ICCJ. Decizia nr. 3041/2009. Penal. Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori (art. 285 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3041/2009
Dosar nr. 4/115/2007
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40 din 10 iunie 2008 a Tribunalului Caraş Severin în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.N.H.J.R., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1396alin. (1) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004, constatată în data de 3 decembrie 2004 şi 16 decembrie 2004.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004, constatată la 16 decembrie 2004.
În baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.N.H.J.R. o amendă administrativă de 500 (cincisute) RON.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată R.O.A.C.T., împotriva inculpatului M.N.H.J.R. şi în consecinţă va obliga inculpatul să plătească părţii civile R.O.A.C.T. echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 1044 DOLARI SUA.
Au fost respinse celelalte pretenţii ale părţii civile R.O.A.C.T. formulate împotriva aceluiaşi inculpat.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată M.C. împotriva inculpatului M.N.H.J.R. şi în consecinţă inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.C. echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 1086 DOLARI SUA. S-au respins celelalte pretenţii ale părţii civile M.C. formulate împotriva aceluiaşi inculpat.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată A.I. împotriva inculpatului M.N.H.J.R.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare s-a dispus confiscarea specială şi distrugerea, pe cheltuiala inculpatului, a următoarelor produse: un H.D. marca M.; un H.D. marca H.; un H.D. marca I.B.M.D.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. raportat la art. 139alin. (1)4 lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare s-a dispus confiscarea specială şi distrugerea, pe cheltuiala inculpatului, a următoarelor produse pirat şi produse defecte: cele 402 CD - DVD-uri pirat evidenţiate în anexele 4, 5, 6, 10, 12 ale Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A. conform punctelor d, e, f din acelaşi raport; cele 12 casete video evidenţiate în Anexa 9, conform pct. j din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; cele 137 coperte videograme tip CD - DVD specificate la pct. M din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; cele 13 CD - DVD-uri defecte specificate la pct. I din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; o casetă video specificată la pct. L din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.., cele 4 CD-uri specificate în procesul - verbal de ridicare de la fila 183 vol. II din dosarul de urmărire penală, conform procesului - verbal de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 3945 din 06 decembrie 2004.
S-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor produse: 63 videograme tip CD şi DVD evidenţiate în Anexa 11 conform pct. G din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; 6 produse soft tip CD specificate la punctul H din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.; 63 videograme tip casetă video specificate în Anexa 7 (52 videograme) şi Anexa 8 (11 videograme) conform pct. k din Raportul de constatare tehnico-ştiinţificănr. 4099 din 15 iulie 2005 al O.R.D.A.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului T.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 constatată la 03 decembrie 2004.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. acelaşi inculpat a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005, constatată la 11 ianuarie 2006.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul Todor Daniel a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 constatată la 11 ianuarie 2006.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. s-au respins acţiunile civile formulate de părţile vătămate: U.P.F.R., M.C., A.S.I. şi R.O.A.C.T. împotriva inculpatului T.D.
În baza art. 139 alin. (1)4 lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare s-a dispus confiscarea specială şi distrugerea, pe cheltuiala inculpatului a următoarelor produse pirat: 252 CD-uri evidenţiate în Anexa 3 la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4454 din 15 martie 2006 (filele 45-49 vol. I dosar urmărire penală); 46 CD-uri tip DVD evidenţiate în Anexa 5 la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4454 din 15 martie2006; 67 CD-uri şi DVD-uri defecte evidenţiate la pct. 5 al Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4454 din 15 martie 2006.
