ICCJ. Decizia nr. 3218/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3218/2009

Dosar nr. 30878/3/2006

Şedinţa publică din 12 octombrie 2009

Asupra recursului penal de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1571 din 27 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, între altele:

I. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpaţilor P.S.D. şi S.M.L. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Potrivit art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepselor principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus pentru ambii inculpaţi durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2006 la 22 decembrie 2006.

II. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.E. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 10 iunie 2006 la 22 decembrie 2006.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea unui număr de 265 comprimate MDMA (fila 39, vol.I dosar urmărire penală), 175 comprimate MDMA (fila 72, vol.I dosar urmărire penală), 530 comprimate MDMA (fila 116, vol.I dosar urmărire penală), 920 comprimate MDMA (fila 178, vol.I dosar urmărire penală), 15 comprimate MDMA (fila 210, vol.I dosar urmărire penală), 98 comprimate MDMA (fila 332, vol.I dosar urmărire penală), 20 comprimate MDMA (fila 35 vol.II dosar urmărire penală), 10 comprimate MDMA (fila 62, vol.II dosar urmărire penală), 20 comprimate MDMA (fila 144, vol.II dosar urmărire penală).

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor cu privire la care s-a dispus confiscarea, cu păstrarea de contraprobe.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumelor de bani obţinute din săvârşirea infracţiunilor, după cum urmează: de la inculpatul P.S.D. sumele de 300 lei (tranzacţia din 29 martie 2006), 6.000 Iei (tranzacţia din 05 aprilie 2006), 4.000 lei (tranzacţia din 07 aprilie 2006), 3.400 euro (tranzacţia din 26 aprilie 2006), 17.500 lei (tranzacţia din 10 mai 2006) şi 4.050 euro (găsiţi cu ocazia percheziţiei domiciliare); de la inculpatul P.E. suma de 2.000 lei (tranzacţia din 20/ 21 aprilie 2006); de la inculpatul I.C.E. sumele de 1.350 lei (tranzacţia din 26 aprilie 2006) şi 900 lei (tranzacţia din 04 mai 2006); de la inculpatul S.M.L. sumele 1.750 lei (contravaloarea celor 50 de comprimate MDMA vândute inculpatului I.C.E.) şi de 7.410 lei (găsiţi cu ocazia percheziţiei domiciliare); câte 1.000 lei de la inculpaţii D.V. şi D.D.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către S.A.C. (mama inculpatului S.M.L.) a sumei de 1.900 lei şi a unui telefon mobil marca N., bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 29 martie 2006, investigatorul sub acoperire V.H. a cumpărat de la inculpaţii P.S.D. şi P.E. 10 comprimate contra sumei de 300 RON. Tranzacţia s-a efectuat la M. situat pe strada M. din Bucureşti, unde inculpaţii au venit cu autoturismul marca B., condus de inculpatul P.E.

Cu această ocazie inculpaţii şi investigatorul au stabilit condiţiile pentru tranzacţiile viitoare, în aşa fel încât, în cazul în care urmau a fi cumpărate mai multe comprimate, preţul acestora să scadă.

Ulterior, la data de 5 aprilie 2006, după o prealabilă discuţie telefonică, investigatorul s-a întâlnit cu inculpatul P. în acelaşi restaurant în vederea cumpărării, respectiv vânzării, unui număr de 300 de comprimate ecstasy. Investigatorul i-a predat inculpatului P. suma de 6.000 RON, după care au plecat împreună, cu un autoturism R.M. După ce au parcurs câţiva zeci de metri, lângă o spălătorie auto, inculpatul i-a cerut investigatorului să coboare din maşină, arătându-i un copac din spaţiul verde, la rădăcina căruia se aflau într-o borsetă 300 comprimate ecstasy.

Investigatorul a ridicat borseta respectivă, iar comprimatele au fost predate autorităţilor judiciare.

Acelaşi procedeu a fost utilizat de inculpaţi şi în datele de 7 aprilie 2006 şi 19 aprilie 2006.

