ICCJ. Decizia nr. 3090/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3090/2009
Dosar nr. 7653/1/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a recurenţilor inculpaţi D.F., zis „C.", arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8/UP din 09 februarie 2009, emis de Judecătoria Giurgiu, din dosarul nr. 1342/236/2009, şi D.F., zis „B.", arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/UP din 09 februarie 2009, emis de Judecătoria Giurgiu, din dosarul nr. 1342/236/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că prin rechizitoriul din data de 5 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, din dosarul de urmărire penală nr. 559/P/2009, inculpaţii au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, pentru infracţiunile reţinute la momentul luării măsurii arestării preventive, constând în aceea că, în noaptea de 07 februarie 2009, orele 20,30 – 21,00, inculpaţii D.S., D.F. au pătruns, fără drept, în curtea şi locuinţa părţii vătămate D.C., din comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu, i-au agresat fizic pe acesta şi pe concubina sa, partea vătămată O.M., persoană care suferă de afecţiuni psihice, au luat-o pe aceasta din urmă şi au dus-o la locuinţa inculpatului D.F. unde, prin exercitarea de violenţe, lovire cu palmele şi ameninţarea cu un cuţit, au întreţinut toţi patru raporturi sexuale normale, împotriva voinţei victimei.
Prin sentinţa penală nr. 815 din 01 iunie 2009, Judecătoria Giurgiu a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate şi a menţinut starea de arest a acestora.
Prin Decizia penală recurată, instanţa de apel a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul D.S. şi ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.F şi F.D., menţinând starea de arest a celor patru inculpaţi.
Instanţa a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor se menţin [art. 143, art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen.] şi impun în continuare menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs cei doi inculpaţi, solicitând punerea lor în libertate.
La termenul de judecată din 1 octombrie 2009, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului celor 2 inculpaţi.
Concluziile apărătorului inculpaţilor, ale reprezentantului Ministerului Public, cât şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând recursurile celor 2 inculpaţi, Înalta Curte le consideră inadmisibile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpaţi încheierea dată în primă instanţă şi în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Din interpretarea acestor dispoziţii nu rezultă că ar putea fi atacată separat cu recurs încheierea pronunţată de instanţa de recurs.
Or, în speţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca instanţă de recurs în soluţionarea recursurilor declarate de către cei doi inculpaţi D.F. împotriva deciziei penale a Tribunalului Giurgiu, a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor prin încheierea din 18 septembrie 2009, încheierea acesteia neputând fi atacată cu recurs.
De altfel, o încheiere a instanţei de recurs, privind menţinerea arestării preventive nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi pe considerentul că o asemenea posibilitate ar impune investirea unei instanţe ierarhic superioare celor fireşti în calea de atac a recursurilor, ceea ce ar fi inadmisibil, deoarece, în acest mod s-ar nesocoti normele legale, referitoare la competenţa instanţelor.
Pentru aceste considerente, conform art. 385 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile recursurile inculpaţilor D.F. şi F.D.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii D.F. şi F.D. împotriva încheierii din 18 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1125/122/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3041/2009. Penal. Deţinerea de instrumente... | ICCJ. Decizia nr. 31/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
