ICCJ. Decizia nr. 2875/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2875/2009
Dosar nr. 5149/1/2009
Şedinţa publică din 31 august 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iunie 2009, invocând cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., contestatoarea B.C.C., domiciliată în Bucureşti, sector 1, a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2098 din 4 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 24632/3/2006.
În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatoarea a invocat faptul că, instanţa de control judiciar, cu ocazia soluţionării recursului, nu a dispus ascultarea sa, deşi aceasta era obligatorie, potrivit art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen. şi deşi a fost prezentă la data de 13 aprilie 2009, când au avut loc dezbaterile.
Prin Decizia penală mai sus menţionată a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 164/A din 18 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a sentinţei penale nr. 423 din 20 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen., pedeapsă graţiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, respectiv la data de 31 august 2009, contestatoarea B.C.C. s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi, solicitând să se ia act de declaraţia sa de retragere a contestaţiei în anulare formulată şi că, în acelaşi sens, înainte de termen a depus la dosar, la fila 34, o cerere cu un conţinut similar.
Faţă de manifestarea de voinţă liber exprimată de contestatoarea B.C.C., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen., prin care este instituit principiul oficialităţii procesului penal „actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel".
Realizarea acestui principiu impune examinarea de către instanţele de judecată a cererilor formulate de părţi, inclusiv a cererii de contestaţie în anulare, cu stricta respectare a dispoziţiilor procedurale care reglementează modul lor de soluţionare.
Aceasta nu înseamnă însă, că situaţiile nereglementate în mod expres prin dispoziţiile specifice fiecăreia dintre cererile formulate (ex: cereri de revizuire, contestaţii la executare, cereri de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei, contestaţii în anulare ş.a.) să nu îşi găsească rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să o dea acestora, prin exprimarea liberă a voinţei sale.
A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc. civ., care reglementând procedura de drept comun în această privinţă – în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din acelaşi cod – este aplicabil şi în materia dreptului penal.
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".
În principiu, aşa cum beneficiază de dreptul exercitării libere a căii de atac ordinare sau extraordinare, subiectul procesual are implicit facultatea de a folosi acest drept sau de a declara că nu înţelege să-l folosească, iar dacă l-a folosit, are posibilitatea de a stărui sau de a renunţa la exercitarea acestuia, atâta vreme cât o face în mod liber, fără existenţa vreunei presiuni de natură a-i altera voinţa.
Faţă de manifestarea de voinţă liber exprimată de contestatoarea condamnată, Înalta Curte va lua act de declaraţia contestatoarei B.C.C. de retragere a contestaţiei în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 2098 din 4 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 24632/3/2006.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia contestatoarei B.C.C. de retragere a contestaţiei în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 2098 din 4 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 24632/3/2006.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2860/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3422/2009. Penal → |
|---|
