ICCJ. Decizia nr. 309/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 309/2009
Dosar nr. 278/32/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 de la 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 278/32/2008, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. şi G.D. în contradictoriu cu intimatul P.C.S. împotriva rezoluţiei din 1 aprilie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 213/II/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare petiţionar să plătească câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată la nr. 278 din data de 29 aprilie 2008, petiţionarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. şi G.D. în contradictoriu cu intimatul P.C.S., au formulat plângere împotriva rezoluţiei in 1 aprilie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 213/II/2/2008.
În plângerea formulată s-a arătat faptul că executorul judecătoresc nu trebuie să accepte punerea în executare a unui titlu executor car conţinea greşeli nepermise, aspect care conturează o infracţiune de abuz în serviciu.
Plângerea formulată a fost considerată neîntemeiată.
Prin rezoluţia procurorului din data de 4 martie 2008 dată în dosarul nr. 556/p/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.C.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 254 alin. (1) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există.
S-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.C.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 205 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a reţinut faptul că prin hotărârea judecătorească nr. 1395/2007 a Judecătoriei Moineşti s-a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă V.A.M. împotriva pârâtului-reclamant V.S., desfacerea căsătoriei încheiată între aceştia, încredinţarea reclamantei-pârâte spre creştere şi educare pe minorul V.A., născut la data de 4 ianuarie 2005 şi obligarea pârâtului-reclamant către minor la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 65 lei lunar, începând cu data de 13 iunie 2007 până la majoratul acestuia.
Această sentinţă civilă a fost investită cu formulă executorie, iar în urma cererii formulate de către numita V.A.M. a fost emisă somaţia din data de 18 octombrie 2007 către V.S.
La data de 2 noiembrie 2007 executorul judecătoresc P.C.S., însoţit de subofiţerii operativi din cadrul Detaşamentului de Jandarmi Moineşti s-au deplasat la domiciliul numitului V.S. din Dărmăneşti, judeţul Bacău, indicat în hotărârea judecătorească, în vederea punerii în executare a acestei hotărâri.
La locuinţa indicată au fost identificate mai multe persoane între care V.D., V.A. şi V.M. care nu au fost de acord cu pătrunderea în locuinţă a executorului judecătoresc în vederea încredinţării minorului către mama acestuia, respectiv V.A.M.
La scurt timp a sosit şi numitul V.S. care a precizat că nu va încredinţa minorul, întrucât a formulat recurs împotriva hotărârii judecătoreşti şi cerere de suspendare a executării, fără a prezenta o hotărâre judecătorească de suspendare a executării la data respectivă.
Executorul judecătoresc nu a putut realiza încredinţarea minorului către numita V.A.M., întrucât s-a constatat că în acea hotărâre judecătorească exista o eroare materială cu privire la numele minorului.
Pentru aceste considerente, V.A.M. a solicitat îndreptarea erorii materiale, lucru care s-a realizat prin încheierea din 2 noiembrie 2007 în dosarul nr. 67/260/2007 în sensul admiterii cererii şi îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 1395 din 13 iunie 2007 în sensul că se va scrie ca fiind numele minorului V.A.C., născut la 04 ianuarie 2005 în loc de V.A., născut la 04 ianuarie 2005.
Întrucât petenţii au reclamat săvârşirea de acte de violenţă şi insultă exercitate de către executorul judecătoresc, a fost solicitată şi vizionată filmarea înregistrată de lucrătorii jandarmeriei cu acel prilej. Din imaginile respective nu a rezultat că executorul judecătoresc a săvârşit faptele reclamate de către petenţi.
Aceste aspecte au fost confirmate şi de lucrătorii de jandarmerie care au participat la această activitate, din declaraţiile acestora, rezultând că cel agresat a fost executorul judecătoresc.
Întrucât plângerea petenţilor se referă la acte şi împrejurări derulate numai la data de 2 noiembrie 2007, s-a constatat că nu există probe certe că executorul judecătoresc ar fi agresat părţile reclamante şi că ar fi exercitat atribuţiile în mod abuziv şi nu este confirmată nici susţinerea petentului V.S. în sensul că executorul judecătoresc i-ar fi cerut acestuia telefonic suma de 1200 Euro pentru a nu pune în executare hotărârea judecătorească.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarii au formulat plângere la procurorul general care prin rezoluţia din 1 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 213/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea ca nefondată pentru aceleaşi considerente.
În condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii au formulat plângere în faţa instanţei de judecată.
Instanţa, analizând probele administrate de organele de urmărire penală şi vizionând filmare realizată cu executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conţinutul vreunei infracţiuni.
Faţă de această situaţie, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. şi G.D. în contradictoriu cu intimatul P.C.S., împotriva rezoluţiei din 1 aprilie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 213/II/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare petiţionar să plătească câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul V.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a arăta iniţial, în scris motivele de recurs.
La dosarul cauzei, în recurs au fost depuse motivele de recurs formulate de recurentul petiţionar V.S., prin apărător, acestea fiind primite prin fax, aflându-se la filele 7-8 dosarul Înaltei Curţi.
În motivele de recurs, formulate în scris, recurentul petiţionar, prin apărător a menţionat că abuzul în serviciu era deja dovedit la data formulării plângerii penale, executorul însuşi recunoscând erorile titlului executoriu prin demersurile declanşate ulterior pentru remedierea lor la Judecătoria Moineşti, că procurorul nu a efectuat cercetări obiective, exprimându-şi opiniile subiective, apreciind că a fost calomniat cu mijloacele preluate necritic de la cel împotriva căruia a formulat plângerea (episodul cu toporişca, ce a fost inventat), în interesul părţii care a instigat la abuzurile prilejuite de executare, abuzuri care, dacă nimic nu este cercetat potrivit legii, au continuat determinându-l să solicite şi o anchetă de presă care a şi avut loc.
Recurentul petiţionar, prin apărător a mai menţionat că în ceea ce priveşte apariţia faptelor de violenţă pe caseta vizionată unilateral, iar nu în contradictoriu nu trebuie omis că pe orice casetă unică, de pe un singur aparat de înregistrare audio-video, nu pot apărea decât imaginile luate de operatorul care obiectiv decupează din realitate porţiunile sale de interes. Or, la momentul producerii imaginilor, interesul nu era executorul ci producerea de probe împotriva sa, dacă ar fi fost cazul. Pe de altă parte filmarea pe proprietatea lor s-a produce fără acceptul lor.
După vizionarea casetelor la prima instanţă a constatat că episodul cu toporişca lipseşte, fiind pus şi simplu o invenţie a parchetului sugerată de executor pentru a se preconstitui (ticlui) împotriva sa probe ca să poate fi utilizate de fosta soţie în procesul aflat de aproape un an pe rolul instanţelor din Bucureşti. Mai mult, tot la instigarea executorului judecătoresc la parchet au fost ticluite declaraţiile martorilor jandarmi în sprijinul ideii că ar fi vrut să-l lovească u toporişca pe executor. Un aspect foarte concret, lipsa chitanţei pentru onorariul pretins nu a fost deloc cercetat. Verificând procesele-verbale ce i-au fost comunicate de către executorul judecătoresc reclamat a constatat că acestea au fost falsificate de executor, în sensul că fie a intervenit în conţinutul acestora, după ce fuseseră finalizate şi anulate spaţiile rămase albe în procesul-verbal, fie prin imitarea semnăturii sale.
Recurentul petiţionar, prin apărător a mai precizat că pentru a ticlui dovezi în sprijinul episodului cu toporişca, executorul judecătoresc a intervenit în conţinutul procesului-verbal şi a completat pe spaţiul suprimat că a sărit cu toporişca la acesta, punându-i să semneze pentru minciună şi pe jandarmii care l-au însoţit, în acest sens, formulând o plângere penală separată, respinsă de parchet, atacată cu plângere tot la Curtea de Apel Bacău, de unde nu a primit încă citaţie.
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea soluţiei atacate, rejudecarea cauzei cu admiterea plângerii şi trimiterea cauzei înapoi la parchet pentru a i se restitui măcar originalele înscrisurilor care i s-au luat fără a i se elibera vreo dovadă de ridicare, pentru ca ulterior să nu mai poată dovedi nimic.
