ICCJ. Decizia nr. 3035/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3035/2009
Dosar nr. 3729/101/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.F.D. (fiul lui D.M. şi E.) şi s-a dispus obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 111 din 29 martie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin Decizia penală nr. 6651 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 8 ani pentru săvârşirea, în concurs real, a două infracţiuni de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, tâlhărie şi omor deosebit de grav prev. de art. 192 alin. (2), art. 20 raportat la art. 211 lit. a) şi c) C. pen., art. 174, art. 176 lit. d), art. 174, art. 176 lit. c), d) C. pen. constând în aceea că, împreună cu inculpatul D.G., a pătruns fără drept în locuinţele victimelor O.I. şi D.I. şi a exercitat violenţe asupra lor care au condus la decesul acestora, scopul fiind acela de a tâlhări sau de a ascunde săvârşirea tâlhăriei.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susţinut că infracţiunile reţinute în sarcina sa au fost săvârşite în realitate de alte persoane, respectiv D.G. şi D.I.
Instanţa a constatat că pe tot parcursul judecăţii, atât la fond cât şi în căile de atac, revizuentul B.F.D. a invocat în mod constant această apărare care a fost însă înlăturată motivat.
Faţă de această împrejurare, s-a reţinut că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., astfel că s-a dispus respingerea cererii de revizuire.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 160 din 9 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la 220 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul B.F.D., solicitând admiterea cererii de revizuire, constatându-se că nu el este autorul infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394, cazurile de revizuire sunt în număr de cinci, expres prevăzute, astfel că invocarea lor este condiţionată de dovedirea lor, cu respectarea cerinţelor legii şi a naturii juridice a acestei căi extraordinare de atac.
Revizuirea se constituie într-un remediu procesual de înlăturare a erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive, sub forma achitării neîntemeiate a unei persoane care a săvârşit o faptă penală, ori a condamnării unei persoane nevinovate.
Pe calea extraordinară de atac a revizuirii nu este posibilă prelungirea probaţiunii pentru fapte cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza, cu atât mai mult cu cât probele administrate fac dovada vinovăţiei inculpatului, astfel că nu s-ar ajunge la o altă soluţie în ceea ce-l priveşte.
Înalta Curte constată că revizuentul - în calitate de inculpat în Dosarul nr. 6133/2004, înregistrat pe rolul tribunalului Mehedinţi - în declaraţia dată la 16 decembrie 2004 (la fila 47, a contestat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa pentru data de 7/8 ianuarie 2004, victimă D.I., afirmând că această faptă a fost săvârşită de către inculpatul D.G., iar prin concluziile scrise depuse la dosar a contestat autodenunţul formulat cu privire la comiterea acestei infracţiuni, solicitând totodată, probe în apărare constând în audierea martorilor S.V. şi C.I. (deţinuţi în camera în care s-au aflat şi inculpaţii), precum şi în examinarea criminalistică a încălţămintei persoanelor bănuite pentru comparare cu urmele găsite la locul infracţional, respectiv a urmelor biologice găsite pe îmbrăcămintea numitului D.C., suspect în cauză, alături de testarea poligraf a inculpatului.
Aceste apărări au fost analizate de Tribunalul Mehedinţi, la termenul din 16 decembrie 2004, probele solicitate în apărare fiind încuviinţate în parte (probe testimoniale), restul probatoriilor fiind apreciate ca inutile cauzei, întrucât privesc aspecte extrajudiciare, iar testarea poligraf nu este indicată ca probă de normele procesual penale.
Aceleaşi susţineri, referitoare la probaţiunea incompletă pe care se sprijină trimiterea în judecată, au fost formulate şi de apărătorul angajat al inculpatului B.F. cu ocazia dezbaterilor în primă instanţă, fiind analizate în conţinutul sentinţei de condamnare; de asemenea, aceleaşi critici au fost invocate de inculpat în apelul, respectiv recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 111/2005, apărări analizate în conţinutul Deciziei penale nr. 277 din 20 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 654/P/2005, prin care s-a respins apelul inculpatului ca nefondat, respectiv Decizia penală nr. 6651 din 24 noiembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosar nr. 6175/2005, prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa a respins în mod just cererea de revizuire formulată de condamnat, hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice deoarece temeiul invocat de revizuent nu se înscrie în cerinţele art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul şi să dispună obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.
Văzând disp.art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 160 din 9 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3034/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3042/2009. Penal → |
|---|