Cercetările efectuate în cauză au demonstrat că, la data de 7 aprilie 2006, inculpatul P. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit Ş.P., căruia i-a vândut 200 comprimate ecstasy, pentru suma de 4.000 RON, iar la data de 19 aprilie 2006, investigatorul acoperit V.H. s-a întâlnit cu inculpatul P., cei doi convenind ca acesta din urmă să-i vândă investigatorului 2.000 comprimate ecstasy, cu preţul de 5 euro bucata.

Totodată, în noaptea de 20/21 aprilie 2006, inculpaţii P.S.D., P.E. şi S.M.L. s-au întâlnit cu coinculpaţii D.V. şi D.D., cărora le-au vândut 100 comprimate ecstasy, pentru care au primit suma de 2.000 RON.

Ulterior, inculpaţii D.V. şi D.D. au repetat cumpărarea de comprimate ecstasy de la inculpaţii P. şi P., pe care le-au vândut altor persoane.

S-a reţinut, de asemenea, de către prima instanţă că inculpatul S. a fost împreună cu inculpatul P., de trei ori în Olanda, în cursul anului 2006 pentru a cumpăra comprimate ecstasy, ce ulterior au fost introduse şi vândute în România.

Modalitatea de introducere ilicită în România a drogurilor a fost aceea de a le pune în pungi cu cereale şi în colete, expediate din Olanda de o persoană cu nume fictiv, pe adresa numitului M.G., un cunoscut din copilărie al inculpatului S. şi care nu a cunoscut conţinutul coletelor.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii S.M.L., P.E. şi P.S.D.

Prin motivele de apel formulate, apelantul-inculpatul S.M.L. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză nu sunt edificatoare, întrucât nu este determinată cantitatea de substanţă activă prohibită, cu efecte asupra individualizării pedepsei, iar laboratorul care a efectuat aceste lucrări nu are acreditare R.;

- acţiunile desfăşurate de investigatorul sub acoperire au caracterul unor preconstituiri de probe;

- să se aprecieze participaţia sa la activitatea infracţională desfăşurată, cu impact asupra individualizării pedepsei.

Apelantul inculpat P.E. a solicitat, în principal, să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât probatoriul administrat în cauză nu dovedeşte indubitabil vinovăţia sa în comiterea faptelor, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate şi stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei, fără privare de libertate.

Apelantul inculpat P.S.D. a solicitat, prin motivele de apel, reindividualizarea pedepsei şi acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reţinute în favoarea sa.

Prin Decizia penală nr. 153/ A din 2 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.S.D., P.E. şi S.M.L. împotriva sentinţei penale nr. 1571 din 27 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost dedusă arestarea preventivă pentru inculpaţii P.S.D. şi S.M.L. de la 11 mai 2006 la 22 decembrie 2006 şi pentru inculpatul P.E. de la 10 iunie 2006 la 22 decembrie 2006.

Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelanţii inculpaţi.

Astfel, s-a stabilit că mijloacele de probă au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor legale, inclusiv datele obţinute prin folosirea investigatorului sub acoperire, activitate realizată în condiţiile art. 224² şi art. 224³ C. proc. pen.

Ascultarea investigatorului ca martor în cauză este legală, cât timp nu există o dispoziţie procedurală prohibitivă şi legea îngăduie, în scopul aflării adevărului, folosirea investigatorilor sub acoperire.

Investigatorul sub acoperire V.H. nu şi-a depăşit atribuţiile şi nu l-a determinat pe inculpatul P. să continue săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală, ci acesta din urmă s-a oferit să îl introducă în „afacerea" din Olanda, lăudându-se cu cantitatea mare de comprimate ecstasy pe care o putea aduce în România. Tocmai, pentru a strânge date suficiente care să dovedească infracţiunea, investigatorul a păstrat legătura cu inculpatul, stabilind împreună modalităţile de tranzacţionare a comprimatelor ecstasy.

În ceea ce priveşte acreditarea de către R. a Laboratorului Central de Analiză şi Profil a Drogurilor şi Precursorilor, care a efectuat rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică în cauză, distinct de împrejurarea că, în general, acreditarea nu este impusă de vreo dispoziţie legală, cât timp laboratorul este legal înfiinţat, în particular, R. - (conform art. 6 alin. (2)) asociaţie înfiinţată în condiţiile Legii nr. 21/1924 - poate (la cerere) acredita laboratoare în câteva domenii (organisme de certificare a conformităţii produselor, a sistemelor de management, de calificare a personalului, încercării de etalonare, laboratoare medicale), dar nu în domeniul analizei şi stabilirii profilului drogurilor şi al precursorilor.

