ICCJ. Decizia nr. 321/2009. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 321/2009
Dosar nr. 676/1/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 10137/99/2008, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost suspendată judecata cauzei.
În baza art. 29 alin. (1) din aceeaşi lege a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de inculpatul A.C.A.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 30 decembrie 2008, Tribunalul Iaşi a dispus în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul A.C.A., în prezent aflat în Arestul I.P.J Iaşi, cercetat în dosarul nr. 2706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpat cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu au dispărut şi nici nu s-au modificat pentru a fi incidente dispoziţiile art. 139 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 1403 alin. (1) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul respinge în timpul urmăririi penale revocarea, în locuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă unei noi căi de atac.
Raportat acestui text, instanţa de recurs a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului de faţă.
Inculpatul recurent a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. (1) C. proc. pen.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd posibilitatea declarării recursului şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, încălcându-se prin aceasta prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi art. 20 cu raportare la art. 5 § 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Instanţa a constatat că excepţia este admisibilă, nefiind contrată prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3).
De menţionat este însă că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2005 publicată în M. Of., Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, cât şi prin Decizia nr. 147 din 23 februarie 2006, publicată în M. Of., Partea I nr. 229 din 14 martie 2006.
Opinia instanţei a fost că dispoziţiile art. 1403 alin. (1) C. proc. pen. nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Faptul că încheierea de şedinţă prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă căii de atac a recursului, nu aduce atingere dreptului unor persoane de a se adresa justiţiei sau posibilităţii de a folosi căile de atac stabilite de legea procedurală. Lipsa reglementării privind exercitarea căii de atac a recursului împotriva unor atare încheieri se justifică prin nevoia de a evita tergiversarea inutilă a soluţionării fondului cauzei.
Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei invocate, pe perioada soluţionării şi a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul A.C.A., fără a arăta în scris motivele.
La termenul de astăzi, a lipsit recurentul inculpat A.C.A., aflat în stare de arest, pentru apărarea sa prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat V.M.
S-a referit că A.N.P. a comunicat prin fax că recurentul inculpat nu poate fi adus în faţa instanţei.
Înalta Curte, constatând că, în raport cu obiectul cauzei, prezenţa recurentului inculpat nu este obligatorie, a considerat cauza în stare de judecată, acordând părţilor cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Apărătorul recurentului inculpat a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la revocarea măsurii arestării preventive şi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată de recurent, aşa încât critica formulată este fără obiect.
Examinând recursul declarat de recurentul inculpat A.C.A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 10137/99/2008, conform art. 303 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 3851 din acelaşi cod, din oficiu, Înalta Curte constată recursul recurentului inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza încheierii atacate rezultă că instanţa de recurs în mod judicios şi temeinic motivat a considerat, în contextul cauzei ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul A.C.A. împotriva încheierii de şedinţă din 30 decembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, prin care în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul A.C.A., cercetat în dosarul nr. 2706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. şi în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpat cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. (1) C. proc. pen. nu este contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.
De asemenea, instanţa de recurs a făcut referiri la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în alte cauze, exprimându-şi motivat opinia asupra excepţiei invocate, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră, în baza propriului examen asupra încheierii atacate, că instanţa de recurs, în mod corect a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1403 alin. (1) C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat, ca urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.
Totodată, Înalta Curte apreciază că, în mod legal, instanţa de recurs a făcut aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cu privire la suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, dând astfel eficienţă, pe de-o parte, primordialităţii controlului instanţei de contencios constituţional în a examina excepţia invocată, iar pe de altă parte, a finalităţii acestuia, şi anume a efectelor soluţiei ce o va pronunţa Curtea Constituţională pentru judecata cauzei, în care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale, a fost invocată.
Astfel, încheierea de şedinţă de la 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 10137/99/2008 este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.C.A. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 10137/99/2008.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.C.A. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 10137/99/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 309/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 352/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
