ICCJ. Decizia nr. 3318/2009. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3318/2009
Dosar nr. 191/117/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177 din 25 martie 2008 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii: 1) M.L. (fiul lui V. şi H.) şi 2) B.J. (fiul lui F. şi A.) în baza art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. la 1 an şi 24 zile închisoare şi în baza art. 26 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. la alte 5 luni închisoare stabilindu-se ca inculpaţii să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., câte 1 an şi 24 zile închisoare. S-a constatat că inculpaţii au executat pedepsele de la 16 martie 2003 la 8 aprilie 2004 şi 3) S.I. (fiul lui B. şi A.) în baza art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare şi în baza art. 26 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. la 5 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. şi ale art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a) şi art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor (tichetelor) falsificate de inculpaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost trimişi în judecată inculpaţii A.A., B.J., M.L. şi S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi 26 raportat la art. 289 cp cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada ianuarie - martie 2003 s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul obţinerii unor beneficii financiare.
Astfel între SC H. SRL la care era asociat inculpatul S.I., iar inculpata A.A. asigura serviciul de traduceri şi O.B.B. la care erau acţionari inculpaţii B.J. şi M.L. s-a încheiat un contract de colaborare. Pentru obţinerea unor beneficii urmau să fie falsificate tichete de pariu provenite de la SC H. SRL în sensul inserării pe acestea a unor elemente nereale şi anume ora de întocmire şi rezultatele corecte ale unor meciuri în procent de 100% fiind trecute după închiderea jocului. În acest mod a fost obţinut un număr mare de tichete identice câştigătoare care asigurau venituri frauduloase.
La 21 august 2003 prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 6620/2003 Tribunalul Cluj în care erau judecaţi cei patru inculpaţi a disjuns cauza faţă de inculpatul S.I. formându-se un nou Dosar nr. 8493/2003.
Prin sentinţa penală nr. 454 din 28 august 2003 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii M.L. şi B.J. la pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile arătate cu executare în loc de detenţie şi inculpata A.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru aceleaşi infracţiuni cu aplicarea art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 709 din 5 februarie 2004 a respins apelurile declarate de inculpaţii M.L. şi B.J.
Prin Decizia penală nr. 709 din 5 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de cei doi inculpaţi M.L. şi B.J., au fost casate ambele hotărâri şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
S-a constatat că instanţele au procedat la judecarea cauzei fără administrare şi verificarea nemijlocită a probelor şi s-a reţinut că în mod nejustificat s-a dispus disjungerea soluţionării cauzei faţă de inculpatul S.I.
Prin sentinţa penală nr. 776 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj inculpatul S.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, iar această hotărâre a fost desfiinţată de Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 136 din 28 aprilie 2004 care a admis apelurile declarate de procuror şi inculpat şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în vederea reunirii cauzelor. Recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva acestei soluţii a fost respins ca inadmisibil prin Decizia penală nr. 2578 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În rejudecare s-a dispus reunirea Dosarului nr. 4633/2005 privind pe inculpatul S.I. la Dosarul nr. 3431/2004 privind pe inculpaţii B.J. şi M.L.
Audiaţi în faza de judecată inculpaţii M.L. şi B.J. au recunoscut săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu.
Inculpatul S.I. nu a recunoscut infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Din probele administrate în cauză instanţa a reţinut că în cursul anului 1996 în baza contractului de societate autentificat din 20 iunie 1996 s-a înfiinţat SC S. SA Tg. Mureş având ca acţionari pe inculpatul S.I. şi pe numiţii V.B.L., O.I., L.L. şi P.A.P., Societatea având obiect de activitate multiplu constând în organizarea şi desfăşurarea de jocuri de agrement, divertisment şi noroc, în sensul dispoziţiilor HG nr. 181/1992, 186/1992 şi 227/1993 şi al dispoziţiilor Ordinului nr. 613/1993 al M.F. privind organizarea jocurilor de noroc.
Ulterior prin actul adiţional s-a modificat contractul de societate şi statutul societăţii, existând un nou asociat H.S. ca urmare a cesiunii parţiale a unor părţi sociale ale asociaţilor.
Din partea slovacă a fost numit ca administratore T.J., asociaţi fiind M.F. şi V.F., activitatea societăţii desfăşurându-se în baza unui împrumut de 70.000 DOLARI SUA. Ulterior T.J. a fost înlocuit cu S.P., acesta fiins asistat de către inculpatul B.J. care răspundea de sistemul informatic şi de către inculpatul M.L. care răspundea de partea administrativă.
După aceasta s-a încheiat un contract între societatea O.B.B. din Slovacia care îi avea ca asociaţi pe inculpaţii B.J. şi M.L. şi SC H. SRL în baza căruia cei doi inculpaţi asigurau contra sumei de 11.000 dolari lunar, asistenţa informatică şi managerială.
În conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, organizatorii activităţilor de tip pronosticuri sportive trebuiau să elaboreze regulamente de joc şi de ordine interioară în care să precizeze datele principale ale activităţii şi, respectiv, procentul de câştiguri din totalul încasărilor, sistemul de triere şi omologare a câştigurilor, sistemul de plată a câştigurilor, sistemul de control şi de securitate şi alte elemente definitorii ale activităţii.
Ca urmare, prin regulamentul de funcţionare a pariurilor elaborat de SC H. SRL au stabilit că: la pariere poate participa orice persoană care a împlinit 18 ani, că pariul este valabil cu acceptul participantului şi al agenţiilor de pariuri şi că este consfinţit prin tichetul cumpărat, că pariul - reprezintă jocul de pariere la care participantul câştigă dacă ghiceşte rezultatele iar conţinutul câştigului este direct proporţional cu suma pariată şi condiţiile în care este efectuată parierea; câştigul sau pierderea este stabilită de rezultatul evenimentelor sportive care sunt aleatorii şi nu se cunoscu dinainte; participantul la pariu este persoana care participă voluntar la pariere în condiţiile regulamentului; evenimentul este împrejurarea concretă, situaţia de fapt întâmplătoare (ex. meci de fotbal) cu rezultat necunoscut; cotă este coeficientul determinat de agenţiile de pariuri ataşat unui tip pentru evenimentul pariat; lista cotelor pariurilor este lista concepută şi cote ataşate fiecărui tip; depunere - este suma depusă voluntar de participant fără să mai fie restituită, decât în condiţiile regulamentului; cota finală este produsul tuturor cotelor ataşate la fiecare tip; câştigul esenţial este suma care revine participantului care îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a obţine câştig; câştigul curat reprezintă diferenţa dintre câştigul eventual şi suma depusă iar tichet este documentul eliberat de agentul de pariuri, în forma aprobată de M.F. din România care cuprinde datele necesare derulării pariurilor şi consfinţeşte acordul încheiat între participant şi agenţiile de pariuri.
