ICCJ. Decizia nr. 2898/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2898/2009
Dosar nr. 6964/1/200.
Şedinţa publică din 1 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 299 din 17 martie 2009, a condamnat pe inculpatul J.I., la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. şi fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 350 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, având de soluţionat apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatului declarate împotriva sentinţei de condamnare, prin încheierea de şedinţă din 4 august 2009, a menţinut starea de arest a inculpatului, reţinând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se menţin.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele invocate în instanţa de apel, în sensul că măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că nu sunt dovezi clare de vinovăţie şi urmează să propună probe cu care să dovedească faptul că sumele de bani au ajuns la persoane cu funcţii importante.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Instanţa de apel verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, luată la 29 octombrie 2008, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
În recurs, inculpatul face referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea sa de libertate.
Or, chiar aspectele probatorii, pretinse contradictorii, urmează a fi examinate şi apreciate de instanţa de apel, cu ocazia soluţionării acestuia.
Aşa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracţiunea de înşelăciune se pedepseşte cu închisoare mai mare de 4 ani şi fapta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se menţin, urmează a respinge recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.I. împotriva încheierii din 4 august 2009 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 47200/3/2008 (904/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2847/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2912/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
