ICCJ. Decizia nr. 2940/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2940/2009
Dosar nr.7250/1/2009
Şedinţa publică din 10 septembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 august 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpaţii F.G. şi D.Z. a dispus, în baza art. 160b cu referire la art. 3002 C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor F.G. şi D.Z.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor se menţin, în raport cu probele administrate până la acest moment procesual, care nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv, participarea la susţinerea unui grup criminal organizat.
S-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., infracţiunile pentru care aceştia sunt cercetaţi fiind prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura şi gravitatea extrem de ridicată a faptelor, care au generat o stare de temere şi nesiguranţă în rândul societăţii, modalitatea de comitere a acestora, impactul negativ şi insecuritatea socială.
În urma evaluării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, instanţa a apreciat că măsura se impune a fi menţinută şi prin raportare la exigenţele art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O., câtă vreme se bazează pe motive pertinente şi suficiente a o justifica.
Împotriva încheierii sus-menţionate, au declarat recurs ambii inculpaţi.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că instanţa de apel a apreciat, în mod corect, că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se menţin.
Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislaţiilor europene, menţinerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare expres şi limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă şi în prezent.
Astfel, instanţa a constatat că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de textul de lege sus-menţionat: inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menţinerea detenţiei este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puţin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite (au participat la susţinerea unui grup criminal organizat, iar la solicitarea unuia dintre lideri s-au deplasat în România, ridicând un pachet cu suma de 10.400 euro în bancnote contrafăcute din cupiură de 200 euro, ce urma a fi pusă în circulaţie), lăsarea inculpaţilor, cetăţeni străini, în libertate ar putea crea riscul ca aceştia să repete asemenea fapte, periclitându-se buna desfăşurare a procesului penal. Pe de altă parte, în raport de complexitatea cauzei, dată de natura infracţiunilor de o gravitate sporită, de modalitatea de comitere a faptelor de către inculpaţi, care au acţionat ca o structură organizată, prin lăsarea în libertate s-ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi D.Z. şi F.G. împotriva încheierii din 26 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi D.Z. şi F.G. împotriva încheierii din 26 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 23449/3/2009 (1343/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3430/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2960/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