Prin acelaşi regulament au fost stabilite tipurile de joc şi evenimente pariate respectiv pariuri pentru rezultatul final al competiţiei, rezultatul parţial, desfăşurarea competiţiei şi evenimentele de pe parcursul ei (timpul primului gol, marcatori) rezultatul precis la goluri şi la puncte, rezultat, eveniment, la un timp stabilit, clasament sau ordine, clasamentele competiţiilor de scurtă sau de lungă durată pentru competiţii individuale sau de echipă, învingătorii competiţiei, combinaţii între variantele enumerate, pariuri duble.
Din declaraţiile inculpaţilor A.A., M.L. şi B.J. s-a reţinut de către instanţă că, în vara anului 2002, inculpatul S.I. a venit la Cluj Napoca unde se afla centrala SC H. SRL şi a întrebat pe ultimii din inculpaţi dacă nu cunosc o posibilitate de face bani, aceştia răspunzând afirmativ dar că urmează să fie răsplătiţi.
În acest sens inculpaţii M.L. şi B.J., pe de o parte şi S.I. pe de altă parte, au perfectat o înţelegere în sensul că din banii obţinuţi în modalitatea care se va arăta în continuare lui S.I. să îi revină un procent de 70%, iar celorlalţi 3 restul de 30%. Totodată S.I. le-a spus celorlalţi inculpaţi că are nevoie de fonduri suplimentare pentru a face plăţi la Bucureşti şi pentru reînnoirea licenţei.
Potrivit declaraţiilor inculpaţilor M.L. şi B.J., urma ca într-o primă fază la indicaţiile inculpatului M.L. transmise de inculpata A.A., angajatele agenţiilor de pariuri din ţară aparţinând SC H. SRL să completeze pe calculator, aleatoriu, mai multe pariuri care erau apoi tipărite pe soli A4, tichetele necompletate aferente jocurilor aleatorii făcute de angajate fiind obţinute din teancul provenit de la Regia Autonomă I.N. întrucât acestea aveau regim special, fiind înregistrate cu număr şi serie. Ca urmare,angajatele dictau inculpatei A.A. codul generat automat de calculator şi ora care s-au imprimat pe colile A4.
În a doua fază, după închiderea pariurilor, inculpata A.A. o contacta din nou pe angajata agenţiei care completase în calculator aleatoriu pariuri şi îi transmitea instrucţiuni de falsificare a tichetelor de pariuri, acestea având rolul de a asigura protecţia operaţiunilor ilegale şi transmiterea câştigului aferent.
Operaţiunile se desfăşurau de fiecare dată după program, când angajata agenţiei introducea în imprimantă formularele tipizate (tichetele) pe care le extrăsese din teanc, iar de la distanţă, prin „Internet-modem" după încheierea pariurilor, inculpatul B.J., transmitea prin mijlocul arătat rezultatele corecte ale meciurilor pariate, ce îi erau puse la dispoziţie de inculpatul M.L., care se imprimau automat pe tichetele de joc valabile ce erau puse în imprimantă de către angajata agenţiei, tichetele devenind astfel câştigătoare. Aceste câştiguri ilegale erau ridicate ulterior, de la agenţii, de regulă, de către inculpata A.A., însoţită de inculpatul M.L.
Inculpatul B.J. a recunoscut în faţa instanţei şi a organelor de urmărire penală, că el a conceput „această operaţiune de obţinere a câştigurilor ilicite".
Din procesele verbale de percheziţie efectuate la 15 martie 2003 s-a constatat că la mai multe agenţii ale SC H. SRL au fost falsificate tichete de joc.
Astfel, în Cluj-Napoca s-au falsificat tichete la agenţiile str. H. şi B.N.; în Alba Iulia la Agenţia din str. C.; în Turda la Agenţia din str. T.; în Timişoara la Agenţia din str. N.B., în Suceava; în Piteşti la Agenţia din str. D.B.; în Craiova la Agenţia din str. R.M.; în Bacău; în Hunedoara la Agenţia din Bd. C. şi în Tg. Mureş la agenţiile din Piaţa G.
În Cluj Napoca activitatea s-a desfăşurat la agenţiile din str. H. prin martora G.A.M., din Bd D. prin martora P.I.A. şi din str. B.N. prin martora P.M.M.
Din transcrierea convorbirilor telefonice purtate între inculpata A.A. şi angajatele agenţiilor menţionate a rezultat că această inculpată a contactat la 16 martie 2003 pe martora G.A. şi a întrebat-o dacă lucrează a doua zi, la 15 martie 2003 la orele 12,12 inculpata i-a comunicat martorei să pună trei tichete de 200.000 lei vechi fiecare pe care să imprime aleatoriu 7-8 meciuri, cerându-i în acelaşi timp să facă rost de trei buletine valabile, urmând ca în cursul serii să se treacă la faza a doua. La orele 12,21 martora i-a comunicat inculpatei că a realizat prima fază dictându-i seriile celor trei tichete. La orele 20,35 inculpata A.A. a apelat-o telefonic pe martoră comunicându-i să meargă la sediul din str. H. pentru a efectua faza a II-a, respectiv pentru imprimarea tichetelor, ceea ce martora a şi făcut, anunţând-o telefonic pe inculpată că a ajuns la sediul agenţiei la orele 20,53.
În momentul în care martora G.A. se afla la sediul agenţiei, organele de urmărire penală au pătruns în interior, iar martora le-a prezentat trei tichete de pariuri din 15 martie 2003 - ora 12:22:52; din 15 martie 2003 ora 12:23:16; din 15 martie 2003 ora 12:23:16 cu un câştig net fiecare în valoare de 94.854.000 lei vechi precizând că au fost realizate ca urmare a dispoziţiilor date de inculpata A.A., iar modificările în sistemul informativ au fost realizate de către inculpatul B.J.
Martora a relatat că din anul 2000 îşi desfăşoară activitatea ca operator-calculator la Agenţia din str. H. cu program între orele 8,30-19,30 şi că după septembrie 2002, după decesul soţului i s-a permis să desfăşoare activitate între orele 9-16.
S-a mai precizat de către martoră că, la începutul anului 2003, a fost contactată de inculpata A.A. care i-a spus că trebuie să facă nişte tichete pentru L. pe care să treacă aleatoriu nişte meciuri şi tot din dispoziţia inculpatei a selectat 30 de tichete pe care le-a pus separat, în valoare de 1,6 milioane lei vechi, apoi a introdus în imprimantă tipizate vechi, neînsemnate pe care a imprimat nişte meciuri.
Inculpata A.A. a sunat-o ulterior şi i-a cerut să meargă la sediul agenţiei şi să pună în imprimantă tichetele valabile, extrase din teanc, realizându-se imprimarea acestora, iar tichetele au rămas la ea până a doua zi când urma să se realizeze o valorificare automată a câştigurilor din ziua precedentă, banii pentru plata câştigurilor urmând să se aducă la sediul central.
