ICCJ. Decizia nr. 3034/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3034/2009
Dosar nr. 783/39/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 3 iulie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P.E. împotriva rezoluţiei nr. 257/P/2008 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a hotârî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Ca atare, pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În plângerea sa, petenta a arătat că notarul a întocmit în mod defectuos certificatul de moştenitor, antecontractul de vânzare - cumpărare şi declaraţia dată de C.F., aceste acte nereflectând voinţa reală a părţilor.
Aşa cum rezultă din declaraţia dată la 02 februarie 2009 (fila 18 în faţa procurorului, petenta a fost de acord să se deplaseze la notariat împreună cu cei doi copii ai defunctului din prima căsătorie, în vederea efectuării partajului.
Petenta a recunoscut că s-au deplasat de mai multe ori la notariat întrucât nu ajungeau la un acord privind împărţirea mesei succesorale. În cele din urmă, la data de 28 ianuarie 2008, petenta a fost de acord ca fiii defunctului să-şi ia teren acolo unde doresc.
În faţa instanţei, petenta a precizat că a fost de acord cu această situaţie doar pentru că notarul se purta foarte urât cu ea şi o presa să le acorde şi copiilor parte din avere.
Această situaţie nu poate constitui însă latura obiectivă a vreunei infracţiuni, atâta timp cât petenta a fost de acord să le dea celor doi copii din bunurile rămase după defunctul P.G., a semnat certificatul de moştenitor cu partaj şi nu a înţeles să-şi valorifice testamentul.
Dreptul de opţiune succesorală aparţine tuturor persoanelor cu vocaţie succesorală, indiferent dacă vocaţia lor este legală sau testamentară.
Astfel, nu se poate imputa notarului că nu a fost trecut în certificatul de moştenitor faptul că petenta este singura moştenitoare, în calitate de legatar universal, atâta timp cât şi moştenitorii rezervatari au înţeles să accepte moştenirea după tatăl lor, defunctul P.G.
Cu privire la atribuirea loturilor, aceasta exprimă manifestarea de voinţă a părţilor şi potrivit art. 730 C. civ., coindivizarii pot împărţi bunurile indivize „oricum ar voi".
De asemenea, moştenitorii pot împărţi toate bunurile sau numai o parte din ele, astfel că certificatul de moştenitor suplimentar în care se consemnează şi terenurile obţinute de decujus prin hotărâre judecătorească nu poate constitui un abuz al notarului pe considerentul că nu au fost trecute în primul certificat de moştenitor.
În ce priveşte antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 778 din 05 mai 2008 (fila 13 dosar u.p.) Curtea a reţinut că ambele părţi se obligă, prin acest înscris, să încheie, în viitor, contract de vânzare-cumpărare. Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în antecontract nu a fost transmis, ci ambele părţi s-au înţeles asupra bunului şi asupra preţului. Faptul că preţul menţionat în acest înscris nu a fost achitat aşa cum se specifică nu constituie un abuz al notarului, atâta timp cât părţile au semnat antecontractul.
Pentru neplata preţului stipulat petenta are la îndemână calea unei acţiuni civile.
În ce priveşte declaraţia dată de C.F. (f. 14 dosar u.p.), în sensul că nu are nici o prfetenţie asupra bunurilor ce compun masa succesorală descrise în certificatul de moştenitor nr. 8 din 28 ianuarie 2008, în certificatul de moştenitor nr. 48 din 05 mai 2008 şi antecontractul de vânzare-cumpărare din 05 mai 2008, aceasta reprezintă o manifestare de voinţă a declarantei şi este dată ulterior întocmirii certificatului de moştenitor nr. 8 cu partaj din 28 ianuarie 2008.
Faptul că petenta i-a dat numitei C.F. suma de 3.000 lei pentru terenul de 15.000 m.p. care a revenit, în urma partajului voluntar din 28 ianuarie 2008, acesteia din urmă, nu constituie un abuz în serviciu al notarului, care a consemnat doar declaraţia numitei C.F.
Dacă petenta a fost dusă în eroare la încheierea actelor de către moştenitori, ea are la îndemână calea unei acţiuni civile.
În consecinţă, Curtea a reţinut că rezoluţia criticată este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate nerezultând că notarul şi-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu lezând interesele legale ale petentei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat rfecurs petenta P.E. solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul Ş.H.I., notar public sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală, dată de parchet faţă de intimat, este corectă, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că actele efectuate de notar au fost întocmite prin încălcarea legii, în detrimentul petentei.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac (în sens larg, în speţă dedusă judecăţii), căi de atac care trebuie să fie îndreptate împotriva actelor emise, şi nu împotriva persoanelor care le-au emis.
Revenind la cauză, Înalta Curte constată că petenta încearcă pe calea plângerii penale să obţină modificarea actelor întocmite de intimat, acte care au fost întocmite pe baza manifestării de voinţă exprimată şi de către petentă, după cum rezultă din actele premergătoare efectuate şi din considerentele hotărârii atacate.
Petenta are la îndemână promovarea unor acţiuni în faţa instanţei civile împotriva actelor emise de notar - dacă ar considera că actele ar fi fost întocmite prin inducerea sa în eroare, plângerea penală neputând constitui un mijloc de reformare a unor acte notariale în condiţiile în care la întocmirea acestora nu rezultă că s-a săvârşit vreo faptă penală.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul, notar public, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta P.E.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.E. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3033/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3035/2009. Penal → |
|---|