S-a dispus restituirea către inculpatul T.D. a următoarelor produse: 4546 CD-uri evidenţiate în Anexa 1 la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4454 din 15 martie 2006 şi conform procesului-verbal de desigilare din 13 ianuarie 2006 aflat la filele 139-235 vol. I, dosar urmărire penală; 144 CD-uri şi 10 DVD-uri evidenţiate în Anexa 2 la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4454 din 15 martie 2006 şi conform procesului-verbal de desigilare din 13 ianuarie 2006 aflat la filele 139-235 vol. I, dosar urmărire penală; 267 CD-uri şi DVD-urievidenţiate în Anexa 4 la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4454 din 15 martie 2006 şi conform procesului-verbal de desigilare din 13 ianuarie 2006 aflat la filele 139-235 vol. I, dosar urmărire penală; 1591 coperte specificate la pct. 3 al Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4454 din 15 martie 2006; 619 CD-uri şi DVD-uri produse neînregistrate (blankuri) toate, cu excepţia celor deja predate conform procesului - verbal din 13 ianuarie 2006 de la fila236 vol. I dosar urmărire penală.
Pentru se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din data de 27 decembrie 2006, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii T.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 139/6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004, art. 139/6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004, art. 139/6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi M.N.H.J.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 139/6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004, art. 139/6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 modificat prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În esenţă, în sarcina inculpatului T.D. s-a reţinut că a oferit spre vânzare, prin intermediul societăţii de profil pe care o administra, CD-uri şi DVD-uri pirat unor cumpărători şi că a deţinut la domiciliul său mai multe astfel de mărfuri pirat şi totodată că a stocat/rulat pe sisteme de calcul produse soft pentru a căror utilizare era necesară licenţa producătorilor.
În sarcina inculpatului M.N.H.J.R. s-a reţinut că a inscripţionat CD-uri, DVD-uri cu produse soft piratate pe care apoi le-a comercializat unor persoane şi că a rulat/stocat pe 3 HD-uri ridicate de la domiciliul său produse soft pentru a căror utilizare era necesară licenţa producătorilor.
În cauză a fost acvirat Dosarul nr. 606/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, s-au luat declaraţii celor 2 inculpaţi, au fost administrate probe cu înscrisuri şi probe testimoniale, din analiza cărora instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ce-l priveşte pe inculpatul T.D., prin rechizitoriul parchetului s-a reţinut următoarea stare de fapt: la data de 01 decembrie 2004 U.P.F.R. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa că la SC S.I. SRL Reşiţa se comercializează videograme pirat. Urmare acestei sesizări la data de 03 decembrie 2004 s-a efectuat o verificare la SC S.I. SRL, iar în faţa societăţii se aflau două persoane care tocmai au cumpărat de la societatea amintită mai multe suporturi magnetice cu înregistrări audio video, care nu prezentau însemnele holografice obligatorii la produsele originale. Produsele au fost ridicate de la cei doi martori şi au fost expertizate de către experţii O.R.D.A., care în procesul verbal de constataretehnico-ştiinţifică 3946 din 06 decembrie 2004 (fila 169-172 vol. II dos. u.p.) au stabilit că cele două DVD-uri format DVD, ridicate de la cei doi martori L.V. şi C.R.A. sunt produse pirat. În urma celor constatate de către experţii O.R.D.A. şi în baza informaţiilor culese de către organele de cercetare penală s-a solicitat la data de 11 ianuarie 2006 emiterea unei autorizaţii de percheziţie de către Tribunalul Caraş-Severin, care să vizeze apartamentul unde domiciliază inculpatul Todor Daniel, astfel încât a fost emisă autorizaţia de percheziţie nr. 1 din 11 ianuarie 2006 în Dosarul nr. 774/2006 (fila 133 vol. I dos. u.p.) pe baza căreia s-a efectuat verificarea autoturismului inculpatului T.D., precum şi a apartamentului unde acesta locuia in Reşiţa, rezultatul percheziţiei fiind impresionant. În urma verificării autoturismului şi locuinţei inculpatului T.D. s-au constatat următoarele: 162 CD - uri cu fonograme; un număr de 4767 CD-uri şi DVD-uri cu fonograme; un număr de 252 CD-uri cu produse soft; un număr de 51 casete audio neînregistrate (blank-uri); un număr de 619 CD-uri şi DVD-uri neînregistrate (blank-uri); un număr de 1591 coperte; un număr de 313 CD-uri şiDVD-uri videograme. Toate produsele identificate în procesul verbal de percheziţie (fila 116 vol. I dos. u.p.) au fost ridicate şi înaintate experţilor O.R.D.A. pentru a se stabili autenticitatea acestora.
