ICCJ. Decizia nr. 3106/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3106/2009
Dosar nr. 754/2/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 9 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a calificat sesizarea Biroului Executări Penale de cadrul Curţii de Apel, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, ca o cerere de revizuire şi a trimis-o la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea efectuării actelor de cercetare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a motivat că prin sentinţa penală nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4558 din 27 iulie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Turcia, dispunându-se extrădarea cetăţeanului turc G.M.
Prin Decizia penală nr. 4801 din 31 august 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara până la predarea acestuia către autorităţile turce.
S-a mai reţinut în sentinţa recurată că la data de 10 aprilie 2007 cetăţeanul turc G.M. a dobândit statutul de refugiat politic, şi potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau i s-a acordat protecţie subsidiară este protejată împotriva expulzării, extrădării sau returnării sale în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea sa ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supusă la torturi, tratamente inumane sau degradante.
Sesizarea Curţii de Apel Bucureşti făcută de Biroul Executări penale a fost înregistrată ca o contestaţie la executare. Iniţial instanţa a fost sesizată de Direcţia Drept Internaţional şi Tratate.
Instanţa a mai reţinut că potrivit art. 23 din Legea nr. 302/2004 nu pot fi extrădate printre alţii persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România iar potrivit art. 23 alin. (2) din aceeaşi lege, calitatea de cetăţean român sau refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării, iar pentru situaţia în care această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data comunicată pentru predare se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză.
În raport de dispoziţiile alin. (2) mai sus citate ale art. 23 din Legea nr. 302/2004 Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că pronunţarea unei hotărâri noi în cauză nu poate fi făcută în cadrul procesual al contestaţiei la executare întrucât nu există unul din cazurile reglementate de art. 461 C. proc. pen.
Pe de altă parte, instanţa fondului a motivat că nici soluţionarea „din nou a cererii de extrădare, fără a ţine seama de precedenta hotărâre nu poate fi considerată o rezolvare a situaţiei întrucât există o hotărâre judecătorească definitivă de extrădare".
A mai motivat că în lipsa unor dispoziţii exprese privind procedura în cadrul căruia trebuie să aibă loc pronunţarea unei hotărâri aceasta s-ar putea înfăptui doar pe calea unei căi extraordinare de atac respectiv aceea a revizuirii prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. când s-au descoperit faptei sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei.
Prin urmare, a calificat sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti ca o cerere de revizuire şi conform art. 399 C. proc. pen. a trimis-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru efectuarea actelor de cercetări.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a criticat-o pentru greşita calificare a sesizării ca fiind o cerere de revizuire.
Recursul este fondat.
Înalta Curte observă că situaţia juridică a persoanei extrădabile G.M. este cea reţinută de instanţa fondului.
Pe de o parte prin sentinţa penală nr. 73/2005 a Curţii de Apel Bucureşti a admis cererea de extrădare a acestuia iar pe de altă parte prin hotărârea nr. 2013078/R/CB din 10 aprilie 2007 Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a acordat cetăţeanului turc statutul de refugiat.
Pentru justa soluţionare a cauzei Curtea va examina două dispoziţii legale aplicabile în materie, respectiv art. 6 din Legea nr. 122/2006 şi art. 23 din Legea nr. 302/2004.
I. Potrivit art. 6 din Legea nr. 122/2006 privind „azilul în România - articol ce poartă denumirea marginală „nereturnarea -1) împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
2) Persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecţie subsidiară este protejată împotriva expulzării, extrădării ori returnării în ţara de origine sau în orice stat în care viaţa ori libertatea sa ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supusă la tortură, tratamente neomenoase ori degradante.
3) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (2) şi fără a afecta în mod automat forma de protecţie de care beneficiază, persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecţie subsidiară poate fi îndepărtată de pe teritoriul României, dacă:
a) există motive temeinice ca persoana în cauză să fie considerată un pericol la adresa securităţii statului român, sau
b) persoana în cauză fiind condamnată pentru o infracţiune gravă, printr-o hotărâre definitivă, constituie un pericol la adresa ordinii publice din România.
4) în sensul prezentei legi, prin infracţiune gravă se înţelege orice infracţiune pentru care legea prevedea pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de peste 5 ani.
II) Conform art. 23 din Legea nr. 302/2004,
1)Nu pot fi extrădaţi din România:
a) cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prev. de art.24;
b) persoanele străine cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;
c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale.
d) Persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi, în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţii conferite prin convenţie internaţională;
2)Calitatea de cetăţean român sau refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării.
Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data comunicată pentru predare se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză.
Din examinarea textelor de la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 şi de la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 rezultă că în principiu sunt exceptate de la extrădare persoanele care au căpătat în România statutul de refugiat, respectiv au dobândit azil în ţară.