Referitor la concludenţa rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică sub aspectul cantităţii de substanţă activă prohibită de lege care ar exista în comprimatele de ecstasy traficate sau găsite la inculpaţi, s-a apreciat că este vădit neîntemeiată critica apelantului S.M., întrucât individualizarea pedepselor se face în condiţiile şi conform criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind fără relevanţă concentraţia de substanţă activă din droguri.

În ceea ce priveşte participaţia aceluiaşi apelant inculpat la săvârşirea activităţii infracţionale s-a apreciat că tribunalul a făcut o corectă evaluare, în raport cu probele dosarului.

Totodată, instanţa de apel a constatat că vinovăţia inculpatului P.E. a fost pe deplin dovedită în cauză, iar în ceea ce priveşte solicitarea reindividualizării pedepsei, a apreciat că este nefondată, întrucât tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.

Cu privire la respectarea dreptului la apărare în cursul judecării apelului, instanţa a constatat că susţinerile apelantului inculpat P.E. nu pot fi analizate ca şi critică, având în vedere că, în această fază procesuală, inclusiv la dezbateri, apelantul a fost asistat de apărători aleşi, respectiv, avocat R.T. (fila 20) şi avocat A.C. (fila 36), pe împuternicirile acestora fiind menţionate activităţile avocaţiale „asistenţă şi reprezentare", iar la cererea expresă a apărării, pronunţarea în cauză a fost amânată tocmai pentru a se da posibilitatea depunerii unor concluzii scrise.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat, ca neîntemeiată, solicitarea apelantului inculpat P.S.D. privind reducerea pedepsei, prima instanţă făcând o analiză corectă a circumstanţelor reale şi a celor personale ale inculpatului, în vederea facilitării integrării sociale a acestuia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.S.D., P.E. şi S.M.L.

Prin apărătorii aleşi, inculpaţii P.S.D. şi S.M.L. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, prin acordarea unei mai largi eficienţe circumstanţelor atenuante personale recunoscute în favoarea lor de prima instanţă şi menţinute de instanţa de apel.

Ambii inculpaţi au susţinut că sunt infractori primari şi că au avut o atitudine procesuală corectă, inculpatul P. fiind student în anul I la Facultatea de Drept, la momentul săvârşirii faptelor. În plus, inculpatul S.M.L. a solicitat, având în vedere că participaţia sa la săvârşirea faptelor a fost minoră şi că este absolvent al I.E.F.S., stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere, conform art. 86¹ C. pen.

Prin apărătorul ales, recurentul inculpat P.E. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul P.E. a susţinut că:

- nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu a organizat, condus sau finanţat traficul de droguri din Olanda şi că ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare pentru o faptă pe care nu a comis-o, solicitând a se dispune achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a apreciat că, în mod nelegal, în lipsa unor probe concludente, a fost reţinută forma continuată a acestei infracţiuni, întrucât singurul act material de participare a sa la comiterea faptei a avut loc la data de 29 martie 2006, când împreună cu coinculpatul P. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit V.H.;

- a solicitat reţinerea în favoarea sa a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, întrucât a formulat denunţuri împotriva altor traficanţi de droguri, cu consecinţa reindividualizării pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora. Totodată, a solicitat acordarea unei mai largi eficienţe circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., reţinute în favoarea sa de prima instanţă, întrucât este infractor primar, iar în prezent este student, căsătorit, soţia sa fiind însărcinată. Pentru toate aceste date care caracterizează persoana sa, a solicitat stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere ori executarea pedepsei la locul de muncă, potrivit art. 86¹ C. pen., respectiv art. 86⁷ C. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.

Înalta Curte constată, totodată, că invocarea de către inculpatul P.E. a nevinovăţiei, în raport de faptele săvârşite, contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.

Prima instanţă, printr-o judicioasă apreciere a probatoriilor administrate, a stabilit elementele cheie în baza cărora i-a identificat pe inculpaţi ca autori ai faptelor reţinute în sarcina acestora.