Tichetele au fost realizate în trei serii a câte 10 fiecare, astfel: 10 tichete în valoare de 6.548.500 lei vechi; 10 tichete în valoare de 6.664.800 lei vechi; 10 tichete în valoare de 6.340.500 lei vechi. Ulterior s-au adus banii din câştiguri din care martora a reţinut sume de 1.600.000 lei vechi reprezentând contravaloarea tichetelor imprimate şi 2.000.000 lei vechi a reţinut pentru sine, iar restul i-a predat inculpatului B.J.
În acelaşi mod a realizat tichete şi la data de 8 octombrie 2002, în total 15 tichete, în serii de câte 5 tichete, respectiv 5 tichete în valoare de 5.570.000 lei vechi, 5 tichete în valoare de 5.586.000 lei vechi şi 5 tichete în valoare de 6.770.400 lei vechi.
Potrivit interceptărilor telefonice la 30 ianuarie 2003 inculpata A.A. a apelat-o pe martora G.A. solicitându-i ca a doua zi să pună 30 de tichete în trei ture de câte 10 în valoare de 70.000 lei vechi, 80.000 lei vechi şi 90.000 lei vechi, iar după terminarea operaţiunii să o sune pentru a-i comunica codul de la fiecare tură, dispunându-i totodată ca imprimarea meciurilor aleatorii din faza 1 să se facă pe tichete reale scoase din uz.
La 31 ianuarie 2003 martora a sunat-o pe inculpată comunicându-i primul cod de la fiecare tură iar la 2 februarie 2003 inculpata i-a cerut telefonic martorei să meargă la agenţie pentru a se derula faza a doua, respectiv imprimarea tichetelor cu rezultatul corect al meciurilor, pe tichetele al căror cod calculatorul îl generase la 31 ianuarie 2003. după imprimarea tichetelor valabile, inculpata a sunat-o pe martoră care i-a confirmat operaţia de imprimare.
Martora a mai susţinut, în declaraţiile sale, că, din discuţiile telefonice cu inculpata, reieşea că aceasta vorbea în paralel cu o altă persoană în limba slovacă, probabil cu unul din cei doi inculpaţi slovaci.
La 20 martie 2003, de la sediul agenţiei din str. H. s-a ridicat un număr de 16 fragmente, cu ajutorul cărora s-au reconstituit trei tichete despre care martora a declarat că le-a imprimat la 15 martie 2003, în jurul orelor 12,20, reprezentând prima fază a activităţii infracţionale.
Martora P.M., angajată la SC H. SRL din data de 1 martie 2002, în calitate de operator calculator a funcţionat mai întâi la Agenţia din str. H., apoi în lunile septembrie-octombrie 2002 la agenţia din str. B.N.
Potrivit relatărilor acestei martore în cursul lunii iulie 2002, la agenţia din str. H. au venit cei doi inculpaţi slovaci şi inculpata A.A. care i-au cerut să aştepte afară 10-15 minute, timp în care au lucrat la unitatea centrală, atrăgându-i atenţia să nu spună nimic nimănui spre a nu avea probleme. A doua zi cei trei au venit aproape de închiderea programului cerându-i să iasă din încăpere iar inculpatul B.J. a imprimat ceva, întrucât a auzit imprimanta funcţionând. În următoarea zi inculpata A.A. a venit cu 20 tichete câştigătoare pe care i le-a plătit, dându-şi seama că fuseseră imprimate cu o zi înainte.
Martora P.M. a mai precizat că, după mutarea sa la Agenţia din str. B.N., inculpaţii M.L. şi A.A. i-au spus că trebuie să facă bani fără a-i mai dea alte explicaţii, atrăgându-i din nou atenţia să nu vorbească despre aceasta, dacă nu dorea să aibă probleme.
Prin intermediul inculpatei A.A., inculpatul M.L. i-a explicat procedeul, spunându-i că trebuie să pună de o parte 15 tichete, să redacteze pe calculator pronosticuri pentru acelaşi număr de tichete, dar imprimarea să o realizeze pe coli A4, pe care ulterior le va preda iar în zilele următoare, când va fi anunţată telefonic va pune în imprimantă cele 5 tichete, care vor fi apoi imprimate fără intervenţia sa în calculator. Martora a pus în aplicare operaţiunea, dar în faza a doua i s-a descărcat telefonul, motiv pentru care inculpaţii A.A. şi M.L. au venit la agenţie şi au supravegheat personal imprimarea tichetelor.
În luna decembrie, martorei P.M. i s-a cerut de către inculpata A.A. să realizeze în acelaşi mod trei tichete, spunându-i să ataşeze după acestea copii de pe actul de identitate ale unor persoane, deoarece câştigurile erau impozabile, lucru care a fost făcut.
În luna ianuarie-februarie 2003 prin acelaşi procedeu a realizat alte 20-30 tichete, colile A4 pe care a testat prognosticurile, fiind luate de către inculpatul M.L.
Conform interceptării telefonice aflate în Dosarul nr. 6620/2003 al Tribunalului Cluj, la data de 19 noiembrie 2002 inculpata A.A. i-a cerut martorei P.M. să facă 30 de tichete în două serii de câte 15 tichete fiecare, martora efectuând această operaţie, apoi realizând imprimarea pe tichete valabile.
Martora S.A. a relatat că în cursul lunii februarie 2003 a primit de la colega sa P.M. nişte tichete neimprimate, spunându-i că va pleca în campanie publicitară şi i-a cerut să execute ce i se va spune la telefon. În aceeaşi zi a fost sunată de inculpata A.A. care i-a cerut să pună tichetele primite de la P.M. în imprimantă. A doua zi din dispoziţia aceleiaşi inculpate martora a predat contravaloarea acestor tichete, ce s-au dovedit câştigătoare,inculpatului B.J.
Martora P.I.A. a fost contactată la începutul lunii noiembrie 2002 de inculpaţii A.A. şi a doua zi aceasta împreună cu M.L. au venit la agenţie, verificând dacă este închis calculatorul şi au aşteptat imprimarea tichetelor pe care inculpatul le-a şifonat pentru a crea aparenţa că au fost folosite, cerându-i să le închidă în seif pentru că a doua zi urma să le plătească, ceea ce s-a şi întâmplat, cei doi inculpaţi slovaci luând 200.000.000 lei.
În aceeaşi modalitate a procedat martora tot în luna noiembrie 2002 când din dispoziţia inculpatei A.A. a imprimat 6 tichete cu o valoare mai mare, impozabile, ataşându-se acestor tichete, copii de pe buletinele de identitate ale unor foşti câştigători reali.
S-a mai reţinut că şi la Alba Iulia în cadrul agenţiei din str. C. unde era angajată martora G.A.M. s-au realizat astfel de tichete.
Potrivit martorei, în luna noiembrie 2002 la sediul agenţiei s-a deplasat inculpatul M.L. care i-a spus că trebuie să îi facă un serviciu şi pentru că nu vorbea limba română a sunat-o pe inculpata A.A. Aceasta a transmis martorei, că trebuie că facă 30 tichete, explicându-i operaţiunea. Martora a realizat cele două faze iar în ziua următoare i-a dat inculpatei A.A. contravaloarea tichetelor, aproximativ 170.000.000 lei vechi.
