ICCJ. Decizia nr. 2986/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2986/2009
Dosar nr. 7430/1/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat temeinicia şi legalitatea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul D.D. măsură pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti, analizând temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectând art. 148 lit. f) C. proc. pen., a apreciat că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen legal, solicitând revocarea măsurii arestării şi judecarea în stare de libertate arătând că regretă fapta şi este de acord cu plata despăgubirilor către partea civilă.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv, conform art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., reţinându-se că la 15 ianuarie 2009 în loc public i-a aplicat părţii vătămate A.A. o lovitură de cuţit în zona toracică, leziunile punându-i viaţa în primejdie.
Potrivit prevederilor art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinica arestării preventive, procedând potrivit art. 160b, iar conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În speţă, temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., se regăsesc în prezent în dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce se reţine în sarcina inculpatului, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptei comise, dar şi din împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia.
În consecinţă, în raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva încheierii din 7 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 815/116/2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2320/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2987/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