Pe de altă parte, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine, situaţie care însă nu se regăseşte în prezenta cauză.

Astfel, examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Încurajaţi de succesul obţinut din vânzarea în România, la un preţ superior celui cu care au cumpărat comprimatele ecstasy din Olanda, inculpaţii P.S.D., P.E. şi S.M.L. au decis să dezvolte şi să practice pe scară largă activităţi de introducere ilicită în România şi de vânzare pe piaţa din Bucureşti a comprimatelor ecstasy.

În perioada ianuarie - aprilie 2006, în mod repetat, inculpaţii P. şi S. au cumpărat din Olanda, la preţul de 1 euro comprimatul şi au introdus ilicit în România 4.000 de comprimate ecstasy, pe care, în mai multe rânduri, le-au vândut în Bucureşti, până la data de 10 mai 2006.

Totodată, inculpatul P.E. a organizat şi finanţat traficul internaţional de droguri de mare risc, prin aceea că a oferit inculpaţilor P. şi S. suma de 2.000 euro, pentru ca aceştia să cumpere din Olanda 4.000 de comprimate ecstasy, pe care le-au introdus ilicit în România, în vederea comercializării. De asemenea, inculpatul P. a încasat sume de bani obţinute din vânzarea comprimatelor ecstasy şi a vândut, împreună cu inculpatul P., comprimate ecstasy coinculpaţilor D.V. şi D.D.

Astfel:

1. La data de 29 martie 2006, în jurul orei 17⁴⁵, investigatorul acoperit V.H. a cumpărat de la inculpaţii P.S.D. şi P.E. 10 comprimate, contra sumei de 300 RON. Tranzacţia s-a efectuat la M. de pe strada M. din Bucureşti, unde inculpaţii au venit cu autoturismul marca B. condus de inculpatul P.E.

Cu această ocazie s-a convenit asupra încheierii şi a altor tranzacţii viitoare, din declaraţiile inculpatului P., coroborate cu ale investigatorului sub acoperire, rezultând că inculpatul P.E. nu era străin de aceste operaţiuni ilicite; mai mult, acesta a încercat să stea în umbra coinculpatului P., după ce de fapt finanţase şi înlesnise introducerea în ţară, în scopul traficării, a unei mari cantităţi de pastile ecstasy.

Totodată, inculpaţii şi investigatorul sub acoperire au convenit ca, în cazul în care urmau a fi cumpărate mai multe comprimate, preţul acestora să scadă, în timp.

2. La data de 5 aprilie 2006, în jurul orei 13⁴⁵, după o prealabilă discuţie telefonică, investigatorul acoperit s-a întâlnit cu inculpatul P. la acelaşi M., în vederea cumpărării, respectiv vânzării unui număr de 300 comprimate ecstasy. Investigatorul i-a predat inculpatului P. suma de 6.000 RON, după care împreună au plecat cu un autoturism R.M., şi după ce au parcurs câţiva zeci de metri, s-au oprit în apropierea unei scări de bloc, lângă o spălătorie auto. Inculpatul i-a cerut investigatorului să coboare din maşină şi i-a arătat un tânăr ce stătea la intrarea în bloc, spunându-i că la rădăcina primului copac din spaţiul verde, din apropierea blocului, se află o borsetă rotundă de culoare roşie în care va găsi cele 300 comprimate ecstasy.

Investigatorul a ridicat borseta respectivă, iar ulterior comprimatele au fost predate autorităţilor şi supuse expertizării.

De precizat este faptul că, în timp ce se deplasau cu maşina R.M., investigatorul l-a observat în zonă pe inculpatul P. (vis-a-vis de spălătoria auto din apropierea restaurantului), acesta aflându-se în autoturismul B., de unde supraveghea desfăşurarea tranzacţiei.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că tânărul aflat în apropierea borsetei şi indicat de inculpatul P. s-a dovedit a fi inculpatul S.M.L., acesta recunoscând de altfel că a mers de două ori împreună cu inculpatul P., când acesta a vândut pastile ecstasy.