Tot astfel a mai realizat alte 15 tichete a căror contravaloare s-a ridicat la 60.000.000 lei vechi în luna ianuarie 2003.
Declaraţia martorei a fost confirmată şi de transcrierea convorbirilor telefonice interceptat şi purtate între inculpata A.A. şi martoră la data de 12 decembrie 2002, ora 12,28.
S-a reţinut că şi la Turda, în cadrul Agenţiei s-au realizat astfel de tichete.
Martora S.D.E. a relatat că în luna decembrie 2002 a mers la agenţie în jurul orelor 15 şi a găsit-o pe colega ei B.C. discutând cu inculpata A.A. care le-a spus că trebuie să facă un serviciu firmei, respectiv să testeze pe calculator bilete cu orice pronostic, dar să le imprime pe coli A4 circa 30 tichete, ceea ce a şi făcut. A doua zi au pus în imprimantă 30 tichete valabile a căror valoare de circa 80.000.000 lei vechi au plătit-o inculpatei A.A.
Tot astfel, au procedat martorele şi în luna ianuarie 2003 când au tipărit două serii a câte 15 tichete, contravaloarea lor de 18.000.000 lei vechi nedând-o inculpatei A.A. care era însoţită de inculpatul M.L.
Asemenea operaţiuni frauduloase s-au realizat şi la Agenţia din str. P. din Lugoj, judeţul Timiş, prin intermediul martorilor M.N. şi M.E. Astfel, prima martoră a fost contactată telefonic în ianuarie 2003 de către inculpata A.A. care i-a spus că trebuie să-i facă un serviciu, explicându-i procedeul. La acest punct de lucru au fost realizate 20 tichete în valoare de 240.000.000 lei vechi, sumă predată inculpatei A.A.
La Agenţia din Oradea, str. T. au fost angajate martorele S.M.S. şi H.E.M. Prin acelaşi procedeu, prim martoră a realizat în cursul lunii septembrie 2002 15 tichete, iar în luna noiembrie 2002 încă 10 tichete. Din interceptările convorbirilor telefonice a rezultat că asemenea tichete au fost realizate de martora S.M.S. şi la începutul lunii februarie 2003 - respectiv 30 tichete.
Martora H.E.M. a tipărit la ordinul inculpatei A.A. în noiembrie şi decembrie 2002, 36 de tichete.
A mai rezultat că la Agenţia din P.B. din Timişoara, la 30 octombrie 2002, au fost imprimate 25 de tichete, 15 cu valoare a 5.880.000 lei vechi fiecare şi 10 tichete cu o valoare de 5.564.000 lei fiecare, la 19 noiembrie 2002 martora a mai tipărit 30 tichete din care 15 cu valoare de 5.967.000 lei vechi iar 15 cu valoare de 5.943.500 lei vechi.
La 30 ianuarie 2003 martora a realizat 45 de tichete - inculpata A.A. dictându-i la telefon codul numeric al primului tichet din fiecare serie, contravaloarea acestora fiind predată inculpaţilor A.A. şi M.L.
Din declaraţia martorei B.A., abgajată a Agenţiei Timişoara a rezultat că în luna decembrie 2002 a fost contactată de inculpata A.A. care a rugat-o să facă nişte tichete. După procedeul explicat de inculpată, martora a tipărit tichete în luna decembrie 2002 şi ianuarie 2003, iar câştigurile i le-a predat inculpatei A.A., care era însoţită de inculpatul M.L.
S-a mai stabilit că la Agenţia Suceava, în cursul lunii octombrie 2002 au fost imprimate 30 de tichete prin intermediul martorei B.N., căreia i s-a explicat procedeul de către inculpaţii A.A. şi M.L. Câştigurile au fost ridicate de cei doi inculpaţi, care au remis martorei 1,5 milioane lei vechi drept răsplată.
Aceeaşi martoră a imprimat în lunile noiembrie şi decembrie 2002 câte 30 de tichete, banii fiind ridicaţi de inculpaţii A.A. şi M.L.
S-a mai reţinut că în luna noiembrie 2002, martora T.E.L. a fost contactată de inculpata A.A. şi prin acelaşi procedeu a tipărit 40 tichete în valoare de 90.000 lei fiecare. După tipărirea tichetelor valabile cu rezultatele corecte, inculpata a ridicat câştigurile din care au fost reţinute preţul tichetelor şi 2.000.000 lei vechi pentru martoră. În decembrie 2002, în acelaşi mod martora a mai realizat 40 de tichete.
Operaţiuni similare au fost realizate în decembrie 2002 la Agenţia din str. R.M. din Craiova unde martora P.N. a imprimat 45 tichete, procedeul fiindu-i explicat de inculpata A.A. şi la Agenţia din Bacău prin intermediul martorei B.L., banii fiind încasaţi de inculpatul M.L.
La Agenţia din Hunedoara, Bd. C., au fost tipărite în luna noiembrie un număr de 65 de tichete în valoare de 6.000.000 lei vechi de către martora S.A.E., prin acelaşi procedeu explicat de inculpata A.A. - care a invocat că firma are dificultăţi financiare, banii fiind încasaţi împreună cu inculpatul M.L.
La agenţiile din Tg. Mureş s-au falsificat tichete la Agenţia unde era angajată martora T.A., care fusese ameninţată de inculpatul S.I. să se prezinte la agenţie, spunându-i că are nevoie de ajutorul ei prin a procura bani în vederea obţinerii licenţei.
Martora a relatat că în vara anului 2002 au venit cei doi inculpaţi slovaci şi inculpata A.A. care i-au spus că sunt probleme cu programul cerându-i să închidă agenţia. Inculpatul B.J. a lucrat la server, folosind şi un laptop pe care îl avea asupra sa. După circa 40 de minute a plecat, iar în aceeaşi seară inculpata A.A. a rechemat-o la agenţie şi inculpatul B.J. a lucrat la server aproximativ 30 de minute. A doua zi, în timpul orelor de program, inculpata A.A. a venit la agenţie şi i-a dat câteva tichete de pariere spunându-i că trebuie să le opereze în calculator şi să le plătească.
Martora a precizat că a operat în calculator ca şi când ar fi plătit acele tichete, dar inculpata A.A. i-a spus că banii ce reprezintă contravaloarea câştigurilor au fost ridicaţi din bancă de către inculpatul S.I., subliniind să păstreze secretul asupra celor discutate şi cu privire la faptul că inculpatul B.J. a lucrat la server.
Martora a mai susţinut că în luna octombrie 2002, inculpata A.A. a contactat-o telefonic şi i-a cerut că oprească nişte tichete iar seara, după program să le introducă în imprimantă şi să aştepte imprimarea lor. Ulterior martora a predat câştigurile în suma de 75.000.000 lei vechi inculpatului S.I.
