ICCJ. Decizia nr. 251/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 251/2009
Dosar nr. 466/104/2008
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 73 din 30 iunie 2008, a condamnat pe inculpatul V.I., la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) şi la art. 175 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare de interzicere a exercitării unor drepturi.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) – (3) şi a art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuţitului folosit la infracţiune, aflat în custodia organelor de poliţie abilitate.
Pe latură civilă, s-a admis acţiunea exercitată de partea civilă Spitalul de Urgenţă Slatina, inculpatul fiind obligat să achite, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma de 1685, 54 lei şi s-a luat act că partea vătămată V.M. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi fiul său, V.M., locuiau în acelaşi imobil, dar în încăperi separate, între ei, ambii consumatori de alcool, existând neînţelegeri acutizate începând cu luna noiembrie 2007, de faptul că primul reproşa că ar fi vândut o bovină cu un preţ mai mic decât cel considerat de el a fi real raportat la valoarea animalului. În timp, relaţiile dintre cei doi erau conflictuale şi pentru că inculpatul îşi certa fiul pentru că nu ar fi avut un loc de muncă stabil şi nu ar fi avut venituri.
Pe acest fond, în dimineaţa zilei de 3 februarie 2008, cei doi s-au certat tot din motivul vinderii bovinei, după acest moment fiecare consumând alcool în localuri diferite din comuna de domiciliu. Odată revenit în locuinţa sa, în jurul orelor 15.30 –16.00, inculpatul s-a dus în camera ocupată de el, s-a aşezat pe un scaun şi a început să-şi pregătească pentru prânz, slănină pe care o tăia cu un cuţit.
Fiul inculpatului, venit în camera tatălui său, a reluat reproşurile referitoare la preţul cu care se vându-se bovina, la acestea inculpatul cerându-i să părăsească încăperea, solicitare însoţită de o mişcare de împungere cu cuţitul, lovitura fiind aplicată în zona sternului.
Imediat, cel lovit a părăsit încăperea ocupată de inculpat şi şi-a anunţat soţia despre cele ce se întâmplaseră. Aceasta, la rândul ei, a anunţat vecinii, un alt fiul al inculpatului, V.F., solicitând ambulanţa salvării.
Raportul de expertiză medico-legală încheiat la 13 februarie 2008, a înscris că V.M. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la 3 februarie 2008 prin lovire cu un corp tăietor înţepător, probabil cuţitul corp delict examinat, că a necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa victimei.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., pe greşita nereţinere a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi pe netemeinicia pedepsei aplicată, în sensul că scopul acesteia ar fi putut fi realizat prin dispunerea unei alte modalităţi de executare decât privarea sa de libertate.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 125 din 6 octombrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de Decizia instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cale de atac motivată în scris şi oral, de către apărătorul desemnat din oficiu în cauză, pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita încadrare juridică a faptei şi netemeinicia pedepsei aplicată, aceasta, în opinia recurentului, nefiind individualizată cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În ce priveşte susţinutul caz de casare privind încadrarea juridică a faptei, acesta nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că inculpatul, lovindu-şi fiul cu un cuţit, obiect apt să lezeze grav integritatea fizică a celui vătămat, lovitura fiind aplicată într-o zonă vitală, respectiv toracele, precum şi rezultatul lovirii, plagă tăiată sternală, emfizem subcutanat toracic drept, pneumotorax drept extins ulterior la întregul hemitorace cu colaborarea parenchimului către hil, murmur vezicular diminuat pe hemitoracele drept, leziune ce a antrenat, urgent, practicarea pleurotomiei drepte, se reţine că, legal, încadrarea juridică este cea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, agravanta fiind dată de calitatea părţii vătămate, aceea de fiu al inculpatului, rudă de gradul I.
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie, ca atare, în vederea delimitării acestei infracţiuni de tentativă la infracţiunea de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele situaţiei de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care s-a lovit, regiunea corpului spre care s-a îndreptat lovitura, urmările ce se puteau produce.
În cauză, fapta inculpatului de a fi aplicat, cu cuţitul ce avea lamă metalică de 176 cm, grosime 1,5-2 mm, vârful foarte ascuţit, plăsele din lemn de cca. 12 cm lungime, o înţepătură ce a pătruns în regiunea sternului aproximativ 2 cm (acelaşi act de expertiză medico-legală), constituie tentativă la infracţiunea de omor, viaţa victimei fiind salvată numai prin asistenţa medicală calificată şi de urgenţă ce i s-a asigurat, deci un element independent de fapta inculpatului, pe plan subiectiv el trebuind să prevadă că ar fi putut produce moartea.
Instanţa de fond, procedând la individualizarea pedepsei, deşi a considerat şi valorificat criteriile generale înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pe lângă limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, de pericolul socialmente grav al faptei, de împrejurările în care fapta s-a comis (ambii, inculpatul şi fiul său erau sub influenţa alcoolului, întrei ei exista o stare conflictuală de familie), nu a acordat relevanţă datelor ce caracterizează persoana inculpatului, acestea fiind de natură a-i crea convingerea că şi executarea într-un alt mod decât prin privare de libertate, poate să conducă la realizarea scopului pedepsei.
Sub acest aspect, deşi s-a reţinut că inculpatul a avut o comportare bună anterior faptei, că a recunoscut şi regretat cele săvârşite, el având, la data de 3 februarie 2008, vârsta de 69 de ani, în cauză fiind îndeplinite condiţiile dispunerii suspendării, sub supraveghere, a executării pedepsei aplicate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului prezentei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 189 din acelaşi cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 125 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 73 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secţia penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii şi rejudecând;
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, în condiţiile art. 862 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi în baza dispoziţiilor art. 863 inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în prima zi de marţi a fiecărei luni la S.P. de pe lângă Tribunalul Olt;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, de reşedinţă sau de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al pedepsei principale.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 231/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 257/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
