ICCJ. Decizia nr. 3127/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3127/2009
Dosar nr. 5684/30/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 848 din 15 decembrie 2008, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului L.N., din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod, inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare, în cauză fiind reţinut şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din acelaşi cod şi cu aplicarea art. 998 şi a art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 571 lei daune materiale şi a sumei de 10.000 lei daune morale, părţilor civile M.C. şi I.P.M.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Municipal Lugoj, suma de 211 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza dispoziţiilor art. 353 alin. (1) raportat la art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., instanţa a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unei garsoniere proprietate a inculpatului, imobil situat în Nădrag, până la concurenţa sumei de 10.782 lei ce reprezintă însumarea despăgubirilor civile.
Conform dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui briceag, corp delict.
Pentru a pronunţa hotărârea instanţa a reţinut următoarele:
În după amiaza zilei de 20 aprilie 2008, în jurul orelor 17.30, inculpatul şi vecinul său O.Z. stăteau pe o bancă amplasată în zona imobilului unde locuiau.
Prin apropierea celor doi la un moment dat, a trecut I.N., aflat sub influenţa alcoolului, acesta, pe fondul unor conflicte mai vechi avute cu inculpatul, reproşându-i că „se uită la el". Iniţial, inculpatul în încercarea de a nu se certa cu bărbatul, s-a dus spre intrarea imobilului, dar înainte de a intra, a fost ajuns din urmă de I.N. Iritat că a fost înjurat, acesta i-a replicat, moment în care s-au injuriat reciproc şi s-au ameninţat. În contextul descris, cei doi s-au apropiat unul de celălalt, I.N. lovindu-l pe inculpat care, la rândul său, a scos din buzunarul cămăşii un briceag şi a lovit. Cel lovit s-a dus acasă, dar în 21 aprilie 2008, cu ambulanţa, a fost internat în spital şi a fost operat.
La 22 aprilie 2008, în jurul orei 14.00 victima a decedat.
Raportul medico-legal întocmit la 22 aprilie 2008 a reţinut că victima prezenta leziuni în regiunea abdominală, la nivelul genunchiului drept şi în zona parietală, leziuni ce au fost produse direct, repetat, cu un obiect tăietor-înţepător.
Raportul de constatare medico-legală din 23 aprilie 2008 a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de o plagă tăiată-înţepată abdominală, cu caracter penetrant şi secţiune la nivelul intestinului subţire, ea producându-se prin lovire directă cu un obiect tăietor-înţepător de mici dimensiuni şi având legătură directă de cauzalitate cu decesul.
Raportul medico-legal din 13 iunie 2008 a înscris că leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce prin lovire cu briceagul corp delict ridicat de la inculpat, constatare ce confirmă legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi moartea victimei.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind legitima apărare, în subsidiar apelantul cerând micşorarea pedepsei aplicate şi dispunerea suspendării condiţionare a executării acesteia.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 85 A din 22 iunie 2009, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
Nemulţumit şi de Decizia pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe cazurile de casare detaliate în petiţie.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că instanţa de fond şi cea de apel, au analizat probatoriul administrat la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului fiind judicios motivate.
Astfel, corect s-a reţinut că acţiunile victimei au provocat inculpat, fapta acestuia îmbrăcând forma circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, această stare decurgând din declaraţiile constante ale făptuitorului, coroborate cu mărturia lui O.Z., martor prezent la locul incidentului.
Niciun moment din derularea acţiunilor victimei şi ale inculpatului nu se circumscrie legitimei apărări, astfel cum prevede art. 44 alin. (2), (3) C. pen., lovirea lui nepunându-l în pericol grav, iar folosirea cuţitului a depăşit gravitatea relativă a împrejurărilor în care s-a derulat fapta, concret, atacul a constat din câteva lovituri ce i s-au aplicat cu palmele şi cu pumnii.
În ce priveşte susţinerea apărării că s-ar impune rejudecarea apelului întrucât instanţa nu s-a pronunţat pe latură civilă a cauzei motivul nu este de asemenea, fondat, hotărârea fiind motivată judicios (fila 74 dosar instanţă de apel).
Referitor cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., instanţa, orientându-se la 3 ani închisoare, a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapta comisă a adus atingere gravă vieţii victimei, are legătură de cauzalitate directă cu decesul acesteia, în ce priveşte împrejurările, în favoarea inculpatului s-au reţinut dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa stabilirii unui cuantum situat la minimul special prevăzut de textul incriminator şi s-a acordat valenţă juridică persoanei inculpatului, acesta prezentând discernământ diminuat.
În altă ordine de idei, executarea pedepsei prin privare de libertate, corespunde şi scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 85/A din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3997/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3133/2009. Penal → |
|---|
