ICCJ. Decizia nr. 2907/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2907/2009
Dosar nr. 6992/1/2009
Şedinţa publică din 2 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 12/ MEA din 27 august 2009, pronunţată în dosarul nr. 591/45/2009, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis sesizarea procurorului şi, în baza dispoziţiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, a dispus arestarea persoanei solicitate A.O., în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania la 14 iulie 2009 în dosarul nr. 622/2009 - l, pentru o durată de 20 de zile, cu începere de 27 august 2009 şi până la 15 septembrie 2009, inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare şi depunerea persoanei arestare A.O. în Arestul I.P.J. laşi.
Totodată, s-a dispus a se solicita autorităţii judiciare spaniole, respectiv Tribunalul de Instrucţie nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania să comunice garanţia rezumării persoanei solicitate în România pentru executarea pedepsei în cazul judecării cauzei şi condamnării ei de către autorităţile spaniole, în situaţia în care se va dispune predarea acesteia în executarea mandatului european de arestare emis, dat fiind faptul că persoana solicitată este cetăţean român. Să se completeze mandatul european de arestare cu rubricile menţionate în formulatul standard de mandat european de arestare, respectiv pct. 2 de la lit. b), pct. 2,3 de la lit. c), alin. (1) de la lit. e), casetele cu menţiunile de la lit. f), g) şi h) care lipsesc din cuprinsul mandatului european de arestare.
Autoritatea judiciară să completeze informaţia înscrisă la alin. (1) lit. e) din mandatul european de arestare privind numărul total de infracţiuni la care se referă mandatul european de arestare emis.
S-a emis adresă către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru a comunica ce soluţie s-a pronunţat în dosarul de cercetare penală nr. 747/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în care Poliţia Negreşti a propus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului A.O. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 307 alin. (1) şi art. 189 C. pen., precum şi o descriere succintă a faptelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sesizarea formulată de Tribunalul de Instrucţie nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania, s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, cu referinţă la dosarul nr. 622/09 - l pe numele A.O.
Prin mandatul european de arestare emis la 14 iulie 2009, s-a solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate A.O. în scopul efectuării anchetei penale împotriva sa, fiind bănuit de săvârşirea infracţiunii de „nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului" prevăzută de art. 225 bis C. pen. spaniol.
Durata maximă a pedepsei ce se poate aplica este de 4 ani.
Actul ca fundamentează mandatul european de arestare, emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania este mandatul de arestare din data de 14 iunie 2009, în dosarul nr. 622/09-l.
Mandatul european de arestare emis cuprinde informaţiile prevăzută de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
La data de 27 august 2009 s-a luat împotriva persoanei solicitate A.O., măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore, cu începere de la ora 11,50 până la 28 august 2009, ora 11,50, conform ordonanţei nr. 15/2009 emis de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
Persoana solicitată a fost audiată în faţa Curţii de Apel laşi, când i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, conţinutul regulii specialităţii şi efectele acesteia, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, şi i s-a luat declaraţie, poziţia acesteia fiind consemnată în scris.
Instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru arestarea persoanei solicitate şi în temeiul art. 90 alin. (8) din aceeaşi lege, a dispus arestarea acesteia pe o durată de 20 de zile începând de la 27 august 2009 până la 15 septembrie 2009, inclusiv. S-a arătat că faţă de dispoziţiile imperative ale textului înlocuirea măsurii preventive a reţinerii sau aplicarea măsurii prevăzută de art. 145 C. proc. pen., nu este posibilă şi nu se impune.
Totodată, s-a dispus a se solicita autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare să trimită garanţia returnării persoanei solicitate pentru executarea pedepsei în România, în situaţia în are se va dispune condamnarea acesteia la o pedeapsă privativă de libertate în statul membru emitent precum şi celelalte informaţii suplimentare considerate necesare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată A.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., întrucât hotărârea atacată nu este motivată.
S-a arătat că persoana solicitată a anunţat autorităţile judiciare că a luat cu sine minora, îndeplinindu-şi astfel una din obligaţiile ce îi reveneau potrivit legislaţiei spaniole.
