ICCJ. Decizia nr. 300/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 300/2009
Dosar nr. 38/36/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 523 din 17 decembrie 2007, a condamnat pe inculpatele:
Z.D., la pedepsele de:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. b), d), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
L.A., la pedepsele de:
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
Potrivit art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestului preventiv executat de la 17 mai 2007 la 23 iulie 2007, menţinându-se faţă de inculpate obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu singura încuviinţare de prezentare la termenele de judecată.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa a obligat inculpatele în solidar, şi în solidar cu părţile responsabile civilmente Z.R. şi G.Şt. la plata sumei de 50 lei despăgubiri civile către partea civilă S.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond evaluând probele strânse la urmărirea penală şi administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 287 C. proc. pen., a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată S.M. a trăit în relaţii de concubinaj timp de 2 ani cu C.I. până în anul 2006, când acest bărbat a angajat astfel de relaţii cu inculpata Z.D., fără să renunţe la vechea parteneră.
Inculpata a reproşat concubinului său comportamentul infidel, situaţie în care acesta se manifesta violent.
Pe fondul sentimentelor de aversiune pe care le nutrea faţă de partea vătămată şi profitând de faptul că bărbatul cu care trăia în concubinaj fusese arestat la 11 mai 2007, inculpata Z.D. şi verişoara sa, coinculpata L.A., s-au deplasat la 16 mai 2007, în jurul orelor 23,00, la locuinţa părţii vătămate înarmate fiecare cu câte un cuţit.
Partea vătămată care se întorcea în propriul domiciliu din comuna Valu lui Traian – jud. Constanţa a fost aşteptată de inculpate, în apropierea unei linii ferate din zona cimitirului musulman.
Iniţial partea vătămată a refuzat să vorbească cu inculpatele, însă, la insistenţele acestora a acceptat.
Inculpata Z.D. a reproşat părţii vătămate legătura pe care o avea cu concubinul său, iar L.A. i-a reproşat pretinse afirmaţii calomnioase făcute în comunitatea în care trăiau.
Discuţia a fost surprinsă de martorul B.G.R. ce trecea prin zonă şi căruia Z.D. îi ceruse o ţigară.
După ce martorul s-a îndepărtat, inculpata L.A. a lovit pe partea vătămată cu palma, apoi cu o piatră în cap doborând-o la pământ.
În poziţia în care se afla căzută la sol, partea vătămată a fost lovită succesiv de inculpate la nivelul corpului la întâmplare cu pumnii şi picioarele, după care în acelaşi mod succesiv i-au aplicat şi lovituri cu cuţitele provocându-i un număr de 15 lovituri.
Întrucât de locul faptei se apropiase martorul P.A.C., fratele vitreg al victimei, care încerca să o găsească, inculpata L.A. a astupat cu mâna gura părţii vătămate pentru a estompa strigătele de ajutor.
Realizând că există riscul ca martorul să alerteze vecinii, cele două inculpate au încetat agresiunile. În aceste circumstanţe de loc şi timp inculpata Z.D. a ridicat de pe sol telefonul mobil ce aparţinea părţii vătămate însuşindu-l, situaţie pe care a adus-o la cunoştinţă celeilalte inculpate, motivând gestul pentru a împiedica în acest mod identificarea lor ca agresoare.
Ajunse acasă la Z.D. a aruncat în incinta cimitirului vestimentaţia ce prezenta urme de sânge, cele două cuţite, încercând să îndepărteze astfel orice probă care le putea încrimina.
Partea vătămată, ajunsă în stare de inconştienţă, şi-a revenit, deplasându-se prin târâre către casă, ajungând în faţa porţii locuinţei sale, unde a fost găsită de tatăl său vitreg, martorul J.D.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul de Urgenţă Constanţa, fiind internată cu diagnosticul politraumatis prin agresiune, traumatism cranio-facial acut deschis, fractură piramidă nazală, pneumotorax apico-lateral stâng şi plăgi înţepate multiple.
Partea vătămată a primit îngrijiri medicale fiind externată la 21 mai 2007, iar urmare examinării şi reexaminării medico-legale s-a concluzionat că aceasta a prezentat 15 plăgi tăiate în zona scalpului, sânului stâng, nasului, coapsei lateral stânga, precum şi multiple contuzii craniene şi un edem cerebral moderat, leziuni produse prin lovire activă cu cuţite şi pietre.
Raportul de constatare medico-legală nr. 260/ LR din 18 mai 2007 concluzionează că leziunile au putut fi provocate prin lovire cu corpuri dure, dintre unele tăietoare – înţepătoare (posibil cuţit) ce pot data din 17 mai 2007, care au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
La faţa locului, cu ocazia cercetării desfăşurate, au fost identificate pe mai multe pietre şi vegetaţia de lângă calea ferată, precum şi din faţa locuinţei victimei, pete brun-roşcate care s-au dovedit a fi sânge uman din grupa AB identică cu cea a părţii vătămate.
Şi pe hainele victimei s-au prelevat urme de sânge, ocazia cu care s-au evidenţiat şi şase tăieturi pe geaca acesteia, iar pe pantaloni la nivelul piciorului stâng cinci tăieturi.
