ICCJ. Decizia nr. 2980/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2980/2009
Dosar nr. 3017/122/2008
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Tribunalul Giurgiu, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 165 din 30 martie 2009 pronunţată în Dosar nr. 3017/122/2008 a condamnat pe inculpatul C.M.C. (cetăţenie română fiul lui M. şi N. născut la 16 mai 1980 în municipiul Giurgiu, domiciliat în sat Remus, comuna Frăţeşti, judeţul Giurgiu, studii 8 clase, aflat în relaţii de concubinaj, are în întreţinere 1 copil minor, fără antecedente penale) pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat („în public") prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la dat 174, 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 8 ani (pedeapsă complementară).
În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiindu-i computată din pedeapsa închisorii aplicată – potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) – durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2008 la zi.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arsuri Bucureşti fiind obligat inculpatul către această parte civilă – în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 – la despăgubiri civile în sumă de 19.010,46 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei în cauză, cu dobânzi legale aferente calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului amintit (luându-se act totodată, potrivit art. 15 C. proc. pen., că partea vătămată M.C.M., victima infracţiunii săvârşite de inculpat, nu s-a constituit parte civilă în cauză).
A fost obligat inculpatul C.M.C. – în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. – la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut că la data de 13 septembrie 2008, în jurul orelor 22,00 inculpatul C.M.C. s-a deplasat la barul SC A. SRL din localitatea Frăţelti, jud. Giurgiu, unde a consumat băuturi alcoolice şi a jucat jocuri de noroc cu mai multe persoane, printre care şi partea vătămată şi martorul C.G.I.
În jurul orelor 1400, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, între inculpat şi martorul C.G.I. a avut loc o altercaţie în cadrul căreia inculpatul a încercat să îl lovească pe cel de-al doilea cu o sticlă de bere în zona capului, însă a fost împiedicat de partea vătămată care i-a despărţit.
Iritat de cele întâmplate şi intervenţia părţii vătămate în conflict în apărarea martorului C.G.I., inculpatul a părăsit imediat barul şi s-a deplasat la domiciliul său de unde a luat un borcan cu benzină iar apoi a mers la locuinţa părţii vătămate. Negăsind acasă partea vătămată, inculpatul a avut o discuţie cu martora M.I., mama părţii vătămate, căreia i-a spus că îi va da foc fiului acesteia, întrucât „se dă şmecher". După circa 20 de minute şi-a făcut apariţia şi partea vătămată care l-a întrebat pe inculpat ce are cu el. Fără să îi răspundă, inculpatul a desfăcut capacul borcanului şi l-a stropit cu benzină pe haine pe partea vătămată. Partea vătămată a fugit din curte pe stradă, însă inculpatul l-a ajuns din urmă şi i-a incendiat hainele de pe el folosind o brichetă.
Din cuprinsul raportului medico-legal nr. 392/E din 17 decembrie 2008 emis de Serviciul Medico - Legal Giurgiu rezultă că partea vătămată M.C.M. a prezentat arsuri de gradul II şi III pe aproape 39% din suprafaţa corporală care au fost produse prin flacără şi care au necesitat un număr de 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu menţiunea că i-au pus în pericol viaţa, impunând reexaminare după 6-12 luni.
Audiat pe parcursul procesului penal cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, 70 şi 171 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând comiterea faptei [„..în locuinţa vărului meu (.) am aruncat circa 100 ml. cu benzină pe acesta (.) a ieşit din cameră încercând să fugă pe uliţă, am ieşit şi eu pe uliţă, am alergat după acesta şi ajungându-l i-am dat foc cu o brichetă (.) am comis data sub influenţa băuturilor alcoolice şi o regret"].
La individualizarea pedepsei principale al cărei cuantum a fost stabilit la 10 ani închisoare, instanţa a avut în vedere, în considerarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pericolul social concret ridicat a faptei în raport de modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care a recunoscut şi regretat infracţiunea săvârşită fiind lipsit de antecedente penale.
Cererea de constituire parte civilă formulată în cursul urmăririi penale de Spitalul Clinic de Urgenţă şi Chirurgie plastică, reparatorie şi de arsuri Bucureşti a fost dovedită cu foaia de observaţie medicală a părţii vătămate internată în regim de urgenţă la 14 septembrie 2008, ce a necesitat intervenţii şi îngrijiri medicale de specialitate până la data de 13 octombrie 2008 când a fost externată şi decontul de cheltuieli aferent în sumă de 19.010,46 lei.