La 9 martie 2003 martora a primit telefon de la inculpata A.A. care i-a cerut să tipărească alte trei tichete iar banii reprezentând contravaloarea acestora să-i dea inculpatului S.I., care urma să-i remită copii ale unor buletine de identitate întrucât fiecare bilet câştigător era impozabil, câştigul cel mai mare fiind de 6.800.000 lei vechi. Martora a mers la bancă împreună cu inculpatul S.I., de unde a ridicat suma de 390.000.000 lei vechi pe care a înmânat-o inculpatului a doua zi când acesta i-a adus copii ale unor buletine de identitate.
Conform interceptărilor telefonice, la 20 noiembrie 2002 şi 6 martie 2003 inculpata A.A. a contactat-o pe martora T.A., cerându-i să imprime astfel de tichete.
La 6 martie 2003 inculpatul S.I. i-a comunicat martorei M.A., angajată a Agenţiei din Tg. Mureş că trebuie să facă nişte tichete şi că urmează să fie sunată de inculpata A.A. care îi va explica procedeul şi îi va achita totodată şi contravaloarea tichetelor.
A doua zi inculpata A.A. i-a comunicat martorei, că în momentul în care rămâne singură în agenţie să introducă în calculator 10 coduri de meciuri din ziua respectivă alese la întâmplare şi să introducă în imprimantă o coală A4, după care să listeze de două ori. Ulterior listării i-a cerut să oprească 3 tichete necompletate şi apoi să-i dicteze inculpatei codurile imprimate pe colile A4 pe care le va distruge. După două zile inculpata A.A. a contactat-o din nou şi i-a cerut să meargă la sediul agenţiei, să deschidă imprimanta şi să introducă 3 tichete tipizate, lăsate anterior şi apoi să aştepte imprimarea acestora fără să deschidă calculatorul.
La 10 martie 2003, la sediul agenţiei au venit împreună cu martora A.A., inculpatul S.I. şi martora T.M. şi au adus de la bancă suma de 35.000.000 lei vechi pentru plata câştigurilor. Inculpatul S.I. i-a spus martorei M.A. că în cursul aceleiaşi zile va veni la agenţie să ia tichetele, cerându-i să i le dea discret.
În momentul în care inculpatul S.I. a venit la agenţie, martora M.A., a pus tichetele pe imprimantă, inculpatul le-a luat, apoi le-a înmânat din nou martorei. După aceasta martora i-a achitat inculpatului contravaloarea câştigurilor rezultate din falsificarea tichetelor. Cu acelaşi prilej inculpatul a înmânat martorei copii de pe două buletine de identitate a unor persoane necunoscute şi le-a dat martorei M.A. şi T.M. suma de câte 1.000.000 lei vechi, cerându-le să păstreze secretul cu privire la cele întâmplate.
După cum a rezultat din interceptările telefonice, în dimineaţa zilei de 10 martie 2003, inculpata A.A. i-a comunicat inculpatului S.I. că la Agenţia, martora T.A. a mai făcut 6 tichete, dar i-a atras atenţia că în momentul în care va discuta cu martora să fie atent la M.A., deoarece nu ştiu una de cealaltă.
Martora P.C., angajată în calitate de inspector personal la firma SC C. SRL la care inculpatul era asociat, a relatat că în săptămâna 10-16 martie 2003 S.I. i-a cerut să-i aducă copii de pe buletinele de identitate. Astfel martora i-a predat copii de pe buletinele de identitate ale numiţilor B.I., S.J., D.A., B.S.A., B.A. şi B.A.
Aceste copii au fost găsite ataşate tichetelor câştigătoare plătite de către martora T.A. Cei în cauză au declarat că nu au jucat niciodată la pariuri sportive şi nu şi-au explicat în nici un fel cum au ajuns copii de pe buletinele lor ataşate biletelor menţionate.
Martora I.I. - angajată a Agenţiei Tg. Mureş, a relatat că la începutul lunii martie 2003 s-a prezentat la agenţie inculpatul S.I. cu două tichete câştigătoare în valoare de 160.000.000 lei cu pronostic identic având şi două copii de pe buletinele de identitate ale unor persoane, respectiv S.Ş. şi N.L. iar martora M.A. i-a spus că o persoană angajată la firma inculpatului S.I. a jucat cele două bilete, astfel că suma câştigătoare a fost plătită de martoră inculpatului.
Cele două persoane S.Ş. şi N.L. au susţinut că nu au pariat niciodată la SC H. SRL neştiind în ce condiţii copii ale buletinelor lor de identitate au fost ataşate unor tichete câştigătoare.
S-a concluzionat din declaraţiile acestor martori, coroborate cu cele ale inculpatului B.J., M.L. şi A.A., că inculpatul S.I. cunoştea în ansamblu activitatea de falsificare a tichetelor de joc.
Martorii B.Z. şi B.L. au declarat că au sesizat nereguli prin apariţia unor câştiguri dubioase la agenţii din ţară, că l-au sesizat pe inculpatul S.I. despre această situaţie, dar că acesta i-a liniştit, spunând că va face verificări.
Ulterior, inculpatul a menţionat că a efectuat verificări şi că totul este în regulă. Mai mult, martorul avea bănuieli că apariţia acelor câştiguri era legată de prezenţa inculpaţilor M.L. şi A.A. la agenţiile respective.
Inculpatul S.I. i-a spus martorului B.L. că inculpaţii menţionaţi nu fuseseră în control la agenţiile unde apăruseră acele câştiguri.
Martorul B.L. a mai declarat că se afla în conflict personal cu inculpatul M.L. şi că legat de aceste divergenţe, inculpatul S.I. se poziţiona de partea lui M.L.
Apărarea inculpatului S.I. în sensul că ar fi fost timorat de inculpatul M.L. nu a fost primită, neconfirmându-se.
Tot astfel apărarea aceluiaşi inculpat că nu avea cunoştinţe de informatică şi că nu ştia de neregulile din sistem a fost înlăturată, întrucât SC H. SRL avea angajat informatician care putea descoperi neregulile sistemului dacă inculpatul S.I. ar fi dorit o clarificare serioasă.
Percheziţiile efectuate la 2 martie 2003 în sistemele informatice şi dispozitivele de stocare a datelor informatice identificate la punctele de lucru ale SC H. SRL din Cluj Napoca str. M. şi str. H. şi din Tg. Mureş, str. R. şi str. G. au confirmat implicarea inculpaţilor în manoperele descrise anterior.
Rapoartele generate de programul informatic criminalistic au făcut posibilă identificarea unor fragmente ale seriilor de tichete falsificate în zona spaţiului nealocat liber de hardisk.
De asemenea au fost identificate fragmente de serii de tichete falsificate introduse până la data de 12 martie 2003.
