ICCJ. Decizia nr. 31/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 31/2009
Dosar nr. 1135/57/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.T. împotriva rezoluţiei nr. 320/ P din 24 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 320/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunile prevăzute de art. 246, 247 şi 264 C. pen., faţă de făptuitorii M.M., L.M., G.Şt., L.L. şi R.M.
Petiţionarul G.T.D. a reclamat făptuitorii susţinând că la cercetarea accidentului rutier produs la 25 februarie 2005 pe raza municipiului Sibiu, soldat cu vătămarea sa corporală şi avarierea mai multor autoturisme, aceştia au falsificat planşele fotografice şi procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării la faţa locului, favorizându-l astfel pe M.L., implicat şi el în accident.
Procurorul a dispus neînceperea urmării penale, întrucât din probele administrate nu au rezultat acte sau fapte caresă întrunească elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, fotografiile corespunzând realităţii, la fel şi consemnările făcute cu ocazia recunoaşterilor.
Împotriva rezoluţiei parchetului petiţionarul G.T. şi G.T.D. au făcut plângere la procurorul ierarhic superior, conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., plângere respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 935/II/2 din 25 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Plângerea formulată de petiţionarul G.T. în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentinţa penală nr. 431 din 1 aprilie 2008.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 2124 din 11 iunie 2008, s-a casat sentinţa atacară şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, între expozitivul hotărârii şi dispozitiv existând contradicţii.
Astfel, s-a menţionat că obiectul plângerii îl formează soluţia de neurmărire dispusă prin rezoluţia nr. 320/ P din 8 noiembrie 2007, iar soluţia de respingere se referă la rezoluţia nr. 320/ P din 27 septembrie 2007.
În final, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului G.T. soluţia procurorului fiind în acord cu probele cauzei.
S-a motivat că în cauză au fost administrate acte premergătoare, suficiente să conducă la concluzia inexistenţei faptelor penale reclamate, nedovedindu-se că făptuitorii au acţionat cu rea credinţă şi au falsificat probele cu consecinţe producerii unui prejudiciu petiţionarului.
Împotriva sentinţei petiţionarul G.T. a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmării penale.
Se susţine că nu s-au efectuat toate probele necesare aflării adevărului, respingerea plângerii s-a făcut nemotivat, iar fotografiile judiciare efectuate la locul producerii accidentului nu sunt autentice, un număr de 15 fişiere fiind create a doua zi după accident cu un aparat foto digital, împotriva menţiunilor din procesul verbal că s-au făcut cu un aparat foto obişnuit.
Recursul este nefondat.
Susţinerile parchetului în sensul că petiţionarul G.T. nu are calitate procesuală aceasta este reală, întrucât plângerea iniţială aparţine fiului său major, G.T.D. şi potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire dispuse de procuror pot face plângere persoana vătămată precum şi orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
Ori, petiţionarul nu se regăseşte printre acestea, şi nu poate exercita acest drept pentru fiul său major.
Însă, întrucât, Curtea de Apel Timişoara, în soluţionarea plângerii i-a atribuit această calitate, Înalta Curtea constată că petiţionarul G.T. are în cauză dreptul de a exercita calea de atac a recursului.
Recursul declarat de G.T. este nefondat.
Probele administrate în cauză nu au relevat aspecte infracţionale, fotografiile realizate cu ocazia cercetării locului producerii accidentului rutier corespund realităţii aşa cum rezultă din expertiza criminalistică efectuată în cauză de I.N.E.C. Bucureşti iar consemnările din procesul verbal sunt semnate şi de martorii asistenţi I.Şt. şi B.N.V.
În procesul verbal în discuţie nu se menţionează tipul de aparat foto cu care s-au executat fotografiile, aspect care nu are nici o relevanţă în cauză.
Faţă de aceste considerente, recursul petiţionarului G.T. va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.T. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3090/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3119/2009. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
