II/2/2008 din 21 iulie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curta de Apel Bacău de respingere a plângerii formulate de petiţionarul R.V.C. că fapta penală imputată intimaţilor E.O. şi M.C. nu există.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.V., împotriva sentinţei penale nr. 138 din 09 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 311/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
