ICCJ. Decizia nr. 2998/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2998/2009
Dosar nr. 6456/1/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 10 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 3205/117/2008, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor: P.V. şi C.A. aflaţi în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii P.V. şi C.A. la o pedeapsă rezultantă câte 17 ani şi 6 luni închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada arestului preventiv începând cu data de 25 decembrie 2004, la zi.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar aparţinând SC P.E. SRL Cluj situată în municipiul Cluj-Napoca, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părţii vătămate K.I. casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb valutar de unde a sustras diferite sume de bani în lei şi valută.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel cei doi inculpaţi, sens în care s-a format dosarul nr. 3205/117/2008 al Curţii de Apel Cluj.
La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2009, s-a pus în discuţie din oficiu starea de arest a inculpaţilor.
Cu privire la măsura arestării preventive s-au reţinut următoarele;
Inculpaţii P.V. şi C.A. au fost reţinuţi la data de 25 decembrie 2004 pentru o perioadă de 24 de ore, după care Tribunalul Cluj a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 zile.
Măsura arestării preventive a fost dispusă faţă de cei doi inculpaţi în bata art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Cu privire la dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a reţinut că inculpaţii sunt acuzaţi că au comis două infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 arii care prezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă inculpaţii ar fi lăsaţi în libertate, aceasta rezultând din gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaţilor, modul de săvârşire a acestora, împrejurările în care au fost comise faptele, respectiv inculpaţii au venit din Republica Moldova în municipiul Cluj-Napoca înarmaţi cu un pistol cu scopul de a jefui casa de schimb valutar împrejurări care au conferit un grad de pericol social ridicat al inculpaţilor.
În baza art. 190 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea traducătorului autorizat U.S. suma de 300 lei onorariu pentru traducerea simultană din limba rusă în limba română.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.A., solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu casarea încheierii recurate şi judecarea în stare de libertate, învederând instanţei că durata arestării preventive este excesivă, iar motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, faptul că lăsarea în libertate nu prezintă un pericol public concret pentru ordinea publică, precum şi faţă de împrejurarea că măsura arestării preventive a fost menţinută în lipsa dosarelor de fond, acestea fiind trimise la Curtea Constituţională.
Examinând recursurile declarate de inculpat sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin sentinţa penală nr. 109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii P.V. şi C.A. la o pedeapsă rezultanta câte 17 ani şi 6 luni închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada arestului preventiv începând cu data de 25 decembrie 2004, la zi.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar aparţinând SC P.E. SRL Cluj situată în municipiul Cluj-Napoca, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părţii vătămate K.I. casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, după care inculpatul P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb valutar de unde a sustras diferite sume de bani în lei şi valută.
Ţinând seama de probele cauzei, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză balistică, declaraţiile părţii vătămate K.I. precum şi recunoaşterea de către aceasta a inculpatului C.A. de pe planşa foto, recunoaşterea vocii inculpatului P.V. de pe caseta audio, procesul verbal de recunoaştere din grup efectuată de partea vătămată asupra inculpatului C.A., declaraţiile martorilor F.I., O.I. S.L., C.M., B.A., B.P. şi R.R., raportul de expertiză medico legală privind leziunile cauzate părţii vătămate precum ŞI procesele verbale cuprinzând activităţile desfăşurate de cei doi inculpaţi. Înalta Curte consideră că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.A., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul C.A. a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la prelungirea duratei măsurii arestării preventive, Înalta Curte, constată că aceasta s-a datorat şi comportamentului inculpaţilor care au formulat numeroase cereri de recuzare şi au ridicat excepţii de neconstitutionalitate care au fost respinse ca neîntemeiate, excepţii care au fost ridicate şi la termenul de judecată din 22 aprilie 2009, care au condus la sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea din nou a soluţionării cauzei, până în prezent excepţia de neconstitutionalitate ridicată de inculpaţi nu a fost soluţionată.
Potrivit jurisprudenţei CEDO la aprecierea caracterului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive se ia în considerare în afară de gravitatea infracţiunilor comise şi existenţa unor indicii serioase cu privire la vinovăţia inculpaţilor şi alte criterii cum ar fi pericolul pe care inculpaţii l-ar prezenta sustrăgându-se procedurilor, pericolul de a comite alte infracţiuni, aceste două criterii fiind incidente în cauză şi cercetarea inculpaţilor în stare de arest preventiv având în vedere natura infracţiunilor de care aceştia sunt acuzaţi, de faptul că sunt cetăţeni moldoveni, fără domiciliu sau reşedinţă în România, precum şi dificultatea şi circumstanţele în care au fost prinşi cei doi inculpaţi la aproape 4 ani de la comiterea faptelor în vama Siret de la frontiera cu Republica Moldova, având asupra lor instrumente care atestau faptul că intrau în România pentru a comite noi infracţiuni.
În concluzie s-a reţinut faptul că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă şi în prezent, că termenul rezonabil al duratei acestei măsuri nu a fost depăşit raportat la obiectul cauzei şi complexitatea acesteia, cât şi la comportamentul inculpatului care la fiecare ciclu procesual a ridicat excepţii de neconstitutionalitate care au condus la suspendarea judecăţii cauzei.
Cu privire la critica invocată de către recurentul inculpat asupra faptului că a fost soluţionată cauza în lipsa dosarelor de fond, Înalta Curte, constată că şi aceasta este nefondată, întrucât instanţa în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen., care prevăd următoarele: "Instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstitutionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300A2, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 145A1, încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore ele la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Aşadar, instanţa de apel în mod corect a avut în vedere că, de la data de la care s-a menţinut anterior măsura arestării preventive faţă de cei doi Inculpaţi nu s-a efectuat nici un act procedural judecarea cauzei fiind suspendată, dosarul de fond aflându-se la Curtea Constituţională, s-a considerat că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puţin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau ţara, motive pentru care în baza art. 160b şi art. 300 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpat şi pe perioada soluţionării apelurilor formulate de aceştia împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 148 lit. f), art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 3205/117/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat C.A. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, iar onorariul interpretului de limbă rusă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 3205/117/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limbă rusă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2994/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4205/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