Faptele descrise au fost recunoscute de inculpate, care au susţinut că intenţionau să aplice doar o corecţie părţii vătămate, nedorind să-i suprime viaţa.
Împotriva sentinţei, inculpatele au declarat apel, invocând nelegalitatea şi netemeinicia constând în următoarele:
- greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi 209 C. pen., respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece luarea telefonului mobil din sfera de dispoziţie a părţii vătămate nu a fost urmată de însuşire a acestuia de către inculpata Z.D., aşa cum se pretinde în actul de inculpare;
- greşita încadrarea juridică a activităţilor materiale desfăşurate de inculpate, apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), deşi, atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv în opinia lor sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen.;
- greşita individualizare a pedepselor în sensul că sunt prea severe în raport de circumstanţele în care s-au consumat infracţiunile.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 20/ MP din 18 septembrie 2008, a admis apelurile inculpaţilor numai pentru motivul privind nelegalitatea pedepselor la care au fost condamnate inculpatele.
Astfel, reţine instanţa de apel că loviturile aplicate de inculpate, repetat şi succesiv părţii vătămate peste tot corpul cu pumnii, picioarele şi cuţitele cu care se înarmaseră demonstrează sub aspect subiectiv cel puţin intenţia indirectă de a o ucide, având în vedere zonele vitale vizate, natura vulnerantă a obiectelor folosite: piatra, cuţitele, dar şi configuraţia leziunilor grave provocate.
Cât priveşte infracţiunea de furt calificat, se constată îndeplinite elementele constitutive ale acestei, în condiţiile agravantelor prevăzute de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. b), d), e) şi g) C. pen., însuşirea telefonului mobil ce aparţinea părţii vătămate, consumându-se după ce a observat prezenţa acestui obiect pe sol, bun ce şi l-a însuşit comportându-se ca un adevărat proprietar, predându-i inculpatei L.A. în scopul ascunderii şi îngreunarea în acest mod a identificării acestuia.
Referitor la pedepse, acestea s-au constatat nelegale, prima instanţă stabilind cuantumul cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 109 C. pen., ce reglementează instituţia pedepselor pentru minori şi ignorarea celor prevăzute de art. 20 C. pen. care reglementează tentativa, ca formă atipică a infracţiunii.
Având în vedere toate aceste considerente, s-a desfiinţat sentinţa şi au fost reduse pedepsele de la câte 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru inculpate pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 109 C. pen. şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., la o lună închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., aplicată inculpatei L.A. şi, la 3 luni închisoare pedeapsă aplicată inculpatei Z.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi 209 lit. b), d), e) şi g) cu art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 109 C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În cauză s-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispunându-se ca fiecare recurent să execute pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861, art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante fixându-se un termen de încercare de 5 ani, pe durata căreia inculpatele au fost obligate să se supună unor măsuri de supraveghere nominalizate de instanţă.
Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs, solicitând casarea deciziei, schimbarea modalităţii de executare în sensul executării pedepselor în regim de detenţie, având în vedere pericolul social deosebit al infracţiunilor săvârşite de inculpate.
Ca motiv de casare se invocă dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Trecând la soluţionarea recursului, în raport de motivul de casare ce vizează netemeinicia hotărârii, Înalta Curte constată fondată calea de atac a parchetului.
Deşi instanţa de control judiciar a stabilit pedepse legale pentru infracţiunile săvârşite cu vinovăţie de inculpate, la individualizarea acestora sub aspectul modalităţii de executare a valorificat exclusiv datele care caracterizează persoana fiecăreia, respectiv vârsta acestora, tinere, cât şi împrejurarea că timpul executat în arest preventiv a fost suficient să conştientizeze gravitatea infracţiunilor.
Ceea ce caracterizează dominant psihicul unei minore este o capacitate scăzută de amânare a reacţiilor, care adesea se traduce în descărcări explozive aşa cum s-a întâmplat şi în speţa dedusă judecăţii.
Cu toate acestea, agresiunile exercitate de inculpate asupra părţii vătămate, gravitatea leziunilor (plagă toracală înjunghiată penetrantă stg., plăgii înţepate multiple faciale, fractură de piramidă nazală) care au pus în primejdie viaţa victimei, prin insuficienţă respiratorie acută, dovedesc o violenţă deosebită şi imprimă infracţiunii de tentativă la omor calificat pericol social sporit, care nu justifică suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Faptul că pe durata termenului de încercare inculpatele ar fi obligate la un comportament supravegheat nu este suficient şi de natură să-şi atingă scopul educativ preventiv în sensul enunţat de art. 52 C. pen.
Drept urmare, în temeiul art. 39515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, se va casa Decizia instanţei de apel, numai sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 861 şi art. 1101 C. pen., dispoziţii pe care le înlătură pentru ambele intimate inculpate, urmând ca pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare să fie execute în regim de detenţie.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 20/ MP din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatele inculpate L.A. şi Z.D.
Casează Decizia atacată, numai sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 861 şi 1101 C. pen., dispoziţii pe care le înlătură pentru ambele intimatele inculpate L.A. şi Z.D.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru ambele intimate inculpate.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei pentru apărarea intimatelor inculpate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4206/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3003/2009. Penal → |
|---|