În urma verificării CD-urilor, DVD-urilor şi copertelor transmise O.R.D.A. spre expertizare, s-au constatat următoarele: un număr de 162 CD-uri sunt fonograme originale; un număr de 4700 CD-uri şi DVD-uri sunt fonograme pirat; un număr de 252 CD-uri sunt produse soft pirat; un număr de 67 CD-uri şi DVD-uri sunt defecte; un număr de 51 casete audio sunt neînregistrate (blank-uri); un număr de 619 CD-uri şi DVD-uri sunt neînregistrate (blank-uri); un număr de 1591 sunt coperte pirat; un număr de 313 CD-uri şi DVD-uri sunt videograme pirat.
De asemenea la domiciliul inculpatului au fost identificate mai multe înscrisuri sub formă de agende sau foi volante pe care erau trecute liste cu diferite titluri de videograme, reprezentând solicitări din partea clienţilor pentru împrumut. S-a reţinut însă de către tribunal că starea de fapt prezentată de parchet în rechizitoriu nu este conformă cu cea care rezultă din probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.
Astfel, în primul rând, în sarcina inculpatului T.D. s-a reţinut că, în data de 3 decembrie 2004 ar fi vândut martorilor C.R.A. şi L.V., în magazinul SC S.I. SRL administrat de acesta, două CD-uri format DVD conţinând înregistrări audio-video care nu prezentau însemnele holografice obligatorii pentru produsele originale, faptă ce s-ar circumscrie infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004.
Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 constă în distribuirea sau deţinerea, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat ori dispozitive pirat de control al accesului în magazine specializate in distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
Din declaraţiile martorilor C.R.A.(fila 106 vol. I dos. u.p. şi filele 189-190 vol. I dosar) şi L.V.(fila 181 vol. II dos. u.p.) a rezultat că, în momentul în care aceştia au cumpărat cele două CD-uri despre care se face vorbire în rechizitoriu, la magazinul administrat de inculpat era o vânzătoare, pe care aceştia nu au putut-o nominaliza.
De asemenea, din declaraţiile martorei T.F. - fosta soţie a inculpatului - (fila 108-109 vol. I dos. u.p. şi fila 138 vol. I dosar) a rezultat că aceasta era cea care se ocupa efectiv de magazin, declaraţia acesteia coroborându-se cu cea a inculpatului T.D.(filele 100-102 vol. I dosar) în acest sens. Tot din declaraţiile martorei T.F.(fila 138 vol. I dosar) şi ale inculpatului Todor Daniel rezultă şi că la magazinul aparţinând SC S.I. SRL. au avut angajată şi o vânzătoare.
Coroborând declaraţiile martorei T.F., cu cele ale inculpatului T.D. şi cu cele ale martorilor C.R.A. şi L.V., a rezultat că la data de 3 decembrie 2004, nu inculpatul este cel care a comercializat cele două CD-uri către cei doi martori, neputându-se reţine astfel în sarcina sa că ar fi săvârşit prima modalitate (distribuirea) a acţiunii ce formează elementul material specific infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004.
Totodată, s-a reţinut că nu există nici o dovadă a faptului că inculpatul T.D. este cel care ar fi plasat cele două CD-uri în magazinul pe care-l administra şi nici că ar fi avut cunoştinţă despre existenţa acestora, astfel încât nu se poate reţine în sarcina sa nici realizarea celei de-a doua modalităţi (deţinerea) a acţiunii ce formează elementul material al aceleiaşi infracţiuni.
Prin urmare, s-a reţinut că, deşi s-a făcut dovada că, prin intermediul magazinului SC S.I. SRL s-au comercializat două CD-uri către martorii C.R.A. şi L.V. şi că cele două CD-uri format DVD sunt produse pirat (conform procesului-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 3946 din 6 decembrie 2004 - fila 170 vol. II dos. u.p.), nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost comercializate (distribuite) de inculpatul T.D. şi nici că acelaşi inculpat ar fi responsabil pentru deţinerea lor, aşadar deşi fapta în materialitatea sa există, nu s-a făcut dovada că aceasta a fost săvârşită de inculpat.
