ICCJ. Decizia nr. 3105/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3105/2009
Dosar nr. 340/89/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 196 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul T.I., privind revizuirea sentinţei penale nr. 138 din 12 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, (prin care fusese condamnat la 20 ani închisoare şi 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 -175 lit. d), sentinţă definitivă prin Decizia penală nr. 3034 din 29 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în acord cu referatul întocmit de procuror în baza art. 399 C. proc. pen. că motivele invocate în cererea de revizuire - că nu este vinovat - nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de condamnatul revizuient a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 96 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. În motivarea deciziei în apel s-a arătat că în mod temeinic şi legal prima instanţă a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, că împrejurările şi faptele prezentate de revizuient nu sunt noi, ele fiind cunoscute şi verificate de instanţe, că la prima instanţă, acesta a beneficiat de avocat desemnat din oficiu care a fost prezent pe parcursul judecăţii şi a asigurat apărarea inculpatului prin administrarea de probe, inclusiv testimoniale, fiind nefondate, astfel, susţinerile revizuientului cu privire la încălcarea dreptului la apărare, iar susţinerea sa că este nevinovat şi că a fost condamnat pe nedrept nu poate constitui un motiv de revizuire.
Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul a declarat, în termen legal, recursul de faţă, reiterând temeiul de drept - art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit prevederilor procesual penale, revizuirea este un mijloc procesual prin care se realizează îndreptarea erorilor grave ce pot afecta uneori hotărârile judecătoreşti definitive.
Fiind o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual, prevăzând expres cazurile de revizuire în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine că recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pe motiv că este nevinovat solicitând reaudierea martorilor şi reaprecierea materialului probator existent la dosar.
Reaprecierea probelor care au stat la baza pronunţării hotărârii a cărei revizuire condamnatul definitiv o solicită şi alegaţiunea că este nevinovat, nu constituie, în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., după cum judicios au apreciat instanţele de fond şi cea de apel.
Drept urmare, respingerea apelului, ca nefondat, este legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat T.I. împotriva deciziei penale nr. 96 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3101/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4260/2009. Penal → |
|---|
