ICCJ. Decizia nr. 2985/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2985/2009
Dosar nr. 7427/1/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 04 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, printre altele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant U.M.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa de apel a reţinut că, la 25 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea preventivă a sus-numitului inculpat, în lipsă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi 148 lit. a) şi f) C. proc. pen., inculpatul fiind încarcerat abia la 16 mai 2008, până la această dată el sustrăgându-se de la urmărirea penală, în sarcina lui existând indicii că a săvârşit tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) din acelaşi cod, el fiind şi recidivist, în condiţiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 372 din 02 aprilie 2009, l-a condamnat pe inculpat, la 11 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
În faza procesuală a judecării apelului formulat de inculpat împotriva sentinţei instanţei de fond, verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive, s-a constatat subzistenţa tuturor condiţiilor legale care au condus la arestarea inculpatului, respectiv indicii care justifică presupunerea rezonabilă de vinovăţie a sa, precum şi conduita sa imediat după comiterea faptei, respectiv părăsirea teritoriului ţării, el fiind depistat de poliţia de frontieră, din actele cauzei rezultând probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerentul că nu este vinovat, adevăratul vinovat este liber, „el trăgând ponoasele pentru altul".
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, rezultă că în cauză sunt indicii rezonabile de a se presupune că inculpatul a comis fapta, aceasta est de violenţă (lovituri de cuţit, într-un loc public), pedeapsa prevăzută de textul incriminator depăşeşte 4 ani, inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi este recidivist, deci persoana sa prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, până la momentul actual, nu s-a depăşit termenul rezonabil de judecare a sa, fapta imputată petrecându-se la 03 februarie 2008.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 4 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 30051/3/2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2980/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2320/2009. Penal → |
|---|