În sistemul informatic folosit de inculpatul B.J. a fost pusă în evidenţă conexiunea realizată în reţeaua locală din 15 martie 2003 ora 20:31:04, ora la care a început contrafacerea tichetelor la Agenţia din str. H. Cluj-Napoca.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a procesului verbal de percheziţie a sistemului informatic, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice a proceselor verbale de percheziţie domiciliară, a tichetelor falsificate, a declaraţiilor martorilor G.A.M., G.A.M., S.A.E., H.E.M., D.M.L., P.C.V., S.M., P.M.M., P.I.A., S.A., B.N., B.E.L., T.L., M.N., M.E., M.A.M., B.A., S.D.E., S.A.D., S.A., T.A., B.C., I.I., P.C., B.Z., C.I., B.L., O.V., N.L., S.Ş., B.A., B.A. şi O.L., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor A.A., B.J., M.L. şi S.I.
S-a apreciat că, în drept, faptele inculpaţilor S.I., B.J. şi M.L., de a constitui la iniţiativa primului inculpat, un grup infracţional organizat, acţionând coordonat pe o perioadă lungă de timp, - respectiv iulie 2002 - martie 2003, în scopul comiterii unor infracţiuni aducătoare de beneficii materiale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003.
Totodată s-a considerat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 întrucât cei trei inculpaţi împreună, desigur, cu inculpata A.A. şi-au asociat eforturile în baza unei înţelegeri stabilită, acţionând potrivit unui plan, fiecare având un rol bine determinat.
Astfel inculpaţii M.L. şi A.A. se ocupau de partea administrativă şi de coordonarea în teritoriu a activităţii; inculpatul M.L. era cel care modifica cotele pariurilor, care soseau de la societatea slovacă în funcţie de anumiţi parametrii (concurenţă, pariurile înregistrate, cotele agenţiilor cu renume), iar inculpata A.A., în funcţie de cele stabilite împreună cu ceilalţi inculpaţi, anunţa la agenţii momentul în care se realizau tichetele în cele două faze, ulterior, aceşti doi inculpaţi colectau banii rezultaţi în urma falsificării biletelor.
Inculpatul B.J. se ocupa de partea informatică, el fiind cel care a creat programul informatic în baza căruia s-a generat activitatea de pariuri (introducerea datelor, prelucrarea datelor, generarea de rapoarte) şi cunoscând aceste program şi având acces la oricare din sistemele informatice conectate, a putut pune în practică modalitatea de falsificare, fără a lăsa urme în baza de date.
Inculpatul S.I. a fost cel care a iniţiat asocierea, scopul primordial fiind acela de obţinere a unor sume suplimentare de bani iar ulterior constituirii grupului infracţional, s-a implicat direct şi în falsificarea tichetelor în perioada 6-10 martie 2003 la agenţiile din Tg. Mureş, el fiind cel care a solicitat falsificarea tichetelor la 14 martie 2003, aşa cum a rezultat din interceptarea convorbirilor telefonice de la acea dată.
S-a apreciat că infracţiunile în scopul cărora s-au asociat au fost cele de evaziune fiscală şi de fals, care, deşi sunt infracţiuni de pericol, au generat plata frauduloasă a sumelor de bani menţionate pe tichetele falsificate la rubrica „câştig eventual".
Având în vedere ca infracţiunea de fals s-a realizat prin intermediul sistemului informatic pus la punct de inculpatul B.J., s-a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, respectiv că este vorba de o infracţiune gravă, săvârşită prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice şi de comunicaţii aşa cum acestea au fost definite prin Legea nr. 16/2003.
Activitatea desfăşurată are şi caracter transnaţional în sensul art. 2 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003, existând situaţii când inculpatul B.J. aflat în Slovacia, potrivit propriilor declaraţii a falsificat tichetele, conform înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, prin accesarea sistemului de la un desktop din Slovacia.
Întrucât activitatea dedfăşurată a început în vara anului 2002 şi a încetat la data de 15 martie 2003 după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003 nu a fost primită cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.
Privitor la fapta inculpaţilor B.J., M.L. şi S.I. de a insera sau a contribui la inserarea în cuprinsul tichetelor de joc la pariurile sportive, în mod mincinos a unor elemente nereale trecându-se o oră anterioară celei la care s-a realizat imprimarea sau rezultatele corecte ale meciurilor în procent de 100% prin completarea tichetelor după închiderea jocurilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Activitatea de falsificare a tichetelor a fost începută de angajatele SC H. SRL - faţă de care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative - iar aceste persoane, în baza indicaţiilor primite au introdus în sistemul informatic date nereale, creând premizele acţiunilor ulterioare de modificare realizate de inculpatul B.J. conform datelor puse la dispoziţie de inculpatul M.L.
Această acţiune de falsificare a continuat şi s-a consumat în momentul imprimării modificărilor produse de inculpatul B.J., în sistemul informatic, pe tichetele cu regim special introduse de angajat în imprimantă.
S-a concluzionat de către instanţă că infracţiunea de fals a fost săvârşită în mod nemijlocit, printr-o continuitate succesivă în timp, de către angajatele SC H. SRL şi de inculpatul B.J., actele de executare ale acestora completându-se unele pe altele într-o activitate unică, indivizibilă, fiecare din ele fiind indispensabilă pentru realizarea faptei prevăzute de legea penală.
Întrucât aceste persoane şi inculpatul nu au avut calitatea de funcţionar prevăzută de lege, instanţa a considerat că fapta inculpatului B.J. constituie complicitate la infracţiunea de fals intelectual.
La reţinerea acestei infracţiuni s-a mai avut în vedere şi împrejurarea că tichetele de pariuri falsificate de inculpaţi sunt înscrisuri oficiale în sensul dispoziţiilor art. 150 alin. (2) C. pen. întrucât emana de la o unitate din cele la care se referă art. 145 din acelaşi cod, respectiv de la Regia Autonomă I.N.
Privitor la individualizarea pedepselor instanţa a recunoscut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., pentru inculpaţii M.L. şi B.J., aceştia manifestând o conduită sinceră în timpul procesului şi de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul S.I., acesta având anterior faptelor o conduită general bună, şi în aceste împrejurări a stabilit pedepse sub minimul legal.
Pentru primii din inculpaţi s-au stabilit pedepse rezultante de câte 1 an şi 24 zile în limitele perioadei executate în arest preventiv.
Pentru inculpatul S.I. s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru care s-au aplicat dispoziţiile art. 81 C. pen., apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.
Potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) şi art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a tichetelor falsificate înscrisuri menţionate la fila 136 din vol. II al Dosarului de urmărire penală nr. 219/P/2003.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 98/ A din 29 septembrie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.L. şi S.I. împotriva hotărârii primei instanţe şi ca inadmisibil apelul declarat de SC H. SRL împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpatul S.I. în sensul că faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat lipsind latura subiectivă, atât pentru infracţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat cât şi pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual.
De asemenea au fost considerate neîntemeiate criticile formulate de inculpatul M.L. în sensul că se impune refacerea şi completarea urmăririi penale, deoarece în procesul verbal de începere a urmăririi penale nu au fost indicate faptele şi încadrarea sa juridică, audierea celor doi inculpaţi s-a făcut fără asigurarea unui interpret de limba slovacă, apărătorul nu a fost înştiinţat despre locul şi data efectuării actelor de urmărire penală, iar inculpaţilor nu li s-au prezentat toate actele materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals, nu s-a stabilit ce tichete au fost falsificate, nu s-a stabilit clar infracţiunea sau infracţiunile pentru care s-a constituit grupul infracţional organizat.