2. În cauză au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul C.M.C.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei susţinându-se că se impunea reţinerea şi a agravantei de calificare prevăzută de lit. c) a articolului 175 C. pen. întrucât partea vătămată este văr (grad de rudenie) cu inculpatul.
Inculpatul a invocat netemeinicia sentinţei sub aspectul individualizării pedepsei, făcând referire în acest sens la buna conduită anterioară/recunoaşterea faptei ce trebuiau reţinute şi apreciate în opinia sa ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei în baza art. 76 alin. (2) C. pen. sub minimul legal special de 7 ani şi 6 luni închisoare şi stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 132 din 27 mai 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desfiinţat parţial sentinţa şi rejudecând în fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen. („asupra unei rude" şi „în public") texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 6 luni a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. [apelul inculpatului vizând atenuarea tratamentului penal fiind descris ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.].
Decizând astfel Curtea a constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 149 C. pen. calitatea de rude apropiate o au ascendenţii şi descendenţii fraţii şi surorile, copii acestora precum şi persoanele devenite prin adopţie astfel de rude fără a interesa gradul de rudenie în linie ascendentă sau descendenţă al persoanelor amintite; în speţă este stabilită împrejurarea – inclusiv cu datele de stare civilă ale acestora – că mamele inculpatului şi victimei sunt surori iar aceştia sunt veri, gradul IV de rudenie şi ca atare tentativa la omor dedusă judecăţii în cauză a fost comisă de inculpat „în public" şi „asupra unei rude apropiate"corespunzător modalităţilor normative agravante prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen., cu consecinţele anterior arătate.
Criticile formulate de inculpat au fost respinse ca neîntemeiate argumentându-se că în raport cu prevederile art. 74 C. pen., simpla recunoaştere şi regretul ulterior manifestat de infractor inclusiv lipsa de antecedente penale a acestuia, nu pot determina în sine, acordarea în mod automat a circumstanţelor atenuante judiciare, relevanţa atenuantă a unor asemenea date şi împrejurări fiind posibilă numai dacă aceste circumstanţe, în urma aprecierii instanţei, reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret, satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
În cauză penală pendinte modalitatea concretă de săvârşire a faptei (incendierea părţii vătămate, după ce a fost stropită cu benzină) relaţia de rudenie apropiată cu victima în vârstă de numai 22 ani (care a suferit arsuri de gradul II şi III pe aproximativ 30% din suprafaţa corporală şi deşi vindecată chirurgical a rămas în continuare cu „cicatrice, cheloide ce pot evolua spre semianchiloză") precum şi mobilul comiterii faptei (un incident minor într-un bar) nu justifică reţinerea datelor şi împrejurărilor invocate de inculpat ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. contrar a apreciat şi că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea în împrejurările cu consecinţele anterior arătate a infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174,175 lit. a) şi c) C. pen. – pedepsită de legiuitor de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare – este legală şi temeinicită, în deplină concordanţă cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) iar reducerea sa către minimul legal special de 7 ani şi 6 luni închisoare de asemenea nejustificată.
3. În conformitate cu dispoziţiile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 132 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.M.C.
În recursul procurorului hotărârea instanţei de apel a fost considerată nelegală şi netemeinică sub următoarele aspecte: (i) greşita încadrare juridică dată faptei ilicite prin nereţinerea şi a prevederilor art. 175 lit. a) C. pen. („prin premeditare") întrucât „modul de a acţiona al inculpatului exteriorizează neîndoielnic rezoluţia infracţională luată anterior" (art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.) şi; (ii) individualizarea greşită a pedepsei accesorii şi complementare prin neinterzicerea şi a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. în primul caz şi respectiv şi a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b), d) şi e) C. pen. în cel de-al doilea caz (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) susţinându-se că în raport de modalitatea, împrejurările personale şi reale în care acesta a comis infracţiunea inculpatul este nedemn/nu prezintă garanţii morale să mai exercite drepturile civice şi părinteşti sus-menţionate [calea de atac exercitată de inculpat, nemotivată, a fost susţinută oral prin apărător ales – concluzii însuşite în totalitate de titularul acesteia-pentru motivele de netemeinicie din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.].