Această concluzie este susţinută şi de faptul că, după primirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică prin care se arată că CD-urile cumpărate de martorii C.R.A. şi L.V. sunt produse pirat, în data de 16 decembrie 2004, s-a procedat la efectuarea unei verificări la magazinul SC S.I. SRL., ocazie cu care au fost ridicate două casete audio pentru care s-au prezentat documente de provenienţă de către martora T.F.(fila 185 -187 vol. II dos. u.p.). Cele două casete ridicate s-a dovedit a fi produse originale (procesul-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 4099 din 15 iulie 2005 - concluzii fila 58 vol. II dos. u.p.), nu s-au găsit la magazin alte produse care să fie piratate, iar la percheziţia efectuată la aceeaşi dată la domiciliul părinţilor inculpatului (fila 188 vol. II dos. u.p.) nu s-au găsit nici un fel de bunuri cu privire la care să existe suspiciuni că ar fi produse pirat.
În al doilea rând, s-a reţinut în sarcina inculpatului T.D. că, la percheziţia efectuată la domiciliul acestuia la data de 11 ianuarie 2006, au fost găsite numeroase produse pirat ce au fost deţinute în vederea comercializării, faptă ce s-ar circumscrie infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi respectiv art. 1396 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi că, la aceeaşi percheziţie s-au identificat mai multe produse soft fără licenţe, ce au fost deţinute în vederea comercializării, faptă ce s-ar circumscrie infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004.
Prin încheierea de şedinţă din 20 mai 2008, tribunalul, văzând că la data constatării infracţiunilor mai sus descrise, reţinute în sarcina inculpatului T.D. erau în vigoare dispoziţiile OUG nr. 123/2005 care modifică şi completează Legea nr. 8/1996 şi Legea nr. 285/2004, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din cele trei infracţiuni reţinute prin rechizitoriu, în două infracţiuni concurente prevăzute şi pedepsite de art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 şi respectiv art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005.
Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 constă în oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice. Alin. (3) al art. 1396 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 prevede o cauză de agravare a pedepsei, în situaţia în care faptele de la alin. (2) se săvârşesc în scop comercial.
La data de 11 ianuarie 2006 (la doi ani după constatarea primei fapte - 3 decembrie 2004) la domiciliul şi asupra maşinii inculpatului T.D. s-a efectuat o percheziţie, ocazie cu care s-au ridicat numeroase CD-uri şi DVD-uri, precum şi coperte şi casete audio. Prin procesul-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A nr. 4454 din 15 martie 2006 (filele 45-49 vol. I dos. u.p.) s-a stabilit că, dintre bunurile ridicate de la domiciliul şi din autoturismul inculpatului T.D.
S-a reţinut însă că, între fapta constatată la 3 decembrie 2004, care aşa cum s-a stabilit nu a fost săvârşită de inculpat, şi cea constatată la 11 ianuarie 2006, nu există nici o legătură.
Astfel, aşa cum s-a mai reţinut, după constatarea faptului că, la data de 3 decembrie 2004 cei 2 martori (C.R.A. şi L.V.) au cumpărat două CD-uri pirat de la magazinul aparţinând SC S.I. SRL, s-au efectuat un control la acest magazin şi apoi o percheziţie la domiciliul părinţilor inculpatului, nefiind găsite mărfuri pirat. Într-adevăr, la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului la 11 ianuarie 2006 s-au găsit mai multe produse care s-au dovedit a fi pirat, însă nu există nici o dovadă că vreo persoană ar fi cumpărat, de la inculpat astfel de mărfuri, astfel că nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost oferite sau distribuite de către inculpat.
