ICCJ. Decizia nr. 3044/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3044/2009
Dosar nr. 8472/99/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 200.
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 265 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului laşi, secţia penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 403 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 527 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului laşi definitivă prin Decizia penală nr. 3568 din 4 iulie 2007 a I.C.C.J, secţia penală, formulată de condamnatul A.C.
A fost obligat revizuientul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a invocat de către condamnat schimbarea atitudinii procesuale a coinculpatului S.O. în sensul recunoaşterii că declaraţiile date în cauză au fost contrare adevărului.
Tribunalul a constatat că modificarea poziţiei procesuale a unui coinculpat sau chiar a revizuientului nu poate fi considerată ca faptă sau împrejurare nouă, ci doar un argument pentru a readministra un mijloc de probă, respectiv reaudierea coinculpatului S.
Faptele sau împrejurările ce se doresc a fi dovedite, respectiv neimplicarea revizuientului în vreo tranzacţie, nu sunt noi, ci au fost cunoscute chiar din faza de urmărire penală, când audiat fiind, revizuientul a prezentat aceleaşi împrejurări, pe care ulterior Ie-a invocat şi în faţa instanţei.
Or, în calea de atac a revizuirii nu este posibilă readministrarea probatoriului (cum se solicită în speţă) sau prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat.
În ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a invocat faptul că martorul C.S. ar fi declarat mincinos, că împotriva acestuia a fost formulată o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, însă procurorul a constatat că fapta este prescrisă, astfel încât s-a solicitat să se constate de către instanţă în cadrul procedurii de revizuire săvârşirea acestei infracţiuni.
Audiat în procedura de revizuire, martorul a declarat că nu-şi mai menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal, incriminatoare la adresa revizuientului, întrucât nu corespund adevărului.
Analizând însă declaraţiile date de acest martor în cauza a cărei revizuire se cere, tribunalul a constatat că acesta a dat declaraţii diferite pe parcursul procesului penal, iar la aprecierea probatoriului instanţele au reţinut ca exprimând adevărul pe acelea care îl incriminează pe revizuient şi care se coroborează cu alte declaraţii date de coinculpaţi şi martori din aceeaşi cauză.
De altfel, instanţele care au dispus condamnarea revizuientului au verificat apărările constante ale acestuia, iar înlăturarea acestora nu s-a făcut doar în baza depoziţiei martorului C., ci şi a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză.
Concluzionând, tribunalul a constatat că declaraţiile martorului C., incriminatoare la adresa revizuientului, sunt conforme cu adevărul judiciar stabilit de către instanţele de judecată prin coroborarea întregului ansamblu probator iar simpla revenire asupra acestora, la acest moment, nu este suficientă pentru a fi considerate aceste mărturii ca fiind mincinoase.
De asemenea, s-a reţinut că revizuientul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei în perioada 30 aprilie -30 iulie 2008, când s-a întâlnit cu numiţii C. şi S. care au fost de acord să dea declaraţii în faţa notarului, de revenire asupra celor declarate în timpul procesului penal în care revizuientul a fost condamnat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul condamnat, criticând-o sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul condamnatului.
A fost obligat apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în esenţă că din interpretarea disp. art. 394 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în cursul procesului penal, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârşirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă.
Or, din analiza motivelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire promovată de condamnat, rezultă că acesta nu a învederat nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă cererea de revizire.
Astfel, cu referire la art. 394 lit. a) C. proc. pen., s-a reţinut că aspectele invocate de coinculpatul S. au făcut obiectul apărărilor formulate de către revizuient ce a susţinut pe parcursul procesului penal neimplicarea sa în săvârşirea faptelor, susţineri ce au fost analizate şi înlăturate de către instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare şi de către instanţele de control judiciar.
În ce priveşte cazul prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., s-a reţinut că prima instanţă a dat eficienţă disp. art. 395 alin. (2) C. proc. pen., statuând în mod corect asupra inexistenţei infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Mai mult, hotărârea de condamnare a revizuientului a fost pronunţată în urma evaluării întregului material probator administrat în cauză, ce a confirmat situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia în comiterea faptelor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat, susţinând în esenţă că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire pe care a formulat-o.
Recursul este nefondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce are drept finalitate înlăturarea erorilor de fapt săvârşite de instanţele de judecată ca urmare a necunoaşterii unor împrejurări esenţiale ori datorate săvârşirii unor infracţiuni care au influenţat soluţionarea cauzei.
În ce priveşte cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., legiuitorul a avut în vedere descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, adică a unor fapte probatorii, iar nu a unor noi mijloace de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza, o readministrare a probatoriului sau o reapreciere a acestuia.
În ce priveşte cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., fapta de ascundere a adevărului comisă de martor trebuie să fi condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, ceea ce înseamnă că eroarea cuprinsă în hotărârea supusă revizuirii a fost determinată de mărturia mincinoasă dată în cauză.
În speţă, aşa cum au reţinut instanţele de fond şi apel, pe parcursul procesului penal revizuientul a negat în mod constant implicarea sa în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, iar ulterior condamnat.
Solicitarea sa de revizuire a hotărârii de condamnare nu are la bază existenţa unor fapte probatorii noi, ci o revenire a unui coinculpat, respectiv a unui martor(ulterior rămânerii definitive a hotărârii) asupra declaraţiilor iniţiale incriminatoare la adresa revizuientului.
Altfel spus, se tinde la readministrarea unei părţi a probatoriului iniţial, pentru a se susţine astfel apărarea constantă pe care condamnatul şi-a făcut-o pe parcursul procesului penal, lucru care, potrivit celor expuse anterior, nu este posibil pe calea revizuirii.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă şi din hotărârea a cărei revizuire se cere, vinovăţia condamnatului a fost stabilită şi pe baza altor probe, iar nu exclusiv prin cele puse în discuţie pe calea revizuirii.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut atât de către instanţa de fond, cât şi de către cea de apel că motivele invocate în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., astfel încât recursul declarat de condamnat este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul A.C. împotriva deciziei penale nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3012/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3048/2009. Penal → |
|---|