3. La data de 07 aprilie 2006, tot la restaurantul M. din zona M., în jurul orei 14⁰⁰, inculpatul P. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit Ş.P., căruia i-a vândut 200 comprimate ecstasy, pentru suma de 4.000 RON. După ce a primit banii, inculpatul P. i-a schimbat în euro, (aproximativ 1.200) la o casă de schimb valutar din zona D., apoi cei doi au revenit în zona M., în apropierea unui parc, unde inculpatul i-a indicat investigatorului un tir şi i-a precizat că, pe roata din faţă a acestuia, se află o cutie albastră de alune în care va găsi comprimatele ecstasy, lucru care s-a şi întâmplat.

C V-,

4. La data de 19 aprilie 2006, în jurul orei 12⁵⁰, investigatorul acoperit V.H. s-a întâlnit cu inculpatul P., în zona staţiei P. din apropierea supermarket-ului C., unde au purtat o discuţie ce a fost înregistrată, conform autorizaţiei emise de judecător. În această discuţie cei doi au convenit ca inculpatul P. să îi vândă investigatorului acoperit 2.000 comprimate ecstasy, cu preţul de 5 euro bucata (dacă comprimatele erau toate odată cumpărate) sau cu preţul de 20 RON comprimatul (dacă pastilele urmau a fi cumpărate en-detail).

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul P. i-a propus investigatorului ca, în schimbul unui comision, să îl ia cu el în Olanda (de unde erau aduse comprimatele ecstasy), să îl prezinte persoanelor de la care a cumpărat pastilele şi să îi arate metoda prin care comprimatele puteau fi introduse în România, fără a fi descoperite de autorităţi. Inculpatul a susţinut de asemenea că poate cumpăra din Olanda până la 10.000 comprimate ecstasy, dar nu poate introduce în ţară mai mult de 2.000-2.500 comprimate la un transport.

Această discuţie face dovada activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul P. şi se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice ale inculpatului cu numitul S. – persoana de legătură din Olanda de la care se cumpărau pastilele ecstasy. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că legătura dintre inculpatul P. şi persoana din Olanda a fost făcută de inculpatul P., acesta înmânându-i inculpatului P. un bilet, pe care era înscris numărul de telefon al numitului S. Mai mult, inculpatul P. este cel care i-a dat iniţial inculpatului P. suma de 2.000 euro, pentru a se deplasa în Olanda, a cumpăra pastile ecstasy şi a le introduce apoi în ţară.

Deşi inculpatul P.E. nu a recunoscut acest fapt, declarând că suma respectivă ar fi fost împrumutată de inculpatul P. de la un vecin pe nume R.E., susţinerea acestuia nu are suport probator, întrucât martorul R.E. a infirmat cele spuse de P., iar inculpatul P. a declarat, în mod constant – atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei – că a primit banii de la inculpatul P., după ce a acceptat propunerea acestuia de a intra în „afacerea" cu pastile ecstasy.

Totodată, cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul P. a participat activ la negocierile ce s-au purtat cu investigatorul acoperit V.H., l-a însoţit pe inculpatul P. la momentul vânzării de pastile ecstasy, fiind recunoscut, de altfel, de investigatorul V.H.

Inculpatul P. i-a restituit inculpatului P. banii primiţi de la acesta şi, în plus, banii obţinuţi din vânzările comprimatelor ecstasy erau predaţi tot inculpatului P.

Situaţia de fapt descrisă mai sus se probează şi cu înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpaţii P. şi P.

La aceeaşi dată de 19 aprilie 2006, după discuţia inculpatului P. cu investigatorul V.H. privind „preluarea" de către acesta din urmă a „afacerii" de achiziţionare de comprimate ecstasy din Olanda, inculpatul P. l-a contactat telefonic pe inculpatul P., căruia i-a comunicat că a purtat respectiva discuţie, urmând să fie sunat de investigator în cursul zilei de vineri.

Această discuţie telefonică demonstrează faptul că inculpatul P. cunoştea toate detaliile tranzacţionării comprimatelor ecstasy, fiind implicat în aceste operaţiuni.