Tot astfel s-au considerat neîntemeiate criticile formulate în sensul că era necesară rejudecarea cauzei de către instanţa de fond întrucât nu s-a pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în art. 323 C. pen. sau 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003 sau alin. (1), (2), (3) din aceeaşi lege, şi din art. 26 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la apelul declarat de partea civilă SC H. SRL s-au considerat nefondate solicitările de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru recitarea acestei societăţi ca şi a celei din Slovacia şi de nesoluţionare a laturii civile.
Instanţa de control judiciar a considerat că faptele cu fost pe deplin dovedite, că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni în vederea obţinerii unor beneficii financiare.
Acest beneficiu urma să fie obţinut prin falsificarea unor tichete de pariuri provenite de la SC H. SRL în sensul inserării pe acestea a unor elemente nereale, respectiv ora de întocmire şi rezultatele eronate ale unor meciuri în procent de 100%, fiind trecute după închiderea jocului.
S-a mai constatat că inculpatul S.I. a avut iniţiativa asocierii în scopul obţinerii unor venituri ilicite şi că personal s-a implicat în falsificarea unor tichete în perioada 6-10 martie 2003 la agenţiile din Tg. Mureş.
Inculpaţii M.L. şi A.A. se ocupau de partea administrativă şi de coordonarea activităţilor infracţionale, modificând cotele pariurilor care soseau de la societatea slovacă şi anunţând la agenţii momentele în care să realizeze tichetele, după care cei doi colectau banii rezultaţi.
La rândul său inculpatul B.J. asigura partea informatică, mai ales că el a fost chiar autorul programului informatic.
Ca atare, instanţa de control a considerat că fapta este cea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a) din aceeaşi lege.
S-a mai apreciat că infracţiunea de fals intelectual s-a realizat prin intermediul sistemului informatic creat de inculpatul B.J. fiind incidente dispoziţiile art. 1 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003. Totodată s-a reţinut şi caracterul transnaţional al faptelor întrucât acest inculpat aflându-se în Slovacia a accesat sistemul şi a falsificat tichetele în baza înţelegerii cu inculpaţii.
Ca urmare, s-a concluzionat că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 323 C. pen.
În legătură cu infracţiunea de fals intelectual aceasta s-a consumat în perioada iulie 2002 - martie 2003 tichetele de pariuri oficiale fiind înscrisuri oficiale conform art. 150 C. pen., ele emanând de la Regia Naţională I.N., unitate care cade sub incidenţa art. 145 C. pen.
Privitor la solicitarea inculpatului apelant M.L. de restituire a cauzei la procuror, instanţa a constatat că nu poate fi primită întrucât dispoziţiile art. 333 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 356/2006.
S-a mai apreciat de către instanţa de control judiciar că în cauză nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 332 alin. (2) din acelaşi cod neexistând termeni de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pentru nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărători.
Având în vedere Decizia nr. 709/2004 a instanţei supreme, care a constatat nelegală măsura disjungerii judecării cauzei faţă de inculpatul S.I. s-a considerat că toate chestiunile de procedură au fost soluţionate corect de instanţă, respectiv cazurile şi excepţiile, conform art. 320 din C. proc. pen., actului de sesizare a instanţei potrivit art. 300 din acelaşi cod, citirea rechizitoriului, audierea inculpaţilor asistaţi de către apărători şi traducătorul autorizat, în condiţiile art. 287 - 290 din cod.
Ca atare, instanţa de rejudecare era chemată dă reia judecata din momentul disjungerii, nefiind afectată urmărirea penală de vreo cauză de nulitate.
S-a mai argumentat că, instanţa supremă dacă ar fi primit motivele invocate în recursul soluţionat, referitoare la nulităţile comise în faza de urmărire penală, ar fi dispus restituirea cauzei la procuror, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Privitor la susţinerea din apel că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, reieşind din considerentele hotărârii că au fost analizate cererile formulate, conform art. 334 C. proc. pen.
Referitor la solicitările din apel de achitare a inculpatului S.I. pentru că ar lipsi intenţia de săvârşire a infracţiunilor s-a constatat că acestea nu sunt întemeiate rezultând din probele cauzei că acest inculpat este iniţiatorul activităţii infracţionale desfăşurate ulterior, iar absenţa cunoştinţelor sale informatice nu îl exonerează de răspunderea penală.
În legătură cu apelul declarat de SC H. SRL a rezultat că s-a constituit parte civilă la 4 octombrie 2005, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost respinsă ca inadmisibilă această constituire de parte civilă şi deoarece a fost formulată tardiv şi de o persoană care nu are calitate procesuală în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii M.L. şi S.I. şi partea civilă SC H. SRL.
În recursul inculpatului M.L. s-a susţinut, printr-un prim motiv de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 6 C. proc. pen., că urmărirea penală şi sesizarea instanţei nu au fost făcute cu respectarea legii, faptele nefiind descrise cu suficientă precizie, audierea inculpatului făcându-se fără prezenţa unui interpret şi a apărătorului.
Prin al doilea motiv de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 334 C. proc. pen., s-a susţinut că instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în art. 323, şi art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sfârşit, prin ultimul motiv de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. s-a susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe impunându-se reducerea lor.
În recursul inculpatului S.I. s-a susţinut, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. că soluţia de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt şi că, lipsind probele de vinovăţie, se impune achitarea.
De asemenea prin al doilea motiv de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. s-a susţinut că faptele au fost greşit încadrate, impunându-se schimbarea încadrării în dispoziţiile art. 323 şi, respectiv, art. 26 raportat la art. 290 don C. pen.
Partea civilă SC H. SRL nu şi-a motivat recursul declarat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în baza criticilor formulate, Curtea constată neîntemeiate toate recursurile declarate.
1. Din analiza materialului probator al cauzei se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor M.L. şi S.I., ca şi a celorlalţi inculpaţi (respectiv A.A. şi B.J.) în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Probele administrate, evocate anterior, au confirmat că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat pe o perioadă lungă de timp, din iulie 2002 până în martie 2003 în scopul obţinerii unor beneficii financiare prin falsificarea unor tichete de pariuri provenite de la SC H. SRL.
Aceşti inculpaţi în baza înţelegerii intervenite, au acţionat conform unui plan, fiecare având un rol distinct.
Astfel, inculpatul M.L. a procedat la modificarea cotelor pariurilor, care soseau de la societatea slovacă, iar inculpata A.A., potrivit înţelegerii cu ceilalţi, anunţa agenţiile din teritoriu momentele în care se realizau tichetele, în două faze, după care colectau banii rezultaţi în urma falsificării biletelor.