Înalta Curte, verificând Decizia atacată cu privire la motivele de nelegalitate şi netemeinicie, invocată de recurenţi – în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (1) şi (2) şi 38514 alin. (2) C. proc. pen. – constată următoarele:
3.1. Premeditarea, în sensul literal al cuvântului înseamnă gândire anticipată, chibzuire asupra unei activităţi viitoare; în accepţiunea legii penale această noţiune presupune însă ceva mai mult decât o gândire anticipată a făptuitorului şi anume: (i) trecerea unei perioade de timp suficient de îndelungată pentru a avea posibilitatea să reflecteze asupra împrejurărilor, locului şi momentului de săvârşirea a faptei şi de a persista în această apărare; (ii) interval de timp în care este necesar ca acesta să fi întreprins şi acţiuni specifice de pregătire în acest scop, cum ar fi: pândirea victimei, procurarea de mijloace sau strângerea de informaţii etc.
În speţă - astfel cum se reţine prin memoriul de recurs şi rezultă din recunoaşterea inculpatului declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei M.I. – după ce a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 430 din noapte, având o altercaţie cu martorul C.G.I. care l-a lovit cu pumnul în faţă şi împiedicat să riposteze de intervenţia victimei, vărul acesteia, inculpatul a părăsit precipitat barul comunal deplasându-se la domiciliul său unde a pus benzină într-un borcan din drujba aflată pe holul locuinţei şi apoi a mers iniţial către locuinţa martorului C.G.I., care nu era la domiciliu - lipsea autoturismul staţionat la ieşirea din local - motiv pentru care s-a deplasat la partea vătămată care nu ajunsese acasă; a pătruns în interiorul locuinţei având o discuţie cu martora M.I. mama părţii vătămate/mătuşa sa, căreia i s-a plâns de cele întâmplate în bar şi i-a mărturisit că îl aşteaptă pe M.C.M. pentru a-i da foc, întrucât „se dă şmecher" scoţând şi borcanul cu benzină din buzunar pe care l-a pus la vedere pe pat, după 15-20 minute, în jurul orelor 500, a sosit şi partea vătămată care „l-a întrebat ce caută şi i-a făcut puţin vânt", arată victima / „a început să mă înjure (.), m-a împins şi am căzut pe pat" relatează inculpatul/ situaţie în care nemulţumit de repetarea atitudinii de respingere la demersurile acestuia de a găsi înţelegere la vărul său pentru cele petrecute anterior, inculpatul a stropit cu benzină şi incendiat victima în condiţiile reţinute prin sentinţă. Intervalul minim de timp avut la dispoziţie şi modalitatea de derulare a evenimentelor anterior expresă arătată - contrar aprecierii procurorului – exclude ipoteza că inculpatul s-ar fi hotărât în prealabil, pe baza unui plan metodic, organizat, specific agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen., cum să săvârşească fapte de tentativă la omor calificat în cauză.
3.2. Interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat (art. 64 lit. b)) a drepturilor părinteşti (art. 64 lit. d)) şi a dreptului de a fi tutore sau curator (art. 64 lit. e)) – ca pedeapsă complementară şi accesorie prevăzute de art. 64 şi 71 C. pen. – sunt la aprecierea instanţei şi se aplică potrivit art. 8 din C.E.D.O. dacă, instanţa constată că în raport cu tipul de infracţiune săvârşită de inculpat, cu conduita acestuia şi cu interesul minorului, limitarea exercitării acestor drepturi ale inculpatului pe durata executării pedepsei preventive de libertate şi/sau ulterior constituie o măsură necesară şi urmăresc un scop legitim. În speţă avându-se în vedere împrejurările cauzei, persoana inculpatului şi conduita bună a acestuia faţă de copilul minor rezultat din relaţii de concubinaj – astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu – interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b), d) şi e) C. pen. este lipsă de caracter necesar anterior arătat, iar aplicarea lor nu se justifica.
3.3. Pentru considerentele arătate în expunerea deciziei atacate – a căror repetare se apreciază a fi inutilă – reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. nu se justifică, iar pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea prin incendiere şi cu urmările arătate a tentativei la omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. a) şi c) C. pen. se afla în deplină concordanţă cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) fiind de natură a asigura finalitatea preventivă/educativă urmărită de legiuitor prin art. 52 C. pen.
Examinând cauza din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) se reţine legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latura penală şi civilă adoptată de instanţele anterior, astfel că se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror şi inculpat, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului – potrivit dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen. – timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2008 la 22 septembrie 2009.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul C.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 septembrie 2008 la 22 septembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată,în şedinţă publică,azi 22 septembrie2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2972/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2985/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