În ce priveşte deţinerea şi depozitarea ca modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, s-a reţinut că, deşi s-a făcut dovada că inculpatul a deţinut/depozitat la domiciliul său mai multe mărfuri pirat, nu s-a făcut dovada că acestea au fost deţinute/depozitate în scopul distribuirii. Inculpatul, atât în declaraţiile sale din faza de urmărire penală (filele 32-39 vol. I dos. u.p.), cât şi în cele din faza de judecată (filele 100-102 vol. I şi filele 116-117 vol. II dosar) a susţinut că este colecţionar de muzică de aproximativ 25 de ani şi că, în scopul întregirii colecţiei sale cumpăra de pe piaţa liberă CD-uri, DVD-uri şi coperte în calup, acesta fiind şi motivul pentru care la percheziţie s-au identificat mai multe exemplare conţinând aceleaşi opere muzicale. De asemenea inculpatul a specificat că nu a vândut niciodată CD-uri sau DVD-uri din colecţia sa. Declaraţia inculpatului este confirmată atât de martora T.F. - fosta soţie a inculpatului (fila 108-109 vol. I dos. u.p. şi fila 138 vol. I dosar), cât şi de martorii G.I.(fila 191 vol. I dosar) şi A.D.(fila 192 vol. I dosar).
S-a mai reţinut şi faptul că la percheziţia efectuată la domiciliul părinţilor inculpatului la data de 16 decembrie 2004 nus-au identificat bunuri pirat şi deci nu s-a identificat atunci, măcar parţial, această colecţie, nu este de natură a face dovada contrară celor susţinute de inculpat cu privire la colecţionarea de CD-uri, DVD-uri şi coperte cuprinzând opere muzicale, întrucât la data de 3 decembrie 2004 nu s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului, deşi acesta locuia la acelaşi domiciliu cu cel percheziţionat la 11 ianuarie 2006.
Totodată, s-a reţinut că, deşi în rechizitoriul parchetului, în susţinerea faptului că inculpatul ar fi oferit sau distribuit mărfuri pirat se arată că, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul acestuia, s-au ridicat mai multe liste şi agende care cuprind potenţiali cumpărători, la dosarul de urmărire penală nu se regăsesc aceste înscrisuri şi cu toate că instanţa de fond a solicitat depunerea lor (încheierea şedinţei publice din 12 februarie 2008) parchetul nu le-a putut prezenta (răspunsul parchetului de la fila 78 vol. II dosar fond).
Coroborând probele mai sus analizate s-a reţinut că mărfurile pirat ridicate de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei au fost deţinute/depozitate la domiciliul acestuia cu scopul întregirii colecţiei sale personale şi nefăcându-se dovada că inculpatul ar fi oferit spre vânzare sau ar fi vândut astfel de mărfuri, aceste mărfuri nu au fost deţinute/depozitate în scopul distribuirii.
Referitor la transport, ca modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, s-a constatat de către tribunal următoarele: la data de 11 ianuarie 2006, pe lângă percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului, s-a efectuat o percheziţie şi asupra autoturismului marca D.T., cu număr de înmatriculare X. Din conţinutul autorizaţiei şi a încheierii în baza căreia a fost aceasta emisă (fila 133 vol. I dos. u.p.) a rezultat că tribunalul a autorizat efectuarea unei percheziţii numai cu privire la domiciliul inculpatului T.D., nu şi cu privire la autoturismul în discuţie.
Din declaraţia martorei T.F.(care la data efectuării percheziţiei era soţia inculpatului T.D.),a rezultat, contrar celor consemnate în procesul-verbal de percheziţie de la filele 116-122 vol. I dos. u.p., că organele de poliţie şi procurorul nu au prezentat martorei autorizaţia de percheziţie şi că, în fapt, martora nu şi-a dat consimţământul la efectuarea acestei percheziţii, aceasta fiind intimidată de atitudinea organelor de poliţie care, s-au prezentat cu 3 maşini la sediul magazinului SC S.I. SRL unde se afla martora, i-au luat acesteia telefonul mobil şi i-au solicitat imperativ să le conducă la domiciliul unde locuia împreună cu inculpatul.