În procedura de divorţ deschisă în Spania, autoritatea judiciară nu a stabilit cui îi va fi încredinţată minora, iar măsura tutelei ce i-a revenit mamei a expirat la data de 16 iulie 2009.
S-a mai arătat că în prezent minora se află la mama sa, persoana solicitată a anunţat autorităţile judiciare spaniole că a luat-o în Spania, dar nu a avut timpul material necesar să o ducă tot ea înapoi. Pedeapsa prevăzută de legea spaniolă pentru fapta comisă este de la 6 luni la 2 ani, iar nu de la 4 ani cum în mod greşit a reţinut instanţa, fără a motiva acest lucru şi fără a motiva inaplicabilitatea unei alte măsuri preventive faţă de persoana solicitată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, potrivit dispoziţiile art. 145 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată potrivit dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Împotriva persoanei solicitate A.O., autorităţile judiciare spaniole au emis un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentarea minorului prevăzută de art. 225 bis C. pen. spaniol, în scopul prezentării acesteia în faţa organelor de urmărire penală spaniole.
S-a reţinut că, la data de 13 iunie 2009, persoana solicitată a părăsit teritoriul Spaniei însoţit de fiica sa minoră A.M.M., în vârstă de 7 ani, deşi exista o hotărâre judecătorească prin care minora era încredinţată mamei.
Potrivit mandatului european de arestare, pedeapsa prevăzută de Codul penal spaniol pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 225 bis este închisoarea de la doi la patru ani.
Mandatul european de arestare nu a fost înaintat în original, iar o serie de rubrici ale acestuia nu sunt completate, motiv pentru care instanţa de fond a şi dispus măsuri în vederea obţinerii acestor date.
Persoana solicitată susţine că, în realitate, pedeapsa pentru fapta comisă este închisoarea de la unu la doi ani şi decăderea din drepturile parentale pentru o perioadă de la 4 la 10 ani, la care se adăuga un spor de până la jumătate. Numărul infracţiunilor reţinute în sarcina sa pentru a se putea avea în vedere instituţia cumulului aritmetic al pedepselor nu a fost precizat, situaţie în care predarea sa este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Persoana solicitată a făcut o serie de precizări, în declaraţiile sale, privind relaţiile cu soţia sa, inexistenţa unei tutele asupra minorei de la data de 16 iulie 2009, declanşarea procedurii de divorţ între cei doi soţi şi modul în care a comis fapta, precum şi măsurile întreprinse ulterior de încunoştinţare a autorităţilor judiciare spaniole.
Faţă de toate aceste împrejurări, de datele referitoare la persoana recurentului persoană solicitată şi la natura faptei sale, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A.O. urmând a fi pusă în libertate.
În conformitate cu textul de lege arătat, instanţa va dispune faţă de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispoziţiile art. 145 C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.
Înalta Curte apreciază că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea este pe deplin justificată şi de natură a asigura predarea în bune condiţii a persoanei solicitate, în cazul în care se va dispune astfel.
În temeiul art. 145 alin. (11) lit. a) – d) C. proc. pen., pe durata măsurii, persoana solicitată va respecta următoarele obligaţii:
- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este solicitată;
- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului întocmit de acesta;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Persoana solicitată va fi pusă de îndată în libertate dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare.
Pentru cele arătate mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul persoanei solicitate A.O., va casa în parte încheierea atacată, numai cu privire la dispoziţia arestării, măsură ce va fi revocată, dispunând ca în precedent.
Celelalte dispoziţii ale încheierii atacate vor fi menţinute.
Onorariul apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de persoana solicitată A.O. împotriva încheierii nr. 12/MEA din 27 august 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 591/45/2009.
Casează, în parte, încheierea atacată numai cu privire la dispoziţia arestării, măsură pe care o revocă.
În baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată, dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., faţă de persoana solicitată A.O.
În temeiul art. 145 alin. (11) lit. a) – d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va respecta următoarele obligaţii:
- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este solicitată;
- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Dispune efectuarea cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (21) C. proc. pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A.O., dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Onorariul pentru apărător din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2876/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2931/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
