ICCJ. Decizia nr. 3223/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3223/2009
Dosar nr. 4623/62/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 289 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Braşov, inculpatul D.F. (fiul lui G. şi M.) a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza aII-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 14 iunie 2008, la zi.
Cererea inculpatului având ca obiect schimbarea încadrării juridice a infracţiunii din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 181 alin. (1) C. pen. a fost respinsă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile V.G.F. suma de 560,32 lei cu titlul de daune materiale (466,6 lei cheltuieli de spitalizare şi 9,16 lei benficiu nerealizat) şi suma de 7000 lei cu titlul de daune morale.
Celelalte pretenţii ale părţii civile au fost respinse ca nedovedite.
În baza aceloraşi temeiuri de drept, inculpatul a fost obligat şi la plata despăgubirilor civile în sumă de 3240,05 lei către partea civilă Spitalul clinic de urgenţă Braşov.
După rămânerea definitivă a sentinţei s-a dispus restituirea către inculpat a unor obiecte de îmbrăcăminte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 191 alin. (1), (3) C. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 450 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost condamnat şi inculpatul D.G.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt: în seara zilei de 14 iunie 2008, în timp ce se prilmba cu motoscuterul prin comună, partea vătămată a căzut în dreptul locuinţei inculpaţilor D. Inculpatul D.F. i-a reproşat victimei neatenţia în conducere care ar fi putut conduce la lovirea membrilor familiei sale, aflaţi la poarta imobilului.
Pe fondul unui conflict mai vechi avut cu inculpatul D.G.F. şi deranjată de reproşul inculpatului D.F., partea vătămată s-a îndreptat spre acesta din urmă, între cei doi izbucnind o ceartă. Partea vătămată l-a lovit pe D.F. peste mână, iar în urma îmbrâncelii dintre cei doi, inculpatul a căzut în râpa din Valea Măieruşului.
În aceste momente, la locul faptei a venit şi inculpatul D.G.F. care a lovit victima în spate, în zona hemitoracelui stâng, cu cuţitul pe care-l avea asupra sa. Între timp, inculpatul D.F. s-a ridicat din râpă şi a lovit-o pe partea vătămată cu un briceag în zona abdominală şi în coapsa piciorului stâng.
Victima a căzut, după care a mai fost lovită de câteva ori de inculpatul D.F., cu pumnii şi picioarele.
Inculpaţii D. au părăsit locul faptei, ameninţându-i pe cei care îi urmăreau – rudele părţii vătămate şi alte persoane – că îi vor tăia cu cuţitele, motiv pentru care aceştia au renunţat la urmărire.
Cei doi inculpaţi s-au îndreptat apoi spre sediul postului de poliţie, D.F. sesizând telefonic organele de poliţie, care iau şi preluat de pe drum şi a ridicat cuţitul acestui inculpat, cealaltă armă fiind aruncată de D.G.F.
Victima, transportată la spital, a suferit o leziune abdominală care i-a pus viaţa în primejdie; o leziune toracică. Fără afectarea organelor interne, care nu i-a pus viaţa în primejdie şi a necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale; o leziune la nivelul membrului inferior – coapsa stângă – care nu i-a pus viaţa în primejdie şi a necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale şi o leziune la nivelul ochiului drept care ar fi necesitat spre vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Raportul de constatare medico-legală nr. 2154/E din 16 iunie 2008 întocmit de Serviciul de medicină legală Craiova mai arată că intensitatea lovirii în cazul leziunilor toracică şi abdominală a fost mare, iar în cazul leziunii de la nivelul membrului inferior a fost medie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, procese-verbale de ridicare a corpurilor delicte, acte medico-legale, declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor G.S., B.F., V.I., V.G., M.M., V.I.S., M.N., C.A.jr., Ţ.M., declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 58/ Ap din 29 iulie 2009 a respins ca nefondate, apelurile inculpaţilor, menţinând starea de arest preventiv a inculpatului D.F. şi deducând prevenţia la zi.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă V.F.G.
Apelanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.F.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În principal, recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., susţinând că a lovit victima doar în picior, astfel cum rezultă şi din probatoriul administrat.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele reale şi personale ale faptei şi făptuitorului, împrejurarea că a recunoscut şi regretă fapta comisă.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, dând încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunilor săvârşite de inculpatul D.F.
Acesta a folosit un briceag cu lama având lăţimea de 1,5 – 2 cm (fila 59 dos.urmărire penală). Leziunea abdominală, de intensitate mare, a interesat intestinele şi un vas de sânge important, punând viaţa victimei în primejdie; la rândul său, leziunea de la nivelul membrului inferior a prezentat o gravitate sporită prin interesarea colateralelor venei femurale, chiar dacă nu a pus în mod nemijlocit, viaţa părţii vătămate în primejdie.
Inculpatul D.F. a recunoscut lovirea victimei cu cuţitul, iar martorii G.S., B.F., V.I., V.G. şi M.M. confirmă acest aspect, declaraţiile lor coroborându-se cu cele ale părţii vătămate.
Pe fondul existenţei unei stări conflictuale între părţi, agresiunea inculpatului asupra victimei se constituie într-o acţiune de suprimare a vieţii acesteia, rezultatul letal – chiar dacă nu a fost urmărit – fiind acceptat ca posibil să se producă.
Pentru aceste considerente, critica formulată de inculpat prin motivele de recurs cu privire la încadrarea juridică a faptei se dovedeşte nefondată şi va fi respinsă ca atare.
Nefondată este şi critica recurentului inculpat în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată.
Instanţa a stabilit pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului D.F., având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, precum şi datele personale ale acestuia şi constatările referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Braşov.
Înalta Curte constată că procesul de individualizare a pedepsei a respectat cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind puse în evidenţă, în mod corespunzător, toate criteriile de stabilire a sancţiunii penale. Totodată, pedeapsa aplicată de 7 ani şi 6 luni închisoare este corespunzătoare şi necesară procesului de resocializare a inculpatului, în spiritul dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Întrucât în cauză nu se constată motive de reducere a cuantumului pedepsei, şi această critică va fi înlăturată ca nefondată.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, neconstatând existenţa altor motive de casare.
Timpul reţinerii şi arestării preventive va fi dedus din pedeapsaa aplicată inculpatului de la 14 iunie 2008, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva Deciziei penale nr. 58/ Ap din 29 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 iunie 2008 la 13 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3096/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3225/2009. Penal → |
|---|