Pe de altă parte, s-a reţinut că numai în declaraţia martorei V.E.(fila 111 vol. I dos. u.p.) prezentă la efectuarea percheziţiei, se consemnează că martora T.F. ar fi permis accesul organelor de poliţie în autoturismul percheziţionat, în declaraţia celeilalte martore prezente la percheziţie (I.F. - fila 112 vol. I dos. u.p.) nemairegăsindu-se această consemnare.
Acest aspect, coroborat cu declaraţia martorei T.F. şi cu faptul că în procesul-verbal de percheziţie de la fila 116 vol. I dos. u.p. nu se specifică faptul că, în lipsa unei autorizaţii valabile, s-a cerut permisiunea de a se percheziţiona şi autoturismul respectiv, conduce la concluzia că această percheziţie s-a efectuat fără ca T.F. să-şi fi dat acordul în mod real.
S-a reţinut astfel că percheziţia asupra autoturismului marca D.T. s-a efectuat în lipsa unei autorizaţii valabile emise de judecător, în lipsa inculpatului şi a consimţământului expres al soţiei acestuia (martora T.F.), fiind aplicabile dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la probele obţinute ilegal. Tot în privinţa autoturismului respectiv s-a reţinut şi că, prin certificatul de înmatriculare depus la fila 109 vol. II dosar, inculpatul a făcut dovada faptului că acest autoturism este proprietatea sa personală şi nu se află în proprietatea SC S.I. SRL şi totodată, prin contractul de transport depus la fila 110 vol. II dosar, inculpatul a făcut dovada că distribuirea şi transportul mărfurilor puse în vânzare de SC S.I. SRL se fac prin intermediul unei firme de curierat.
Faţă de reţinerea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la percheziţia efectuată asupra autoturismului, faptul că în acesta au fost găsite mărfuri aparţinând SC S.I. SRL este irelevant, sub aspectul dovedirii săvârşirii acţiunii de „transport", cu atât mai mult cu cât, din declaraţia martorei T.F. a rezultat că, la momentul percheziţiei, o parte din marfa distribuită către SC S.I. SRL era depozitată în autoturism în vederea recepţionării, întrucât spaţiul magazinului era foarte mic, iar această susţinere nu este contrazisă de nici o probă administrată în cauză. S-a reţinut astfel că, faţă de analiza probelor mai sus expusă, nu sunt incidente în speţă dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 din OUG nr. 123/2005 care prezumă existenţa scopului comercial în situaţia identificării de mărfuri pirat în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici, întrucât inculpatul a făcut dovada că autoturismul marca D.T. este proprietatea sa şi nu este utilizat de firma SC S.I. SRL pe care o administrează. Totodată, cu privire la cea de-a două ipoteză prev. de alin. (2) al art. 1366 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 (deţinerea în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice), s-a reţinut, că percheziţia din data de 11 ianuarie 2006 în urma căreia s-au ridicat produsele pirat a fost efectuată la domiciliul inculpatului T.D. şi nu la sediul SC S.I. SRL, astfel încât nu s-a făcut dovada că produsele pirat au fost deţinute la punctul de lucru al societăţii administrate de inculpat.
Acest aspect face ca, în speţă, să nu fie incidente nici dispoziţiile tezei I a art. 10 din OUG 123/2005 care prezumă existenţa scopului comercial în situaţia identificării mărfurilor pirat la sediul, punctele de lucru sau anexele persoanelor juridice de profil, întrucât mărfurile pirat nu au fost identificate la sediul SC S.I. SRL Reşiţa.
Concluzionând, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 1366 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 reţinută în sarcina inculpatului T.D. prin rechizitoriul parchetului, tribunalul a constatat că nus-a făcut dovada existenţei scopurilor prevăzute de lege (scopul distribuirii şi scopul comercial) care condiţionează încadrarea drept infracţiune a săvârşirii acţiunilor alternative prevăzute de ipoteza normei, situaţie în care se reţine că fapta imputată inculpatului nu există în materialitatea sa, prin urmare, inculpatul Todor Daniel a fost achitat.
Infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată cu Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 constă în reproducerea neautorizată, pe sisteme de calcul, a programelor pentru calculator, în oricare din următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă.
Cu privire la această infracţiune reţinută în sarcina inculpatului T.D. s-a constatat de către tribunal că, pentru realizarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni este impusă condiţia ca, modalităţile alternative de reproducere neautorizată a programelor pentru calculator să se realizeze pe „sisteme de calcul".
Ori, în procesul-verbal de percheziţie de la filele 116-122 vol. I dos. u.p. se specifică faptul că nu au fost găsite şi nici ridicate de la domiciliul inculpatului sisteme de calcul (PC sau HD), că au fost ridicate CD-uri, DVD-uri pe care erau inscripţionate produse soft, CD-uri, DVD-uri ce s-au dovedit a fi produse pirat.
Prin urmare, negăsindu-se la domiciliul inculpatului sisteme de calcul, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada că programele soft inscripţionate pe CD-urile, DVD-urile ridicate au fost instalate, stocate sau executate, afişate ori transmise în reţea internă prin intermediul unor astfel de sisteme.
Aşa fiind, s-a constatat că faptei inculpatului îi lipseşte unul din elementele constitutive pentru a se circumscrie infracţiunii.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, se reţine că, împotriva inculpatului, partea vătămată U.P.F.R. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 4840 euro, partea vătămatăR.O.A.C.T. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 1824 DOLARI SUA, partea vătămată M.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei de 2687 DOLARI SUA, iar partea vătămată A.S.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei de 6642 DOLARI SUA.
Referitor la părţile civile U.P.F.R. şi R.O.A.C.T. întrucât constituirea de parte civilă a acestor societăţi priveşte produse ridicate de la inculpatul Todor Daniel ca şi obiecte materiale ale infracţiunilor pentru care acesta a fost achitat în temeiul art. 10 lit. a) şi raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a reţinut că, având în vedere temeiurile de achitare şi dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., despăgubirile solicitate nu pot fi acordate.
Prin urmare acţiunea civilă formulată de către cele două părţi vătămate a fost respinsă .
În ce priveşte acţiunea civilă formulată de părţile vătămate M.C. şi A.S.I., tribunalul a apreciat că, nefăcându-se dovada că programele soft inscripţionate pe CD-urile, DVD-urile ridicate de la inculpat ar fi fost folosite sau puse în circulaţie, prin simpla deţinere a acestor programe, nu s-a produs nici un prejudiciu moral sau material celor două societăţi. Prin urmare acţiunea civilă formulată de cele două părţi vătămate a fost de asemenea respinsă.
În ce-l priveşte pe inculpatul M.N.H.J.R., prin rechizitoriul parchetului s-a reţinut următoarea stare de fapt:la data de 03 decembrie 2004, au fost identificaţi martorii C.R.A. şi L.V. având asupra lor 6 CD-uri pe care aceştia au declarat că le-au achiziţionat de la inculpatul M.N.H.J.R. În urma acestor declaraţii s-a efectuat la domiciliul inculpatului o percheziţie în urma căreia au fost ridicate în vederea expertizării printre altele 3 hard discuri (fila 47 vol. II dos. u.p.). Pe acestea se găseau înregistrate mai multe fişiere tip imagine CD/DVD cu extensiile „bin", „cue", „mdf", „mds", precum şi programe de calculator cum ar fi W. X.P.P., A.F.R.P.E., etc. Acestea conţineau programe de calculator pentru care era necesară autorizarea titularului de drepturi (art. 4 din Directiva 91/250/CEE) şi pentru care inculpatul nu a putut prezenta licenţele aferente. Conform declaraţiilor martorilor, aceştia s-au prezentat în aceeaşi zi la domiciliul inculpatului din Reşiţa şi au solicitat cumpărarea unor jocuri de calculator, iar inculpatul în prezenţa martorilor a copiat de pe hardul PC-ului său jocuri pe un CD blank pe care l-a vândut contra sumei de 100.000 ROL. Prin procesul-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3945 din 06 decembrie 2004 s-a stabilit că inculpatul M. a comercializat martorului C.R. produse soft piratate (fila 174 vol. II dos. u.p.).
