ICCJ. Decizia nr. 3008/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3008/2009
Dosar nr. 1281/36/200.
Şedinţa publică din 25 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009, în baza dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court, privind pe R.J.
În baza art. 90 alin. (10) din aceeaşi lege, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe durata de 29 de zile, începând cu data de 20 septembrie 2009 până la data de 18 octombrie 2009, inclusiv.
S-a mai dispus emiterea mandatului de arestare şi comunicarea conform dispoziţiilor legale.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 97 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi lege, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare britanice, până la terminarea judecăţii în dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, dosar aflat pe rolul instanţei Tribunalului Constanţa.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că la 19 septembrie 2009 s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, de executare a mandatului european de arestare emis la 27 mai 2009 de autorităţile judiciare britanice, respectiv de către Stratford Magistrates Court, privind pe persoana solicitată R.J.
Respectivul mandat european de arestare conţinea toate datele prevăzute în Legea nr. 302/2004 modificată, faptele reţinute în sarcina persoanei având corespondent în Codul penal român, respectiv infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. e), pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind închisoarea de la 7 la 20 de ani.
S-a mai reţinut că persoana solicitată, audiată fiind, nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la aplicarea regulii specialităţii.
Neregăsindu-se în cauză incidenţa vreunui motiv ce ar putea conduce la refuzul predării, nerecunoaşterea de către persoana solicitată, a comiterii faptei descrisă în mandatul european de arestare şi existenţa, pe teritoriul României, ca stat de executare, a unei afaceri judiciare, nu constituie motive de refuz, ci doar de amânare a predării conform dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată urmare modificărilor aduse prin Legea nr. 222/2008.
Împotriva sentinţei, persoana solicitată, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe încălcarea, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în sensul că nu s-a efectuat identificarea persoanei, autorităţile judiciare britanice solicitând predarea numitului R.J. de cetăţenie sârbă, or, recurentul se numeşte R.J. şi este cetăţean britanic.
În ce priveşte netemeinicia sentinţei, recurenta persoană solicitată a susţinut că arestarea sa este o măsură prea dură, dispunerea, faţă de ea, a unei măsuri preventive neprivative de libertate fiind îndestulătoare.
Recursul nu este fondat.
Potrivit disp. art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 astfel cum este redactat urmare modificării aduse prin Legea nr. 222/2008, în procedura de executare a mandatului european de arestare, judecătorul verifică, mai întâi, identitatea persoanei solicitate...
În cauză, instanţa de fond şi-a îndeplinit această obligaţie, sens în care în dosar există procesul-verbal datat 20 septembrie 2009, semnat personal de J.R., în prezenţa avocatului ales.
În sprijinul faptului că persoana solicitată este una şi aceeaşi cu cea pentru care autorităţile judiciare britanice au emis, mandatul european de arestare, instanţa, în baza rolului activ, a administrat şi alte probe, de genul înscrisuri: adresa Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative, IGPR IPJ Constanţa, Serviciul de Investigaţii Criminale, nr. 63777 din 02 aprilie 2009, precum şi încheierea nr. 36/P din 10 aprilie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3750/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa, din conţinutul acesteia rezultând că R.J., la data aceea, cunoştea că încă din 28 aprilie 2008 fusese dat în urmărire internaţională pentru fapte comise pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi se va emite mandat european de arestare.
În altă ordine de idei, potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului, nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, sens în care art. 90 alin. (8) din lege prevede că în procedura de executare a mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată nu consimte la predare, se dispune arestarea persoanei solicitate.
Ca atare, în raport cu termenii imperativi folosiţi de legiuitor, judecătorul nu poate opta între măsura arestării şi o măsură preventivă neprivativă de libertate, arestarea persoanei solicitate impunându-se, dacă se constată că mandatul european de arestare întruneşte formal condiţiile prevăzute de lege pentru a fi executat.
Art. 90 alin. (11) din lege reglementează posibilitatea luării faţă de persoana solicitată a unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta putând avea loc însă numai ulterior privării iniţiale de libertate, pe parcursul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare, - ceea ce nu este cazul în cauză, instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 97 alin. (1) teza a II-a din lege, amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea judecăţii în dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, aflat pe rolul Tribunalului Constanţa.
Ca atare, recursul declarat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.J. împotriva sentinţei penale nr. 109/P din 20 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3003/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3012/2009. Penal → |
|---|