La termenul de astăzi, în recurs au lipsit recurentul petiţionar V.S. şi intimatul P.C.S., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte, constatând că până la ora strigării cauzei, 15,20, nu a fost depusă la dosar, nicio cerere de amânare sau imposibilitate de prezentare, a apreciat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul părţilor, în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, hotărârea fiind legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar V.S. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată şi de petiţionarul V.S.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţiile de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.C.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 254 alin. (1) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există, precum şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 205 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionar au fost examinate, în raport cu persoana şi faptele pretinse ca fiind comise de către aceasta, procurorul, efectuând acte premergătoare pe care le-a analizat, stabilind în mod complet situaţia de fapt şi motivând temeinic, în drept, soluţiile dispuse prin rezoluţia de la 4 martie 2008 în dosarul nr. 556/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În dosarul cu nr. 556/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care, procurorul a dat rezoluţia de la 4 martie 2008 şi prin care a dispus soluţiile mai sus arătate au fost efectuate în mod complet acte premergătoare, respectiv fotocopia somaţiei nr. 576 din 18 octombrie 2007 emisă de BEJ P.C.S. (fila 15 dosarul parchetului menţionat), fotocopia încheierii dată în cameră de consiliu de la 2 noiembrie 2007 a Judecătoriei Moineşti în dosarul nr. 67/260/2007 (număr în format vechi 6241/2006) având ca obiect îndreptare eroare materială (fila 16 dosarul parchetului), fotocopiile comunicării încheierii de îndreptare eroare materială petiţionarului, a procesului-verbal de executare silită şi de constatare (filele 17-18 dosarul parchetului), declaraţia olografă a intimatului P.S.C. dată la 9 ianuarie 2008 (filele 21-24 dosarul parchetului), fotocopiile mai multor înscrisuri, respectiv a cererii numitei V.A.M. de punere în executare silită a sentinţei civile nr. 1395/2007 dată de Judecătoria Moineşti împotriva lui V.S., datată la 18 octombrie 2007, a somaţiei nr. 576 de la 18 octombrie 2007 emisă de BEJ P.C.S., a procesului-verbal constatator din 18 octombrie 2007 întocmit de BEJ P.C.S., altor înscrisuri, a sentinţei civile nr. 1395 de la 13 iunie 2007 a Judecătoriei Moineşti investită cu formulă executorie, a unei note de relaţii, adresa Camerei Executorilor Judecătoreşti nr. 435 din 19 decembrie 2007 către petiţionarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. şi G.D., în care se menţionează că în urma verificărilor nu a constatat că domnul executor judecătoresc ar fi agresat pe cineva şi întrucât în prezent domnul executor judecătoresc P.C.S. a formulat plângere penală împotriva dumneavoastră, urmează să aştepte deopotrivă rezultatul cercetărilor penale, a unor înscrisuri menţionate mai sus, a adresei BEJ P.C.S. către Postul de Jandarmi Moineşti prin care se solicită în executarea sentinţei civile nr. 1395/2007 pronunţată în dosar nr. 67/2006 de Judecătoria Moineşti delegarea a două patrule de jandarmi care să însoţească pe domnul executor judecătoresc la domiciliul numitului V.S. pentru a fi pusă în executare susmenţionata sentinţă la termenul din 28 noiembrie 2007, ora 8,00, ale unor adrese privind trimiterea înregistrării video a activităţii de executare silită din data de 2 noiembrie 2007 privind pe debitorul V.S. şi ataşarea CD-ului respectiv (filele 25-45 dosarul parchetului), declaraţiile olografe date la data de 3 martie 2008 de către G.D., S.I.V., A.S., G.P., M.V.C. (filele 47-53 dosarul parchetului), adrese ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti pentru trimiterea în vederea studiului a dosarului nr. 2959/P/2007 privind pe V.S., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 259, art. 271 şi art. 307 C. pen., dosar la care se află conexat şi dosarul nr. 2960/P/2007 (filele 54-56 dosarul parchetului), adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind înaintarea dosarului nr. 2959/P/2007, la care s-a anexat şi fotocopia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale de la 16 ianuarie 2008 dată de procuror în dosarul nr. 2959/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti (filele 57-59 dosarul parchetului ).
Soluţiile date de procuror au fost menţinute de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin rezoluţia din 1 aprilie 2008 în lucrarea cu nr. 213/II/2/2008, a respins, plângerea formulată de petenţii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A., G.D. împotriva rezoluţiei nr. 556/P/2007 din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Înalta Curte constată că prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi în baza propriului examen asupra rezoluţiei date de procuror, precum şi vizionării filmării realizate cu ocazia executării silite din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluţiile pronunţate sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conţinutul vreunei infracţiuni.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că soluţiile dispuse de procuror faţă de intimatul P.C.S., executor judecătoresc sunt legale şi temeinice, deoarece acesta şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ocazia punerii în executare silită a sentinţei civile nr. 1395 de la 13 iunie 2007 investită cu formulă executorie, respectând prevederile legale referitoare la executare la data de 2 noiembrie 2007, neexistând indicii că ar fi lovit, pretins sume de bani sau adus injurii cu ocazia activităţii pe care o desfăşura, în exercitarea atribuţiilor conferite de lege.
