ICCJ. Decizia nr. 418/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 418/2009
Dosar nr. 4998/1/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1747 din 20 august 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3319/40/2007, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 23 din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul C.C., motivând că la data când s-a judecat recursul a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanţă, fiind internat în spital.
Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, contestaţia în anulare formulată, constatând că cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei se invocă dovezi existente la dosar, reţinându-se îndeplinite cerinţele impuse de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Prin aceeaşi încheiere s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestaţiei în anulare, cu citarea părţilor interesate.
În şedinţa publică de azi, 6 februarie 2009, contestatorul a învederat instanţei că înţelege să-şi retragă cererea de contestaţie formulată.
În art. 2 alin. (2) C. proc. pen., prin care este instituit principiul oficialităţii procesului penal, se prevede că „actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel".
Realizarea acestui principiu impune examinarea, de către instanţele de judecată a cererilor de revizuire, a contestaţiilor în anulare, a contestaţiilor la executare, precum şi a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă cu stricta respectare a dispoziţiilor procedurale care reglementează modul lor de soluţionare.
Aceasta nu înseamnă, însă, ca situaţiile nereglementate în mod expres prin dispoziţiile specifice fiecăreia dintre cererile menţionate să nu îşi găsească rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să li-l dea prin exprimarea liberă a voinţei sale.
A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc. civ. care, reglementând procedura de drept comun în această privinţă, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din acelaşi cod, este aplicabil şi în materia dreptului penal.
Într-adevăr, în conformitate cu art. 246 alin. (1) C. proc. civ., „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".
Faţă de manifestarea de voinţă liber exprimată de contestator în şedinţa publică din data de 6 februarie 2009, Înalta Curte urmează să ia act de retragerea cererii de contestaţie în anulare formulată de acesta.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea cererii de contestaţie în anulare formulată de contestatorul C.C. împotriva deciziei penale nr. 1747 din 20 august 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3319/40/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3069/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 426/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