Din cercetările efectuate a mai rezultat că inculpatul P. era prieten bun cu numitul Ionescu Ş.L. zis F., care a fost arestat tot pentru trafic de droguri de mare risc (ecstasy) şi că cei doi erau împreună – încercând să părăsească ţara – la momentul când inculpatul P. a fost reţinut la punctul de trecere a frontierei Vama Veche. Totodată, din declaraţia martorei B.S.G. a rezultat că inculpatul P. este cel care i-a oferit droguri pentru consum inculpatului P. încă din vara anului 2005 (ceea ce înseamnă că nu era străin de activităţile ilicite de narcotrafic).

5. În ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul S., prima instanţă a reţinut că acesta, împreună cu inculpatul P., s-a deplasat de trei ori în Olanda, în cursul anului 2006, pentru a cumpăra comprimatele ecstasy, ce ulterior au fost introduse şi vândute în România (această situaţie de fapt a rezultat din listing-ul pasagerilor curselor aeriene K.L.M. Bucureşti – Amsterdam, din menţiunile înscrise în paşapoartele celor doi, din conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpaţi şi, nu în ultimul rând, din declaraţiile de recunoaştere ale acestora).

Modalitatea de introducere ilicită în România a drogurilor a fost aceea de a le disimula în pungi cu cereale şi puse în colete expediate din Olanda de o persoană cu nume fictiv (M.M.) – prin autocarele firmei de transport A. - pe adresa numitului M.G., un cunoscut din copilărie al inculpatului S. şi care nu a cunoscut conţinutul coletelor.

Din actele Poştei A.C. Rapid a rezultat că, la datele de 08 ianuarie 2006, 25 februarie 2006 şi 15 aprilie 2006, pe adresa numitului M.G. au fost expediate trei colete ridicate de acesta şi predate inculpatului S. La ridicarea celui de-al doilea colet, inculpatul S. a fost însoţit la Focşani (localitatea de domiciliu a martorului M.G.) şi de inculpatul P. (martorul recunoscându-l pe inculpat după planşă fotografică).

La data de 25 aprilie 2006, în jurul orei 15¹⁰, investigatorul V.H. s-a întâlnit cu inculpatul P. pe Calea C., în zona U.H., convenind ca a doua zi primul să cumpere de la cel de-al doilea 600 de comprimate ecstasy.

În ziua de 26 aprilie 2006, investigatorii acoperiţi V.H. şi N.Ş.M. au cumpărat de la inculpatul P., 599 de comprimate ecstasy, pentru care au plătit suma de 3.400 euro.

După ce inculpatul P. a primit contravaloarea celor 599 de comprimate ecstasy, a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul P., care s-a interesat dacă „a luat banii", ceea ce dovedeşte că acest din urmă inculpat era la curent cu fiecare tranzacţie făcută de inculpatul P.

6. Totodată, în noaptea de 20/21 aprilie 2006, inculpaţii P.S.D., P.E. şi S.M.L. s-au întâlnit cu coinculpaţii D.V. şi D.D., cărora le-au vândut 100 comprimate ecstasy, pentru care au primit suma de 2.000 RON.

Ulterior, inculpaţii D.V. şi D.D. au repetat cumpărarea de comprimate ecstasy de la inculpaţii P. şi P., pe care le-au vândut altor persoane.

7. Cercetările efectuate în cauză au mai stabilit că, la data de 10 mai 2006, în urma mai multor discuţii telefonice, inculpatul P. a convenit cu investigatorul acoperit V.H., ca acesta din urmă să cumpere de la el 1.000 de comprimate ecstasy.

Astfel, la data de 10 mai 2006, în jurul orelor 15⁰⁰, investigatorul acoperit V.H. şi inculpatul P. s-au întâlnit în parcul I.O.R., inculpatul S. venind şi el în parc, având asupra sa o borsetă din material textil de culoare gri închis, pe care a ascuns-o într-un coş de gunoi situat în apropierea băncii pe care s-au aşezat investigatorul şi inculpatul P.

Negocierea şi detaliile tranzacţiei au fost înregistrate autorizat.

După ce a primit de la investigator suma de 17.500 RON, contravaloarea celor 1.000 de comprimate ecstasy, inculpatul P. a plecat în grabă. Apoi l-a contactat telefonic pe investigator şi i-a indicat să caute în coşul de gunoi o borsetă, aceasta fiind ridicată de investigator, în ea aflându-se cele 1.000 de comprimate ecstasy.