Astfel, în declaraţia dată de intimatul P.C.S. la data de 9 ianuarie 2008 (filele 21-24 dosarul parchetului) acesta a arătat că „…pe data de 02 noiembrie 2007, ora 10,00 însoţit de 3 jandarmi m-am deplasat la adresa din Dărmăneşti, unde am găsit iniţial pe mama şi bunica debitorului. După ce i-am adus la cunoştinţă faptul că am venit să încredinţez pe minorul V.A. mamei sale aceasta (mama pe nume V.D. a refuzat să luăm minorul şi a încercat să ne închidă uşa de la bucătărie luându-mă pete mâna cu care încercam să intru în acasă. După ce am intrat mama debitorului m-a ameninţat, a sărit la bătaie la mine, mi-a tras 2 palme pete obraz în 2 rânduri şi a cerut să vină tatăl, după care dându-i telefon. După aproximativ 30 minute a venit li tatăl (debitorul 9 care a refuzat să încredinţeze pe minor mamei sale, acesta stând în holul bucătăriei cu copilul în braţe. Mai mult s-a dus în casă şi a scos pe holul casei o sabie cu care a încercat să ne intimideze. Pe parcursul executării silite în curte au mai venit tatăl debitorului care s-a purtat cuviincios, dar şi alte rude primare de-ale mamei debitorului (soră, frate, veri) care ne-au ameninţat tot timpul. După încă o oră de parlamentări tatăl debitorului s-a dus să aducă Poliţia din Dărmăneşti, deoarece susţineau că se face o ilegalitate. După ce a venit Poliţia care a constatat că aveam o sentinţă civilă investită cu formulă executorie, ofiţerul de poliţie în loc să ne dea concursul la executarea silită a luat parte debitorului susţinând că minorul nu este cel din sentinţa civilă ci un altul pe motiv că nu era trecut şi cel de-al doilea prenume de C., deşi mama era cu minorul în braţe, influenţând şi pe sergentul major de la Jandarmeria Moineşti care a refuzat să ne mai protejeze. În aceste condiţii s-a făcut un proces-verbal semnat de toţi participanţii, inclusiv de martori şi prin care se specifica că executarea silită va continua după îndreptarea erorii materiale....De asemenea tot ce am afirmat poate fi probat cu caseta video filmată de Jandarmeria Moineşti la cele 2 faze de punere în executare silită."
În declaraţia dată la 3 martie 2008, numitul G.D., subofiţer operativ în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, (fila 47 dosarul parchetului) a menţionat că „În data de 02 noiembrie 2007 în jurul orei 10,00 împreună cu executorul judecătoresc P.S., plt. G.P. şi sg. maj. M.V. şi mama minorului ne-am prezentat în oraşul Dărmăneşti, pentru punerea în aplicare a unei hotărârii judecătoreşti (asig. protec. executare). La adresa susmenţionată am intrat împreună cu executorul judecătoresc. În casă se afla minorul V.C.A. împreună cu bunica sa mama numitului V.S. şi străbunica. Executorul judecătoresc i-a adus la cunoştinţă persoanei care se afla în casă (bunica minorului) activitatea ce se desfăşoară şi hotărârea judecătorească. La solicitarea executorului, mama minorului (se afla în curte împreună cu alte 2 persoane) a intrat în casă şi a încercat să ia copilul încă a fost oprită de bunica acestuia. Ulterior bunica minorului a încercat să-l împingă pe executor afară din casă, lovindu-l cu palma. Menţionez că executorul nu a lovit şi nici nu a încercat să lovească persoanele aflate în casă. În continuare la faţa locului a venit şi tatăl minorului, numitul V.S. Acesta a cerut să i se prezinte hotărârea judecătorească însă a refuzat să încredinţeze copilul, menţionând că a făcut recurs la hotărârea judecătorească. După câteva discuţii, V.S. a acceptat să o lase pe mama copilului să-l ţină pe acesta în braţe, învelit într-o pătură pe holul de la intrarea în casă în timp ce executorul se afla în tocul uşii discutând cu V.S., a fost bruscat de bunica minorului. V.S. l-a acuzat pe executor că i-ar fi cerut 1000 Euro pentru rezolvarea cazului. Ulterior a venit proprietarul imobilului, tatăl lui V.S. şi bunicul minorului, acesta cerând insistent ca executorul să iasă din casă, ameninţându-l că î-l va lovi cu toporul în cap. V.S. împreună cu tatăl acestuia au încercat să-l scoată cu forţa pe executor, însă au fost opriţi şi calmaţi de către jandarmi. În continuare, sg. maj. M.V. a rămas în casă pentru a-i asigura protecţia mamei minorului acesteia fiindu-i frică de fosta sa soacră. Discuţiile dintre executor şi V.S. împreună cu tatăl său au avut loc în curte în mod paşnic. Tatăl lui V.S. a plecat din curte întorcându-se la aproximativ 10 minute împreună cu scms. M. şi ag. G.S. din cadrul Poliţiei Dărmăneşti. Ulterior s-a constatat o eroare materială în hotărârea judecătorească motiv pentru care nu a putut fi pusă în executare… Menţionez faptul că executorul nu a primit şi nu a cerut vreo sumă de bani de la nicio persoană prezentă."
