ICCJ. Decizia nr. 2972/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2972/2009
Dosar nr. 7467/1/2009
Şedinţa publică din 18 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus măsura obligării persoanei solicitate B.T., de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 19 septembrie 2009 (aceasta fiind reţinerea de 24 ore, conform ordonanţei) până la data de 23 septembrie 2009, inclusiv.
În baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată, raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii, persoana solicitată a fost obligată să respecte obligaţiile de la lit. a) - d) din acest text de lege.
În baza art. 145 alin. (2)2 C. proc. pen. s-a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor stabilite, se va lua faţă de aceasta măsura arestării. S-a fixat termen la data de 23 septembrie 2009, ora 10,00, conform art. 90 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare emis de autorităţile spaniole împotriva persoanei solicitate, tradus în limba română. Instanţa a dispus emiterea unei adrese în sensul comunicării mandatului european de arestare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională.
Analizând lucrările dosarului instanţa de fond a concluzionat că lipsa antecedentelor penale ale persoanei solicitate (fişa de cazier judiciar nefiind depusă la dosar, iar din declaraţia persoanei solicitate dată în faţa instanţei a rezultat că aceasta nu a fost condamnată anterior de instanţele române), reţinându-se că persoana solicitată a contestat însăşi prezenţa sa pe teritoriul spaniol în perioada săvârşirii faptelor, impune măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 5 zile, până la prezentarea mandatului european de arestare, considerându-se că aceasta este măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementată de Legea nr. 302/2004, modificată, respectiv atingerea finalităţii acestei proceduri, legea lăsând la latitudinea instanţei să dispună una dintre cele două măsuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că raportat la multitudinea şi gravitatea faptelor, săvârşirea acestora de către mai multe persoane, faptul că persoana solicitată nu este încadrată în muncă şi nu are alte surse constante de venit (conform propriilor declaraţii date în faţa instanţei) precum şi faptul că există riscul ca persoana solicitată să nu se prezinte la judecarea cauzei în faţa autorităţilor spaniole, se impune luarea măsurii arestării.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că împotriva persoanei solicitate B.T., Tribunalul de Instrucţie nr. 4 din Arganda a emis mandatul de arestare preventivă nr. P.A.352/2009 din data de 25 august 2009 pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere ilicită, infracţiune împotriva patrimoniului – furt utilizând forţa, infracţiune împotriva siguranţei rutiere, infracţiuni prevăzute de Codul penal spaniol, constând în aceea că, la data de 21 martie 2009, rupând gardul care înconjura hala societăţii de curierat şi transport SEUR, şi-a însuşit marfa; forţând uşile unui camion şi-a însuşit marfa din interior, în timp ce acesta circula, fiind sprijinit şi de alte persoane; utilizând forţa şi-a însuşit marfa din hala societăţii N.; la data de 12 mai 2009 a sustras marfa din hala societăţii B.V.C. SA; la data de 14 mai 2009 şi-a însuşit marfa din hala societăţii L. şi, la aceeaşi dată, şi-a însuşit marfa din hala societăţii T.V.; în perioada 13-16 martie 2009, şi-a însuşit marfa din hala societăţii L.P.
La data de 25 august 2009, autorităţile judiciare spaniole au emis mandatul european de arestare şi s-a solicitat Biroului Naţional Interpol luarea măsurilor pentru căutarea, depistarea şi identificarea persoanei solicitate, aceasta fiind găsită la domiciliu, adusă în faţa procurorului şi reţinută pentru 24 ore, conform ordonanţei de reţinere din data de 18 septembrie 2009.
Conform art. 883 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, în caz de urgenţă, măsura reţinerii poate fi luată pe baza semnalării transmisă prin Interpol, care nu echivalează cu mandatul european de arestare, caz în care Biroul Naţional Interpol solicită mandatul de la Biroul corespondent şi transmiterea către parchetul competent în cel mult 48 de ore de la reţinerea persoanei solicitate, iar art. 90 alin. (2) prevede că, dacă persoana solicitată a fost reţinută potrivit art. 883, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, caz în care amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Curta în mod corect a reţinut că în cauză există urgenţă, dar se impune măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 5 zile şi nu arestarea persoanei solicitate, până la prezentarea mandatului european de arestare.
La aprecierea urgenţei, s-a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei solicitate.
Persoana solicitată a contestat prezenţa sa pe teritoriul statului spaniol în perioada săvârşirii faptelor.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi respins recursul ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, modificată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 18 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 8870/2/2009 privind persoana solicitată B.T.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 640 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2968/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2980/2009. Penal → |
|---|
