ICCJ. Decizia nr. 3055/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3055/2009
Dosar nr. 6994/99/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 15 din 12 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost condamnat inculpatul C.I. la 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 7 ani, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., în condiţiile pedepsei accesorii prevăzută de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că moştenitorii victimei B.Z., numiţii O.I.C. şi C.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 8 iulie 2008, inculpatul C.I. a cunoscut-o în Staţia C.F. Podu Iloaiei pe victima B.Z., în vârstă de 52 ani, bolnavă psihic şi fizic cu afecţiuni neuromotorii, externată în aceeaşi zi din Spitalul Socola Iaşi, neavând familie şi un domiciliu stabil, rămăsese pe peronul gării.
Inculpatul a observat-o, a intrat cu ea în vorbă şi văzând că aceasta nu avea o destinaţie precisă, precum şi handicapurile psihic şi fizic, a dus-o la domiciliul său unde o ţinea în casă, având raporturi sexuale cu aceasta.
De ziua sa de naştere, 21 iulie 2008, inculpatul C.I., fiind beat (acesta consuma în mod frecvent băuturi alcoolice) a început din nou să o bată pe femeie, care a căzut, a lovit-o cu capul de câteva ori de colţul de lemn al patului, după care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, până când aceasta a devenit inconştientă.
A doua zi, 22 iulie 2008, inculpatul a mers prin localitate, a mai băut rachiu pe la baruri, a dormit un timp pe peronul gării, după care a mers la un priveghi în mahala unde a mai băut rachiu şi bere, iar noaptea s-a întors în locuinţa sa, culcându-se lângă concubina decedată.
În dimineaţa de 23 iulie 2008, inculpatul a mers pe stradă, cerând oamenilor să cheme salvarea sau poliţia, deoarece şi-a omorât femeia din casă.
Cu ocazia cercetării locului faptei, în jurul orelor 11,30 s-a constatat că victima era întinsă pe o plapumă, aşternută pe jos cu capul în sus, rezemat de perete şi prezentând numeroase leziuni la nivelul feţei şi toracelui.
Întrucât inculpatul era într-o stare de confuzie, provocată de alcool, nu a putut spune cum se numeşte femeia decedată, fiind identificată, în absenţa oricărui act de identitate, prin prezentarea fotografiei victimei la Spitalul de Psihiatrie Socola Iaşi.
Din raportul de necropsie medico-legală din 4 septembrie 2008 al I.M.L. Iaşi rezultă că moartea lui B.Z. a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin sugrumare şi comprimare toraco-abdominală.
În termen legal această hotărâre a fost apelată de inculpatul C.I. care a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 174 C. pen. motivat de faptul că nu a cunoscut că este bolnav psihic, iar pe de altă parte, când consuma alcool devenea agresivă.
Prin Decizia penală nr. 91 din 25 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că inculpatul a cunoscut că victima prezintă handicap, întrucât vorbea greu şi se deplasa greu, situaţie în care, fapta inculpatului se încadrează în omor calificat, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care le-a criticat numai cu privire la individualizarea pedepsei al cărui cuantum l-a apreciat exagerat în raport de împrejurarea că nu a aplicat decât câteva lovituri victimei şi nu a intenţionat să-i suprime viaţa.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate, în raport de această critică, de cazul de casare invocat, respectiv, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru consideraţiunile ce urmează, că recursul este nefondat.
În considerarea criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitor la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a analizat şi apreciat, în egală măsură, împrejurările care stabilesc pericolul deosebit al faptei, cât şi datele care caracterizează pericolul social al făptuitorului, stabilind o pedeapsă aptă să realizeze cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
Or, din întregul material probator administrat este de necontestat că inculpatul a comis un omor calificat, în condiţiile în care a aplicat victimei numeroase şi repetate lovituri, după care a sugrumat-o fracturându-i oasele hioid şi cricoid ale gâtului, toate aceste acte de agresiune desfăşurate pe fondul dizabilităţilor psihice şi fizice pe care victima le prezenta şi care o puneau în situaţia de a nu se putea apăra.
Nici datele personale nu caracterizează pozitiv pe inculpat, acesta fiind recidivist, având în antecedente numeroase condamnări, din executarea pedepsei de 13 ani (aplicată pentru viol şi lipsire de libertate) liberându-se condiţionat la 7 martie 2006; cât priveşte conduita procesuală, nici aceasta nu a fost pe deplin sinceră, recurentul inculpat încercând să evite recunoaşterea unor acte de agresiune asupra victimei, cum ar fi ştrangularea, ori, prin încercarea nejustificată de implicare a victimei în declanşarea activităţii infracţionale datorată agresivităţii ei pe fondul consumului de alcool, fapte neadevărate şi nedovedite.
Drept urmare a acestor consideraţiuni nu se constată motive de casare nici sub aspectul pedepsei, după cum nici în alte privinţe, aşa încât, se apreciază critica formulată nefondată şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va proceda la respingerea recursului declarat de inculpat.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va proceda la deducerea reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iulie 2008 la 30 septembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3054/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1717/2009. Penal → |
|---|