După primirea banilor de către inculpatul P., inculpatul S. - care supraveghea zona – a părăsit şi el în grabă locul faptei, fiind însă reţinut de organele de poliţie.

Inculpatul P. a fost urmărit şi dându-şi seama de acest lucru a luat-o la fugă, la un moment dat aruncând lângă un stâlp al cinematografului G. – pe lângă care a trecut – banii pe care îi avea asupra sa.

Această împrejurare a fost observată de martorul D.C., care a confirmat cele precizate anterior, declaraţie menţinută şi în faţa instanţei.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile inculpaţilor P.S.D., S.M.L. (filele 19 şi 22 vol. III dosar urmărire penală şi fila 22 vol. II dosar urmărire penală) D.V. (filele 81, 84 vol. III dosar urmărire penală), D.D. (vol. III fila 108 dosar urmărire penală), I.C. (filele 92, 107, 159 dosar urmărire penală vol. II) şi P.E. (fila 328 vol. II dosar urmărire penală), ale investigatorului sub acoperire (fila 201 instanţa de fond) coroborate cu actele întocmite de organele de urmărire penală în cursul supravegherii operative a inculpaţilor, a realizării procedurii prinderii în flagrant a inculpaţilor P.S.D. şi S.M.L. (dosar urmărire penală vol. I paginile 167-168) şi a percheziţiilor domiciliare efectuate (vol. V filele 237-362 dosar urmărire penală).

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere şi procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice din care a rezultat că obiectul traficului realizat de inculpaţi l-a constituit comprimatele de ecstasy (vol. I pag.29-32, 38, 41, 71-74, 114-119, 177-181, 209-212, 331-336, vol. II pag.34-38, 61-64, 180-82), precum şi declaraţiile martorilor V.H. (investigator sub acoperire), R.E., B.S., D.C., M.G., P.A., Ş.A.

Împrejurarea că, după ce a recunoscut comiterea infracţiunilor (fila 328 vol. II dosar urmărire penală), inculpatul P.E. şi-a schimbat poziţia, negând orice implicare în traficul de stupefiante (ecstasy) nu prezintă relevanţă, cât timp vinovăţia acestuia rezultă din coroborarea declaraţiilor coinculpaţilor P.S.D. (fila 19 vol. III dosar urmărire penală şi fila 233 instanţă), S.M.L. (fila 22 vol. III dosar urmărire penală şi fila 232 dosar fond) cu declaraţiile şi actele de cercetare penală efectuate de investigatorul sub acoperire V.H. (fila 213 dosar urmărire penală vol. II), declaraţia martorei B.S. (fila 242 vol. II dosar urmărire penală), procesul verbal de recunoaştere (filele 337-340 vol. II dosar urmărire penală) şi interceptările telefonice transcrise.

În acest context probator este lipsită de temei solicitarea inculpatului P.E. de achitare a sa sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi cea referitoare la nereţinerea formei continuate a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În cauză nu se justifică susţinerea inculpatului în sensul că ar exista un singur act material de trafic de droguri – ceea ce ar duce la înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât din materialul probator administrat rezultă, cu certitudine, că inculpatul a participat la mai multe tranzacţii (aşa cum au fost descrise anterior). Este adevărat că doar la data de 29 martie 2006 inculpatul P. s-a expus, mergând cu inculpatul P. la întâlnirea cu investigatorul acoperit V.H., dar la fel de dovedită este şi participarea sa la celelalte vânzări, când a supravegheat derularea acestora sau a încasat banii obţinuţi pe droguri ori a condus maşina cu care s-au deplasat la locul de întâlnire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă şi nu se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Înalta Curte constată însă că este întemeiată cererea recurentului inculpat P.E. privind reţinerea în favoarea sa a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori a judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Potrivit art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 din lege: a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii: 1. are calitatea de martor, potrivit C. proc. pen. şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni; 2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.

Prin urmare, cerinţa esenţială a legii pentru aplicarea acestei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă este ca informaţiile şi datele oferite în cauza respectivă să aibă caracter determinant, precum şi că această din urmă cauză să privească judecata unei infracţiuni grave care, potrivit art. 2 lit. h) din lege este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii si omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.

