ICCJ. Decizia nr. 3051/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3051/2009
Dosar nr. 681/35/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75/P/2009 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F.G. împotriva rezoluţiei din 9 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 280/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.M.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că petentul, prin plângerea sa înregistrată pe rolul instanţei a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vedere efectuării cercetărilor şi administrării de probe, deoarece procurorul C.M. - intimată în cauza de faţă- a săvârşit infracţiunea prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) precum şi infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul cu ocazia instrumentării Dosarului penal nr. 1093/P/2008, în sensul că a dispus trimiterea în judecată a petentului, inculpat în respectiva cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie şi insultă, fără să-l fi audiat şi că a procedat abuziv pentru că nu i-a adus la cunoştinţă în scris motivul pentru care a fost citat prin postul de poliţie la sediul Parchetului din Marghita.
Examinând actele şi lucrările din dosar instanţa a constatat, că prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată cu motivarea că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.
Astfel, din rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 1093/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita a rezultat că petentul din prezenta cauză, a fost trimis în judecată, în lipsă, deoarece s-a sustras de la urmărirea penală, deşi a fost citat în repetate rânduri pentru a fi audiat şi apoi pentru a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, întocmindu-se procese verbale în acest sens, potrivit legii.
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei Marghita, instanţă care urmează a se pronunţa şi asupra tuturor apărărilor şi excepţiilor invocate de inculpat.
A reţinut instanţa că procurorul care a efectuat acte premergătoare faţă de intimată nu poate să-şi exprime opinia în legătură cu rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 1093/P/2008 deoarece există un proces în curs de desfăşurare, fiindu-i interzis prin lege să se pronunţe şi a apreciat că magistratul C.M. a avut temei legal pentru a proceda în consecinţă, astfel că nu s-a putut reţine în sarcina acesteia vreo infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Instanţa investită cu soluţionarea plângerii formulată de petent a apreciat că soluţia de trimitere în judecată a petentului, prin rechizitoriul întocmit de intimată, în calitatea sa de procuror, nu poate constitui temei legal al angajării răspunderii penale a magistratului respectiv, iar în măsura în care se produc erori judiciare sau greşeli procedurale fără intenţia de a vătăma interesele părţilor, acestea pot face obiectul controlului ierarhic sau al cenzurii instanţelor de judecată.
S-a concluzionat în sensul că, în lipsa indiciilor temeinice că procurorul C.M. ar fi săvârşit infracţiunile de care este acuzată, soluţia de neînceperea urmăririi penale este corectă, astfel că a fost menţinută.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs petiţionarul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinice, reiterând susţinerile invocate în plângerile sale şi a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale şi condamnarea intimatei pentru săvârşirea infracţiunilor imputate, considerând că în cauză există suficiente dovezi.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată respectiv actele şi lucrările din dosar în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu constată că recursul declarat de petiţionar este nefondat.
În condiţiile în care trimiterea în judecată a petiţionarului, în calitate de inculpat în Dosarul nr. 1093/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita s-a făcut cu respectarea normelor de procedură penală, iar intimata în calitate de procuror şi-a îndeplinit obligaţiile specifice prevăzute de lege exercitându-şi în mod legal atribuţiile de serviciu, soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror faţă de aceasta apare ca fiind corectă.
Nemulţumirile petentului privind modul în care a fost citat la urmărirea penală şi a avut loc prezentarea materialului de urmărire penală sunt critici pe care acesta are posibilitatea să le prezinte în faţa instanţei investită cu judecarea respectivei cauze, urmând a se pronunţa asupra acestora prin hotărârea pe care o va pronunţa.
Pe de altă parte, este de observat că susţinerea petentului în sensul că deşi s-a prezentat pentru a fi audiat la procuror, intimata ar fi refuzat să-l audieze, este infirmată de actele dosarului.
Astfel, rezultă că, petentul s-a prezentat la procuror pentru audiere la 26 martie 2009, după ce anterior procurorul sesizase instanţa prin actul de inculpare, la 13 martie 2009 şi trimisese dosarul instanţei competente să soluţioneze cauza, aşa încât la data prezentării petentului procurorul se dezinvestise.
Aşa fiind, cum în cauză nu s-a constatat existenţa unor indicii care să ducă la concluzia că intimata, în calitatea sa de procuror şi-ar fi exercitat abuziv atribuţiile de serviciu cu intenţia de a produce o vătămare intereselor legale ale petiţionarului şi nici că ar fi săvârşit alte infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de aceasta este legală şi temeinică, ca şi hotărârea primei instanţe care, respingând plângerea formulată de petent, a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru aceste considerente recursul declarat de petent este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.G. împotriva sentinţei penale nr. 75/ P din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3047/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3130/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
