ICCJ. Decizia nr. 3048/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3048/2009
Dosar nr. 339/57/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 200.
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 49 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost admisă plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluţiei nr. 369/P/2008 din 6 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia şi a rezoluţiei nr. 871/ll/2/2008 din 2 septembrie 2008,pe care Ie-a desfiinţat, iar cauza a fost trimisă procurorului pentru ca în urma cercetărilor să se pronunţe şi cu privire la plângerea formulată de petentă, alături de plângerea petentului D.C.
S-a reţinut că la data de 11 martie 2009 s-a înregistrat la această instanţă sub nr. 339/57/2009 plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluţiei nr. 369/P/2008 din 06 august 2008 a procurorului de la Curtea de Apel Alba lulia şi a rezoluţiei nr. 871/11/2/2008 din 02 septembrie2009 a procurorului general al aceleiaşi instituţii, motivat de aceea că, deşi şi ea a formulat iniţial plângere penală împotriva executorului judecătoresc R.D., procurorul nu s-a pronunţat şi asupra acestei plângeri prin rezoluţiile atacate.
Examinând plângerea formulată de petentă, Curtea de Apel reţine următoarele:
La data de 08 iulie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia s-a înregistrat plângerea penală formulată de petentul D.C. împotriva executorului judecătoresc R.D. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (fila 1 dosar 369/P/2008).
În urma efectuării actelor premergătoare, la data de 06 august 2008 prin rezoluţia dată în dosar nr. 369/P/2008 procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia dispune neînceperea urmăririi penale (fără a arăta faţă de cine sau pentru ce fapte şi în ce temei).
La data de 18 august 2008 atât D.C., cât şi soţia sa, D.V., formulează plângeri (înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia la 02 septembrie2008 la dosar nr. 369/P/2008), însă prin rezoluţia procurorului general din aceeaşi zi (nr. 871/11/2/2008) se soluţionează prin respingere doar plângerea petentului (fără a se indica cine este acesta şi împotriva cărei rezoluţii s-a produs respingerea).
Prin urmare, în cauză există două plângeri penale formulate distinct de petenţii D.C. şi D.V., însă s-au efectuat acte premergătoare doar în ce priveşte plângerea lui D.C., procurorul nepronunţându-se şi cu privire la plângerea petentei D.V.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimatul R.D., care deşi legal citat nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru susţinerea căii de atac declarate.
Prin cererea de recurs, intimatul a făcut mai multe susţineri ce ţin de fondul cauzei, arătând în esenţă că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Examinând hotărârea atacată, curtea constată că prima instanţă nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, nestatuând în vreun fel asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei intimatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care a fost cercetat.
În aceste condiţii, ceea ce se poate supune cenzurii instanţei de recurs este strict soluţia de trimitere a cauzei la procuror.
În speţă, trimiterea cauzei la procuror, întemeiată în drept pe disp. art. 278/1alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a avut în vedere împrejurarea că, deşi au fost formulate două plângeri penale distincte de către petenţii D.C. şi D.V. împotriva intimatului R.D., procurorul a omis să cerceteze şi să dea o soluţie cu privire la plângerea celei din urmă petente.
Chiar dacă soluţia instanţei de fond nu se încadrează strict în ipoteza avută în vedere în art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei la procuror se impune cu atât mai mult cu cât ambii petenţi reclamă săvârşirea de către intimat a unor fapte penale în legătură cu aceeaşi împrejurare (vânzarea la licitaţie publică, în calitate de executor judecătoresc în cadrul unei executări silite a unui apartament ce constituia bun comun al ambilor petenţi), ceea ce necesită o soluţionare unitară a chestiunii în litigiu.
Pe de altă parte, adoptarea unei alte soluţii ar fi echivalat cu lăsarea nesoluţionată a plângerii petentei D.V. şi, prin aceasta, cu negarea accesului ei la justiţie ,ceea ce ar contraveni literei şi spiritului procedurii înscrise în art. 278/1 C. proc. pen.
În aceste condiţii, recursul intimatului R.D. nu poate fi primit şi urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi a celor către petenta D.V., reprezentând onorariul avocatului ales, conform art. 193 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul R.D. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata D.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3044/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3052/2009. Penal → |
|---|