În declaraţia dată la 3 martie 2008, numitul G.P., subofiţer operativ în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău (filele 50-51 dosarul parchetului) a arătat că „În data de 02 noiembrie 2007, în jurul orei 10,00 împreună cu executorul judecătoresc P.S., plt. G.D. şi sg. maj. M.V., mama minorului ne-am deplasat în oraşul Dărmăneşti, pentru punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti. La adresa sus menţionată am găsit poarta deschisă şi am intrat în curte după executorul judecătoresc, iar în casă la sosirea noastră se afla minorul C.V. împreună cu bunica şi străbunica. Executorul judecătoresc i-a adus la cunoştinţă persoanei care se afla în casă despre punerea în executare a hotărârii judecătoreşti. La solicitarea executorului judecătoresc, mama minorului (care se afla în curte împreună cu două persoane) a intrat în casă şi să ia copilul în braţe care se afla întins pe par şi nu dormea, a fost oprită de bunica acestuia, care l-a împins şi pe executor încercând să-l dea afară. La un moment a apărut şi tatăl copilului V.S. a cerut să i se prezinte hotărârea judecătorească, însă a refuzat să încredinţeze copilul, menţionând că a făcut recurs la hotărârea judecătorească. După câteva discuţii V.S. a acceptat să o lase pe mama copilului să-l ţină în braţe învelit într-o pătură pe holul de la intrarea din casă, nelăsând-o să iasă afară. În timp ce executorul judecătoresc se afla în holul casei discutând cu V.S., bunica copilului a încercat de două ori să-l împingă afară pe uşă, acesta alunecând pe gresie. V.S. l-a acuzat pe executor că i-ar fi cerut 1000 Euro pentru rezolvarea cazului. Ulterior a apărut şi proprietarul imobilului, bunicul copilului, care a încercat în mod insistent ca executorul să iasă din casă, ameninţându-l că-i va da cu toporul în cap. V.S. împreună cu tatăl acestuia a încercat să-l scoată pe executor din casă însă au fost opriţi de către colegi şi calmaţi. În continuare sg. maj. M.V. a rămas în casă pentru a-i asigura protecţia mamei copilului, cesteia fiindu-i frică de bunica copilului, iar domnul executor împreună cu toate persoanele (bunicul, S. şi alţi vecini) au discutat în curte pe un ton calm. Tatăl lui V.S. a plecat din curte după poliţie, apărând după aproximativ 10-15 minute cu domnul subcomisar M. şi agent de poliţie G.S. Ulterior s-a constatat o eroare materială în hotărârea judecătorească, motiv pentru care nu s-a putut pune în executare hotărârea judecătorească… Menţionez faptul că la cele două executări la care am participat, executorul judecătoresc nu a lovit, nu a agresat şi nu le-a adus injurii niciunei persoane prezente şi nici nu a primit sau a cerut o sumă de bani de la nicio persoană."
