ICCJ. Decizia nr. 2932/2009. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2932/2009
Dosar nr. 7168/1/2009
Şedinţa publică din 9 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Constată că prin încheierea din 2 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2233/54/2009, s-a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate B.H.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin încheierea din 7 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.H.C. pe o perioadă de 4 zile începând cu 7 august 2008 până la 10 august 2008.
Ulterior, arestarea provizorie a fost menţinută succesiv, fiind necesare şi utile judecării cauzei informaţii suplimentare furnizate de autorităţile judiciare spaniole.
Ultima menţinere a arestării persoanei solicitate s-a dispus prin încheierea din 2 septembrie 2009, instanţa de fond apreciind că măsura se impune, fiind necesară pentru a împiedica persoana solicitată să se sustragă desfăşurării ulterioare a procedurii şi de faptul că infracţiunile pentru care este cercetat sunt infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată B.H.C. solicitând casarea hotărârii şi în cadrul rejudecării să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
A fost reţinută starea precară de sănătate a recurentului care nu-i permite să suporte regimul de detenţie.
De asemenea, a menţionat faptul că mama recurentului a introdus, la instanţa competentă, o cerere de punere sub interdicţie, termenul de judecată fiind fixat pentru data de 16 septembrie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a sesizat, la data de 6 august 2009, Curtea de Apel Craiova, solicitând, în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, arestarea persoanei solicitate B.H.C., pe numele căruia, autorităţile judiciare spaniole au emis un mandat european de arestare.
Din conţinutul mandatului, rezultă că faţă de persoana solicitată s-a dispus efectuarea de cercetări reţinându-se că în luna august 2005, acesta împreună cu alte persoane constituite într-un grup organizat, au falsificat carduri de credit şi de debit pe care le-au folosit ulterior la bancomate şi în magazine în scopul obţinerii ilegale de beneficii economice.
Constatându-se ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a dispus, prin încheierea din 7 august 2009, pronunţată în dosarul nr. 2233/54/2009, arestarea persoanei solicitate B.H.C., măsura fiind menţinută în mod succesiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (9) din Legea 302/2004, durata arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Alin. (11) al aceluiaşi text arată că „în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispoziţiile art. 145 C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător".
Legiuitorul face trimitere în această materie, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale enunţate, la prevederile codului de procedură penală, respectiv la obligaţiile ce trebuiesc respectate de persoana solicitată.
În cauza dedusă judecăţii, rezultă, pe de o parte, că durata arestării persoanei solicitate nu a depăşit 180 de zile, aceasta fiind arestată la data de 7 august 2009, iar pe de altă parte, motivele de boală invocate nu au fost confirmate prin acte medicale.
Existenţa unui dosar penal, pe rolul Judecătoriei Craiova privind punerea sa sub interdicţie, nu poate constitui un motiv suficient pentru înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.H.C.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.H.C., împotriva încheierii de şedinţă din 02 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2233/54/2009.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2934/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