Din adresa înaintată la dosar de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. rezultă că inculpatul P.E. a formulat un denunţ cu privire la activitatea de traficanţi de droguri desfăşurată de mai multe persoane, facilitând prin datele şi informaţiile oferite tragerea la răspundere penală a acestora.

Cu privire la solicitarea tuturor celor trei recurenţi inculpaţi vizând redozarea sancţiunilor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora, prin acordarea unei mai largi eficienţe circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., recunoscute în favoarea lor de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor nu justifică o reducere a cuantumului pedepselor şi nici stabilirea unor alte modalităţi de executare a acestora.

Astfel, prima instanţă s-a orientat asupra unor cuantumuri ale pedepselor care să aibă drept consecinţă recuperarea inculpaţilor.

Ceea ce contează, în esenţă, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forţă care să-i arate inculpatului că a greşit, să-l determine la reflecţie şi să stimuleze la el dorinţa ca pe viitor să aibă o conduită corectă.

Pedeapsa nu trebuie să fie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societăţii, pentru că a greşit, ci ea trebuie să trezească rezonanţe în plan psihologic şi să conducă în final la redarea lui societăţii.

Pentru ca pedeapsa să contribuie la îndreptarea inculpatului, ea trebuie să fie bine gândită, ceea ce presupune aplicarea unei pedepse juste, singura susceptibilă să-l determine să regrete fapta şi să-şi propună să nu mai repete infracţiunea.

Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă este retributivă, dacă ţine seama de latura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii.

Revenind la speţă, a proceda în sensul reducerii pedepselor, aşa cum au solicitat inculpaţii, ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., anume cea a prevenţiei generale şi speciale, ceea ce evident nu este în spiritul legii.

Pe de altă parte, în lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, aceşti traficanţi - distribuitori, cum sunt inculpaţii, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.

Activitatea acestui tip de traficanţi susţine atât capii reţelelor de distribuţie, prin furnizarea de droguri, cât şi viciul în sine, prin recrutarea şi determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.

În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialităţi, manifestarea de clemenţă din partea instanţelor judecătoreşti, faţă de cei prinşi şi deduşi judecăţii, ar echivala cu un act de injustiţie socială.

Aceste infracţiuni, care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor recurenţi nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.

Ca atare, o reevaluare a criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele anterioare nu se poate efectua, neexistând corespondent în probele dosarului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva Deciziei penale nr. 153/ A din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Va casa, în parte, Decizia penală mai sus-menţionată şi în parte sentinţa penală nr. 1571 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.E., numai cu privire la latura penală a cauzei şi numai cu privire la reţinerea în favoarea acestuia a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului P.E. prin sentinţa penală recurată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va aplica inculpatului P.E. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi va reduce pedeapsa stabilită acestuia prin sentinţa penală recurată, de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale şi cu înlăturarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Va aplica inculpatului P.E. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi va reduce pedeapsa stabilită prin sentinţa penală recurată, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale şi cu înlăturarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele mai sus menţionate, stabilite prin prezenta decizie şi va dispune ca inculpatul P.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Potrivit art. 385¹⁵alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.S.D. şi S.M.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Va constata că inculpatul P.S.D. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi P.S.D. şi S.M.L. la plata sumelor de câte 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului P.E., se va plăti din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva Deciziei penale nr. 153/ A din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Casează, în parte, Decizia penală mai sus-menţionată şi în parte sentinţa penală nr. 1571 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce priveşte pe inculpatul P.E. şi numai cu privire la latura penală a cauzei şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului P.E. prin sentinţa penală recurată în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Aplică inculpatului P.E. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa stabilită acestuia prin sentinţa penală recurată, de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale şi cu înlăturarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Aplică inculpatului P.E. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa stabilită prin sentinţa penală recurată, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale şi cu înlăturarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele mai sus menţionate, stabilite prin prezenta decizie şi dispune ca inculpatul P.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.S.D. şi S.M.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Constată că inculpatul P.S.D. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi P.S.D. şi S.M.L. la plata sumelor de câte 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului P.E., se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3130/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3318/2009. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 3218/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3218/2009. Penal