Inculpatul B.J. se ocupa de partea informativă, el fiind cel care a creat programul informatic în baza căruia s-a desfăşurat activitatea de pariuri. Întrucât cunoştea programul şi având acces la toate sistemele informatice conectate, el a putut pune în practică modalitatea de falsificare fără a lăsa urme vizibile în baza de date.
La rândul său inculpatul S.I. a avut iniţiativa acestei asocieri, scopul urmărit fiind obţinerea unor sume suplimentare de bani şi s-a implicat direct în falsificarea tichetelor în perioada 6-10 martie 2003 la agenţiile din Tg. Mureş.
A rezultat din interceptarea convorbirii telefonice din 14 martie 2003 ora 9,45 că el a solicitat falsificarea tichetelor.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că infracţiunile în scopul cărora s-au asociat inculpaţii sunt infracţiunile de evaziune fiscală şi de fals care au generat plata frauduloasă a unor sume importante de bani şi însuşirea acestor sume mari.
Referitor la infracţiunile de evaziune fiscală şi de însuşirea sumelor obţinute ilicit, s-a dispus disjungerea urmăririi penale.
Privitor la infracţiunea de fals se constată că ea a fost realizată prin intermediul sistemului informatic conceput de inculpatul B.J. În acest sens este de menţionat că realizatorul programului a falsificat tichete şi prin accesarea sistemului de pe un desktop din Slovacia, faptele având astfel, caracter transnaţional.
Aşa fiind grupul structurat format din cei patru inculpaţi a avut drept scop comiterea de infracţiuni grave în scopul obţinerii unor beneficii băneşti ilicite, în sensul prevăzut de art. 2 lit. a) şi b) pct. 18 şi c) din Legea nr. 39/2003.
Activitatea infracţională a început în vara anului 2002 şi a durat până la data de 15 martie 2003, după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2002, împrejurări în care sunt incidente dispoziţiile acestei legi.
2. Privitor la susţinerile din recurs ale inculpatului M.L. în sensul că sesizarea instanţei nu s-a făcut legal şi că urmărirea penală ar fi avut loc în lipsa apărătorului şi a interpretului de limbă slovacă se constată că acestea nu sunt conforme cu actele dosarului.
Astfel rezultă că pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au fost legal asistaţi, iar pentru inculpaţii cetăţeni slovaci, care nu cunoşteau limba română le-a fost asigurat interpret de limbă slovacă.
Mai rezultă că în aceeaşi fază procesuală au fost respectate dispoziţiile art. 172 C. proc. pen., fiind asigurată prezenţa apărătorului care a avut posibilitatea să formuleze cereri şi se depună memorii.
În legătură cu actul de sesizare a instanţei se constată că aceasta a avut cuprinsul prevăzut de art. 263 C. proc. pen. referitoare la persoana inculpaţilor, faptele imputate, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază urmărirea, măsurile preventive şi durata lor şi dispoziţiile de trimitere în judecată.
Premergător acestui act, procurorul a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Se mai constată că instanţa a procedat conform art. 300 C. proc. pen. la verificarea din oficiu, la prima înfăţişare, a regularităţii actului de sesizare.
Întrucât nu s-au constatat aspecte de nelegalitate care să conducă la restituirea dosarului instanţa a procedat la începerea cercetării judecătoreşti.
În consecinţă, criticile formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 6 C. proc. pen. nu pot fi primite.
3. Referitor la susţinerile formulate de acelaşi inculpat în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice, a faptelor în dispoziţiile art. 323 şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. se constată că acestea nu pot fi primite.
Astfel, din considerentele hotărârii primei instanţe, a rezultat că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuţia părţilor, a fost analizată în considerente şi respinsă, menţinându-se încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi ale art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Se mai constată că instanţa de fond şi cea de apel au explicat de ce nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 323 C. pen. şi nici cele ale art. 26 raportat la art. 290 C. pen., avându-se în vedere că grupul infracţional organizat, pentru comiterea unor fapte grave, s-a constituit şi a acţionat din vara anului 2002 până în martie 2003, după ce a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003 şi că falsificarea a privit tichete de pariuri care au caracterul unor înscrisuri oficiale emanate de la Regia Autonomă I.N.
4. În legătură cu susţinerea din recursul inculpatului M.L., în sensul greşitei individualizări a pedepselor se constată că această critică nu este întemeiată.
Astfel, din examinarea hotărârilor atacate se constată că instanţele au reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului în săvârşirea celor două infracţiuni şi având în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana făptuitorului, care a avut o conduită sinceră în cursul procesului, au recunoscut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante conform art. 74 lit. c) din acelaşi cod şi au coborât pedepsele sub minimul prevăzut de lege, stabilind o pedeapsa rezultantă în limita perioadei executate în arest preventiv.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen. prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reinserţia socială a inculpatului.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale evocate iar din examinarea cauzei nu rezultă temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
5. Privitor la susţinerile din recursul inculpatului S.I. în sensul lipsei probelor de vinovăţie în săvârşirea infracţiunilor şi al greşitei condamnări acestea nu sunt întemeiate.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, iniţiativa săvârşirii faptelor a avut-o inculpatul recurent S.I., iar aceasta rezultă din declaraţiile inculpaţilor A.A., M.L. şi B.J. - coroborate cu declaraţiile angajatelor agenţiilor de pariuri din ţară aparţinând SC H. SRL şi cu transcrierile convorbirilor telefonice legal interceptate aflate în dosar.
În consecinţă soluţia de condamnare fiind conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
6. În legătură cu motivul de casare invocat de inculpatul S.I. referitor la încadrarea juridică a faptelor, conform celor ce preced instanţele au reţinut în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi ale art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Având în vedere argumentele evocate anterior, ţinând seama că infracţiunea de constituire a grupului organizat s-a consumat după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003 şi că actele falsificate sunt înscrisuri oficiale care emană de la o autoritate în sensul prevăzut de art. 150 şi art. 145 C. pen., critica formulată în sensul greşitei încadrări juridice şi solicitarea de schimbare a încadrării în dispoziţiile art. 323 şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. nu pot fi primite.
7. Relativ la recursul declarat de partea civilă SC H. SRL care nu a fost motivat în scris se constată că aceasta a înţeles să se constituie parte civilă după citirea rechizitoriului într-o cauză în care instanţa a fost sesizată cu infracţiuni de pericol nu de rezultat şi ca urmare în mod justificat prin încheierea din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Cluj, a respins ca inadmisibilă cererea formulată, întrucât această societate nu avea calitate procesuală în cauză, iar cererea a fost depusă tardiv.
Întrucât instanţa de control judiciar a respins corect apelul acestei societăţi împotriva hotărârii primei instanţe, Curtea urmează a constata că recursul declarat nu este întemeiat.
8. Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.L. şi S.I. şi de partea civilă SC H. SRL, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaţilor să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.L. şi S.I. şi de partea civilă SC H. SRL Tg. Mureş împotriva Deciziei penale nr. 98/ A din 29 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3409/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
