ICCJ. Decizia nr. 2988/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2988/200.
Dosar nr. 7452/1/200.
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în calitate de instanţă de apel, prin încheierea de şedinţă nr. 9838/3/2009 din 8 septembrie 2009 a amânat din motive de ordin procedural soluţionarea căilor de atac declarate de inculpaţii D.T. şi C.I. la data de 29 septembrie 2009, perioadă în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor-apelanţi sus-menţionaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de control judiciar a constatat că cei doi inculpaţi au fost condamnaţi în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 592/F din 12 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic şi deţinere ilegală de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., numai pentru primul inculpat, la pedepse principale rezultante de 11 ani închisoare şi respectiv 6 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, situaţie juridică în baza căreia s-a apreciat că se menţin nemodificate temeiurile iniţiale ce au ocazionat arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor potrivit art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., impunându-se privarea în continuare de libertate a acestora şi la momentul procesual actual în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
2. Recursurile în termen declarate împotriva încheierii amintite de către inculpaţii-apelanţi D.T. şi C.I. cu solicitarea de a se reaprecia situaţia lor juridică actuală în sensul revocării arestării preventive şi punerii în libertate a acestora prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.160b alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii") instanţa este obligată să verifice periodic, dar numai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive [alin. (1)] putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea de îndată a inculpatului „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" [alin. (2)] ori menţinerea arestării preventive „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" [alin. (3)].
Din examinarea lucrărilor dosarului şi a încheierii atacate rezultă că instanţa de apel a făcut în mod justificat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. întrucât arestarea preventivă a inculpaţilor cu începere de la 17 februarie 2009 a fost luată/prelungită pentru cazul legal prevăzut de art.148 lit. f) C. proc. pen. şi cu respectarea garanţiilor procesuale din art. 1491, art. 150 şi art. 159 C. proc. pen., iar temeiurile iniţiale de bănuială legitimă privind săvârşirea de către inculpaţi a unor infracţiuni grave pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, au fost confirmate ulterior prin condamnarea acestora în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 592/F/2009 în baza art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru coinculpatul D.T., la pedepse rezultante de 11 ani închisoare şi respectiv 6 ani închisoare.
În plus, condamnarea în primă instanţă, chiar nedefinitivă, justifică menţinerea arestării preventive a inculpaţilor-apelanţi pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată şi de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent".
Ca atare, solicitarea inculpaţilor-recurenţi de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este lipsită de temeiuri justificative în fapt, urmând a se menţine încheierea atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii-inculpaţi să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.T. şi C.I. împotriva încheierii din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 9838/3/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2994/2009. Penal → |
|---|
