ICCJ. Decizia nr. 2934/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2934/2009
Dosar nr. 6387/2/2008
Şedinţa publică din 10 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 291 din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a recunoscut sentinţa penală nr. B332/2006/49 din 12 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Judeţean Gyor-Moson-Sopron, definitivă prin sentinţa penală nr. Bf nr. 109/2007/4 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Gyor, prin care numita B.V. a fost condamnată la 15 ani închisoare şi 10 ani expulzarea de pe teritoriul Republicii Ungare.
Totodată, s-a dispus transferarea condamnatei într-un penitenciar din România pentru executarea pedepsei cu deducerea din pedeapsă a perioadei executate de condamnată de la 21.VII.2003 la 12 iulie 2007 şi de la 13 iulie 2007 la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. B332/2006/49 din 12 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Judeţean Gyor-Mason-Sopron, definitivă prin sentinţa penală nr. Bf 109/2007/4 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Gyor, numita B.V., cetăţean român, a fost condamnată la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 10 ani expulzarea de pe teritoriul Republicii Ungare pentru infracţiunea de omor, comisă prin aceea că a ucis-o pe victima P.L., în scopul sustragerii mai multor bunuri.
Totodată, s-a mai reţinut că B.V., încarcerată în Penitenciarul din Kalocsa – Ungaria, şi-a exprimat acordul în vederea transferării în România pentru continuarea executării pedepsei.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, recunoaşterea sentinţei penale nr. B332/2006/49 din 12 iulie 2007 a Tribunalului Judeţean Gyor-Moson-Sopron, definitivă prin sentinţa penală Bf 109/2007/4 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Gyor.
În urma examinării actelor depuse de Parchet, Curtea de Apel a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 şi 141 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, drept urmare, admiţând sesizarea Parchetului, a recunoscut sentinţa sus-menţionată şi a dispus transferarea condamnatei într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Recursul condamnatei este nefondat.
Din examinarea actelor depuse la dosar, rezultă că, într-adevăr, aceasta a fost condamnată definitiv, la 15 ani închisoare, pentru o infracţiune de omor săvârşită în Ungaria, în scopul obţinerii unor foloase materiale, faptă prevăzută de art. 166 alin. (1) şi (2) C. pen. ungar, infracţiune care are corespondent în incriminarea din textul art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. român, pentru care legea prevede o pedeapsă de la 15 ani la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Totodată, din actele depuse la dosar rezultă că aceasta a fost de acord să continue executarea pedepsei în România.
Aşa fiind, Curtea de Apel a constatat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 şi 141 din Legea nr. 302/2004 şi, drept urmare, a admis sesizarea Parchetului, iar în baza art. 149 din aceeaşi lege, a recunoscut sentinţa penală sus-menţionată şi a dispus transferarea condamnatei să continue executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Nu este întemeiată nici susţinerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că s-ar impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, întrucât dispozitivul acesteia ar trebui completat cu menţiunea expresă că pedeapsa expulzării nu se execută de către condamnată, având în vedere că în legislaţia penală română, expulzarea nu este o pedeapsă aşa cum este în legislaţia maghiară.
Potrivit dispoziţiilor legale incidente, care au fost invocate şi examinate, a fost recunoscută sentinţa penală sus-menţionată şi s-a dispus transferul numai pentru continuarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, adică numai pentru partea din dispozitivul sentinţei penale pronunţată în Ungaria, care are corespondent în legea penală română şi nu pentru expulzare care, potrivit legii penale române, nu reprezintă o pedeapsă, ci o măsură de siguranţă.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, cu obligarea condamnatei la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta condamnată persoană transferabilă B.V. (G.) împotriva sentinţei penale nr. 291 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2932/2009. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 2938/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