În declaraţia dată la 3 martie 2008, numitul M.V.C., subofiţer operativ în cadrul Detaşamentului 4 Jandarmi (filele 52-53 dosarul parchetului) a menţionat cu privire la executarea silită din data de 02 noiembrie 2007 că „La data susmenţionată, în baza unei adrese scrise de la Biroul Executorului Judecătoresc P.S., ne-am deplasat pentru asigurarea protecţiei executorului judecătoresc pe timpul punerii în aplicare a unei sentinţe judecătoreşti de încredinţare a unui copil minor în grija mamei, împreună cu plt. G.D. şi plt. G.P. Împreună cu executorul judecătoresc am intrat în incinta locuinţei de la adresa susmenţionată unde am găsit pe bunica şi străbunica minorului V.C.A. împreună cu acesta, cărora li s-au adus la cunoştinţă, de către executorul judecătoresc, motivul prezenţei noastre în acel loc. În acel moment, mama minorului a fost invitată în casă de către executorul judecătoresc pentru a-şi lua copilul, iar în acel timp mama copilului a încercat să-l ia pe minor din par dar bunica acestuia a devenit recalcitrantă, împiedicând-o pe aceasta, urcându-se pe pat în picioare. La scurt timp, bunica a încercat să-l scoată pe executor din casă, împingându-l şi lovindu-l cu palma peste faţă, aducându-i injurii la adresa sa. În acel moment eu am intervenit pentru a nu-l mai lovi pe acesta. La scurt timp în casă a venit şi tatăl copilului, V.S., cerându-i executorului judecătoresc să părăsească locuinţa şi să-i citească hotărârea judecătorească. După citirea acesteia şi în urma unor discuţii mai calme au fost de acord ca mama să-şi ia copilul în braţe şi să stea pe fol într-un fotoliu, cu condiţia să nu părăsească casa. În acel timp bunica minorului a mai încercat încă o dată să-l împingă pe executor, care se afla în tocul uşii de la intrare, dar pe hol se afla o mochetă aşezată pe gresie şi aceasta nu a reuşit, alunecând, începând să ţipe că a fost agresată de către executor. Cu acceptul tatălui şi a executorului judecătoresc, acestea u ieşit afară din casă, urmând a discuta în continuare, menţionând că este pe rol un recurs la această hotărâre, mama cu minorul în braţe, învelit într-o pătură a rămas în fotoliu pe hol, timp în care bunica a adus un bidon cu 2 litri cu apă sfinţită şi a stropit-o pe mamă împreună cu minor începând să-i aducă injurii şi lovind-o cu palma peste faţă. Menţionez faptul că eu am rămas în holul casei împreună cu mama, bunica, străbunica şi minorul aproximativ 30 minute, pentru a-i acorda protecţie mamei, deoarece a încercat în mai multe rânduri să o lovească, pe rând, când bunica, când străbunica. În acel timp a venit bunicul minorului care ţipând a afirmat către executorul judecătoresc "umflatule ieşi afară că îţi dau cu toporul în cap, de ce dai în nevastă-mea." La un timp am ieşit afară din casă, fiind înlocuit de plt. G.D., moment în care am observat în curte mai multe persoane şi doi lucrători ai Poliţiei or. Dărmăneşti. Ulterior s-a constatat că în hotărârea judecătorească erau înscrise greşit datele personale ale minorului, fapt pentru nu s-a putut pune în executare. Menţionez că am auzit când V.S. i-a adus acuze executorului judecătoresc despre faptul că la o discuţie telefonică purtată între aceştia la o dată anterioară, iar fi cerut 1000 Euro pentru rezolvarea acestui caz, moment în care executorul i-a spus acestuia să jure, V.S. refuzând aceasta…În continuarea declaraţiei menţionez faptul că pe timpul celor două executări nu am văzut ca executorul judecătoresc P.S. să fi lovit, ameninţat sau să aducă injurii vreunei persoane aflate în acel loc şi nici nu am auzit să fi cerut sau să fi primit vreo sumă de bani de la nicio persoană."
Înalta Curte constată că declaraţiile persoanelor mai sus menţionate sunt concordante, iar la rândul lor acestea se susţin şi cu fotocopiile înscrisurilor menţionate, aşa încât actele premergătoare efectuate infirmă criticile formulate de recurentul petiţionar, aşa încât consideră că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., soluţiile neînceperii urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.C.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 254 alin. (1) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 205 C. pen., soluţii confirmate şi de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluţia de la 1 aprilie 2008, prin respingerea plângerii formulată de petenţi, iar, pe de altă parte, în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată şi de petiţionarul V.S., împotriva rezoluţiei procurorului, prin care s-a dispus soluţia menţionată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul petiţionar V.S. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul petiţionar V.S. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 321/2009. Penal. Revocarea măsurii preventive... → |
|---|
