ICCJ. Decizia nr. 3065/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3065/2009
Dosar nr. 7615/1/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 11 septembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis cererea de executare a mandatului european de arestare formulată de autorităţile judiciare, Tribunalul de punere în aplicare a pedepsei din Antwerp, din Belgia privind persoana solicitată V.M., şi a dispus predarea acestuia sub condiţia prevăzută de art. 100 şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.
A menţinut arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Instanţa a reţinut că Biroul Naţional Interpol Bucureşti a transmis semnalarea Interpol Brussels de urmărire internaţională în vederea arestării şi predării către Belgia a numitului V.M., cetăţean român, împotriva căruia a fost emis mandat european de arestare de către Tribunalul de punere în aplicare a pedepsei din Antwerp.
Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus reţinerea pe o durată de 24 ore, de la data de 18 august 2009, a persoanei solicitate V.M. şi în baza art. 89 din Legea nr. 302/2004, modificată, a sesizat Curtea de Apel Craiova în desfăşurarea procedurii de executare a mandatului european de arestare.
Prin încheierea din 19 august 2009 Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 4 zile.
La data de 21 august 2009 a fost înaintat şi ataşat dosarului mandatul european de arestare nr. 08/222 din 25 iulie 2009, emis de prim locţiitorul Procurorului Regal din Anvers, în baza Ordinului de încarcerare pe baza sentinţei de redeschidere a procesului de la Tribunalul de aplicare a pedepsei Anvers (Antwerp) din 6 aprilie 2009.
Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că acesta a fost emis pentru executarea restului de 2 ani, 3 luni şi 44 zile ce a rămas din pedeapsa de 5 ani aplicată de Tribunalul Penal din Antwerp prin sentinţa din 3 aprilie 2006, menţinută prin sentinţa Curţii de Apel din Antwerp din 14 iunie 2007.
Faptele care au ocazionat condamnarea constau în aceea că, în perioada mai 2000-decembrie 2006 persoana solicitată a fost capul unui grup criminal organizat care se ocupa cu uz de falsuri, escrocherie şi tăinuire în mai multe arondismente iar în perioada iulie-noiembrie 2003 acesta a vândut diferite bunuri despre care ştia sau ar fi trebuit să ştie că provin din furt.
Ascultată în instanţă, persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea către autorităţile belgiene întrucât, a executat pedeapsa, invocând însă şi regula specialităţii.
Instanţa a constatat că mandatul european de arestare îndeplineşte toate condiţiile de fond şi formă şi că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării, prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, modificată şi, în consecinţă, a admis cererea de executare şi a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare belgiene, cu menţinerea arestării.
Împotriva acestei hotărâri persoana solicitată a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul ales, constatarea incidenţei art. 241 din Legea nr. 302/2004 referitoare la motivele obligatorii de refuz al extrădării, şi personal, casarea hotărârii şi în rejudecare respingerea cererii, precizând că a executat pedeapsa.
Cât priveşte termenul de declarare a recursului, sus-numitul a arătat că a făcut declaraţia de recurs la data de 11 septembrie 2009, data la care i s-a adus la cunoştinţă hotărârea.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. , Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv adresa Curţii de Apel Craiova către Arestul IPJ Dolj din 11 septembrie 2008 de comunicare a hotărârii din cauză şi menţiunile olografe ale persoanei solicitate V.M., datate 11 septembrie 2009, de luare la cunoştinţă şi de declarare a recursului, precum şi nota telefonică din 25 septembrie 2009, toate coroborate cu precizarea persoanei solicitate făcută în faţa Înaltei Curţi, nu se poate constata decât că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Examinată în fond, hotărârea Curţii de Apel Craiova este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată, audierea persoanei solicitate care nu consimte la judecare, ca şi în cazul de faţă, se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi eventuale obiecţii în ce priveşte identitatea.
Corelativ, instanţa este datoare să observe îndeplinirea atât a acestor exigenţe, cât şi a celorlalte condiţii, prevăzute de art. 85 şi art. 87 din Legea nr. 302/2004, modificată.
De urmare, se reţine că faptele care au ocazionat condamnarea la pedeapsa închisorii pentru executarea căreia a fost emis mandatul european de arestare, sunt dintre cele prevăzute de art. 85 din legea sus-menţionată iar prin mandatul european de arestare a fost dată asigurarea că persoana solicitată are şansa de a cere rejudecarea cazului în prezenţa sa.
În cauză nu se regăseşte niciunul dintre cazurile de refuz al executării mandatului european de arestare iar persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
În referire la invocarea de către apărător, a incidenţei dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 302/2004, modificată, care privesc motivele obligatorii de refuz al extrădării, se impune precizarea că în cauză este aplicabilă procedura de cooperare judiciară cu statele membre ale Uniunii Europene privind mandatul european de arestare, şi nu cea referitoare la extrădare.
În sfârşit, obiecţiunea formulată de persoana solicitată în sensul că a executat mai mult de două treimi din pedeapsă, din care motiv refuză predarea, nu poate fi examinată în procedura executării mandatului european de arestare, nefiind prevăzută printre cazurile de refuz al executării mandatului.
Faţă de cele ce preced, recursul persoanei solicitate V.M. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.M. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 11 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană solicitată la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3060/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3097/2009. Penal → |
|---|