Curtea observă însă că potrivit art. 6 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 122/2006 excepţia de la extrădare sau nereturnare are un caracter relativ. Astfel, potrivit alin. (1), (3) şi (4) din lege pot fi extrădate, returnate, expulzate persoanele la care face referire art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului şi pot fi îndepărtate de pe teritoriul României persoanele care deşi au dobândit calitate de refugiat sunt considerate pericol la adresa securităţii statului român sau care au comis infracţiuni grave respectiv din cele pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărui maxim special este de peste 5 ani.
Din interpretarea textelor legale şi citate rezultă că instanţa care are de soluţionat o cerere de extrădare din România a unui refugiat trebuie să aibă în vedere la judecarea cauzei circumstanţele la care se referă art. 6 din Legea nr. 122/2006.
Mai rezultă că această calitate de refugiat trebuie avută în vedere potrivit legii în procedura extrădării până la momentul convenit pentru predarea efectivă.
Din interpretarea textului art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rezultă că legea distinge două modalităţi de soluţionare în justiţie a cererii de extrădare a persoanei care a fost recunoscută ca refugiat, după momentul în care refugiatul a dobândit această calitate.
1. Dacă persoana supusă extrădării avea calitatea de refugiat înainte de pronunţarea unei soluţii definitive chestiunea extrădării trebuie considerată definitiv rezolvată.
2. În cazul persoanei supuse extrădării care dobândeşte calitatea de refugiat după ce hotărârea de extrădare rămâne definitivă, dar înainte de data convenită pentru predare, dispoziţiile art. 23 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 302/2004 prevăd expres că „se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză".
Contrar aprecierii instanţei Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte observă că în raport de textele legale arătate, în cadrul noii proceduri de judecată nu este obligatorie respingerea cererii de extrădare formulată de autoritatea străină chiar atunci când persoana supusă extrădării a dobândit statutul de refugiat. în acest sens s-au arătat deja limitele excepţiei, caracterul relativ şi textele legale care trebuie avute în vedere la judecarea extrădării refugiatului.
Ca atare în „noua hotărâre" este posibil ca un refugiat să fie sau să nu fie extrădat.
Chestiunea care a făcut obiectul hotărârii atacate în cauză se referă la calea legală prin care se realizează pronunţarea unei noi hotărâri în situaţia în care persoana supusă extrădării a dobândit calitatea de refugiat după o procedură de judecată definitivă.
Aşa cum s-a arătat, textul art. 23 alin. (2) teza a II-a arată că „se va purta o nouă hotărâre în cauză".
Înalta Curte consideră că prin această expresie legiuitorul a înţeles că va avea loc o nouă procedură de judecată în care instanţa competentă va avea în vedere noua calitate a persoanei supuse extrădării - aceea de refugiat cu toate efectele pe care le prezumă această calitate dar şi cu luarea în considerare a circumstanţelor în care un refugiat poate fi extrădat potrivit legii române.
Curtea consideră că „noua hotărâre" se va da într-o nouă judecată şi nu în procedura unei căi extraordinare de atac. Aceasta deoarece dobândirea statutului de refugiat nu realizează condiţiile de exercitare a unei căi extraordinare de atac, acest lucru rezultând din simpla lecturare a cazurilor de revizuire sau contestaţie în anulare.
Curtea de Apel Bucureşti a sugerat luarea în considerare a cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei noi hotărâri în cauza de faţă, fără să observe că dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. se referă la fapte sau împrejurări care ..existau la data judecării cauzei dar n-au ajuns la cunoştinţa instanţei."
Or, în cauza de faţă persoana supusă chiar nu avea calitatea de refugiat la data pronunţării primei hotărâri.
Aşa fiind, Curtea observă că prin efectul legii respectiv a art. 23 alin. (II) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 în ipoteza arătată prima hotărâre, este desfiinţată de drept, devenind caducă.
Ceea ce interesează în noua judecată nu este identitatea persoanei ci calitatea de refugiat.
Desigur că în noua judecată sunt aplicabile regulile din titlul II a Părţii speciale astfel că noua hotărâre dată în procedura arătată va fi supusă recursului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciată că Ministerul Justiţiei a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru a procedat conform art. 23 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 chiar dacă nu a făcut-o în mod expres.
Prin urmare în cauză nu sunt aplicabile prevederile de la art. 461 sau art. 394 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti fiind sesizată cu cererea de extrădare a persoanei extrădabile G.M. având calitatea de refugiat, calitate care impune o nouă judecată care să ţină seama de textele legale referitoare la refugiat, protecţia şi limitele protecţiei acestuia în procedura extrădării.
Întrucât instanţa fondului nu a procedat în realitate la judecarea cauzei în procedura extrădării refugiatului supus extrădării înalta Curte în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. ultim va admite recursul procurorului, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 53 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe persoana extrădabilă G.M.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3089/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3995/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
