ICCJ. Decizia nr. 2959/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2959/2009
Dosar nr. 7364/1/2009
Şedinţa publică din 16 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 septembrie 2009 pronunţată în dosarul penal nr. 1254/44/2009, Curtea de Apel Galaţi, în baza prevederilor art. 3002 C. proc. pen., în referire la art. 160b C. proc. pen., a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului D.G. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi a menţinut-o.
În baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
S-a reţinut că din analiza temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că acestea se menţin şi în prezent şi impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind deci îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen.
Instanţa a reţinut atitudinea inculpatului de obstrucţionare a procesului penal, ca şi calitatea acestuia de inspector de poliţie, împrejurări care, în contextul faptelor pretins comise, sunt de natură a justifica privarea de libertate aşa încât să nu fie pusă în discuţie încrederea societăţii cu privire la înfăptuirea justiţiei în astfel de cauze.
Privitor la cererea de liberare provizorie formulată de inculpat s-a arătat că aceasta este neîntemeiată, nefiind oportună admiterea sa.
Inculpatul a făcut parte din organele autorităţii statului chemate să vegheze la respectarea legii, calitate în care se reţine şi că ar fi săvârşit faptele de corupţie pentru care a fost trimis în judecată; lăsarea în libertate a acestui inculpat ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică şi ar induce o stare de neîncredere a opiniei publice în înfăptuirea corectă a actului de justiţie, precum şi un puternic sentiment de insecuritate socială.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a respins cererea acestuia de liberare provizorie.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a susţinut că instanţa a analizat alte motive decât cele la care o obligau dispoziţiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la menţinerea arestării inculpatului.
Hotărârea a analizat doar condiţia existenţei pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
S-a arătat că în mod greşit instanţa a apreciat că punerea în libertate a inculpatului ar fi inoportună; acesta nu se află în situaţia de a influenţa martorii sau modul de administrare a mijloacelor de probă, toate momentele procedurale importante fiind deja depăşite.
S-a mai învederat că recurentul inculpat este ofiţer de poliţie cu o carieră de 15 ani şi are o familie cu doi copii mici care îi necesită prezenţă în stare de libertate.
Examinând recursul potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul D.G. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 84/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în calitate de ofiţer de poliţie la Poliţia municipiului Galaţi – Secţia 1 Poliţie, în perioada aprilie – 19 iunie 2009, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în înţelegere cu inculpatul A.N., despre care se spune că era informatorul său, a pretins direct sau prin intermediul informatorului de la martorul denunţător T.S.P. suma de 21.500 euro şi un teren situat în comuna Vânători, judeţul Galaţi, primind în mod efectiv suma de 1150 euro, iar la data de 19 iunie 2009, a fost surprins în flagrant în timp ce a remis suma de 1000 de euro inculpatului A.N. pentru ca acesta să îi comunice şi să îl ajute în recuperarea unui ceas marca P.P. care fusese sustras martorului denunţător T.S.P.
Inculpatul a fost arestat, la data de 20 iunie 2009, măsura preventivă fiind menţinută de instanţă prin încheierea din 13 august 2009.
Menţinerea măsurii arestării preventive este justificată şi în prezent prin constanţa temeiurilor care au stat la baza luării ei şi care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Instanţa de fond a analizat existenţa acestor temeiuri şi a justificat necesitatea menţinerii privării de libertate a inculpatului.
Punerea acestuia în libertate nu este întemeiată şi oportună dat fiind pericolul concret pe care persoana inculpatului, inspector de poliţie, persoană încărcată cu autoritatea conferită de lege de a veghea la respectarea acesteia şi având atribuţii de sancţionare a celor care o încalcă sau de aducere a lor în faţa justiţiei, îl reprezintă pentru societate prin natura faptelor ce îi sunt imputate, modul de săvârşire a acestora, prin implicarea altor personaje, rolul şi calitatea acestora, foloasele pretins dobândite; opinia publică este în pericol de a suferi o tulburare şi o stare de nesiguranţă socială într-o atare împrejurare, astfel că menţinerea detenţiei provizorii este justificată, fiind motivată în fapt şi în drept.
În mod întemeiat s-a reţinut că în cauză nu există aspecte de depăşire a termenului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, având în vedere modul de derulare a procesului penal până în prezent.
Cât priveşte cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte constată că instanţa a dispus respingerea acesteia în mod întemeiat.
Instituţia liberării provizorii sub control judiciar constituie p facultate aflată la dispoziţia instanţei şi de care inculpatul poate beneficia, în condiţiile realizării anumitor cerinţe, dar acordarea ei nu constituie un drept, de plano, ci doar o posibilitate îngrădită de existenţa şi îndeplinirea acestor cerinţe.
Instanţa de fond a motivat inoportunitatea admiterii cererii tocmai prin neîndeplinirea condiţiilor legale, arătând că, în contextul faptelor ce sunt reţinute în sarcina inculpatului, a persoanelor implicate şi a calităţii acestora, a atitudinii procesuale adoptate, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., tocmai pentru a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte fapte penale, să tergiverseze cercetarea judecătorească, să influenţeze declaraţiile unor martori sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului D.G., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 10 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1254/44/2009.
Obligă recurentul inculpat la 210 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2958/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 296/2009. Penal → |
|---|
