ICCJ. Decizia nr. 2987/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2987/2009
Dosar nr. 7449/1/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din data de 9 septembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 285/119/2009, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus, printre altele, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului B.G. şi a fixat termen pentru judecarea cauzei la data de 7 octombrie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Braşov a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
La data de 2 februarie 2009, în localitatea Zagon, inculpatul B.G. l-a lovit cu muchia unui topor, pe fiul său B.V., în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral deschis, care a dus, în final, la decesul acestuia.
Prin încheierea nr. 1 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Covasna s-a dispus arestarea inculpatului, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din aceeaşi dată.
Inculpatul a fost trimis la Penitenciarul Codlea, măsura fiind menţinută în cursul judecăţii, având în vedere că subzistau condiţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, potrivit art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b din acelaşi cod, instanţa de fond a constatat că există probe şi indicii temeinice care confirmă că fapta a fost săvârşită de inculpat şi că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, datorită circumstanţelor de săvârşire a faptei şi urmărilor acesteia, precum şi rezonanţa socială a infracţiunii, care este de o gravitate deosebită.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi în prezent şi impun în continuare privarea lui de libertate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive".
În cauză, Curtea de Apel Braşov a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, prin sentinţa penală nr. 48 din 28 iulie 2009 a Tribunalului Covasna, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 9 septembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 285/119/2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2990/2009. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