S-a reţinut însă de către tribunal că starea de fapt prezentată de parchet în rechizitoriu nu este întru-totul conformă cu cea care rezultă din probele administrate în cauză. Astfel în sarcina inculpatului M.N.H.J.R. s-a reţinut, în primul rând că, în data de 3 decembrie 2004 ar fi inscripţionat şi vândut martorilor C.R.A. şi L.V. 4 CD-uri ce conţineau opere piratate şi că, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului la data de 16 decembrie 2004 s-au găsit mai multe CD-uri pirat, faptă ce s-ar circumscrie infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (1) teza I din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004.
Parchetul, în rechizitoriu, a arătat că starea de fapt mai sus reţinută se probează cu declaraţiile martorilor L.V. şi C.R.A., care au cumpărat de la inculpat cele 4 CD-uri şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 3945 din 6 decembrie 2004 care face dovada că cele 4 CD-uri sunt produse pirat, precum şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 4099 din 15 iulie 2005 care face dovada că CD-urile, DVD-urile şi copertele ridicate de la domiciliul inculpatului sunt mărfuri pirat.
Cu privire la declaraţiile celor 2 martori nominalizaţi în rechizitoriul parchetului tribunalul a reţinut însă următoarele: martorul C.R.A. în faza de urmărire penală (fila 107 vol. I dosar urmărire penală) a declarat că împreună cu martorul L.V., care ar fi vecin cu inculpatul M., s-a prezentat la domiciliul inculpatului şi i-a solicitat acestuia să-i înregistreze 4 CD-uri (câte două pentru fiecare martor). În aceeaşi declaraţie martorul arată şi că cele 4 CD-uri au fost inscripţionate de către inculpat în prezenţa sa şi că inculpatul le-a solicitat martorilor câte 150.000 lei pentru fiecare CD. La fel a declarat şi martorul L.V.la fila 181 vol. II dos. u.p.
În faza de judecată însă, martorul C.R.A.(fila 189 vol. I dosar) a arătat că martorul L.V. se ocupa cu vânzarea de CD-uri şi că îl cunoştea pe inculpatul M. din piaţă, unde şi inculpatul vindea asemenea produse, că organele de poliţie au aflat de la acest martor că inculpatul M. s-ar ocupa cu vânzarea de CD-uri, că ambii martori au primit bani de la organele de poliţie pentru a cumpăra CD-urile şi că nu a văzut personal ca inculpatul M. să fi inscripţionat CD-urile. S-a reţinut că pe declaraţia martorului L.V. din faza de urmărire penală se arata că acesta are domiciliul în Bocşa, fapt ce contrazice declaraţia acestui martor că ar fi vecin cu inculpatul M.(care domiciliază în Reşiţa) şi care duce la concluzia că prima parte a declaraţiei din faza de judecată a martorului C.R.A., corespunde adevărului. De asemenea, faţă de faptul că aceiaşi martori (C.R.A. şi L.V.), în aceeaşi zi, 3 decembrie 2004, au fost identificaţi cumpărând CD-uri pirat şi la SC S.I. SRL, societate administrată de inculpatul T.D., cu toate că cei doi inculpaţi nu se cunoşteau şi între activităţile lor nu exista nici o legătură, întăreşte concluzia instanţei că, şi ultima parte a declaraţiei din faza de judecată a martorului C.R.A., cu privire la modul în care au procedat organele de poliţie, corespunde adevărului.
Având în vedere şi declaraţia inculpatului M.N.H.J.R. de la fila 136 vol. I dosar, în care arată că cei doi martori au insistat să le dea cele 4 CD-uri, spunându-i că vin din partea unui prieten, precum şi cele mai sus reţinute, s-a constatat că prin modul şi împrejurările în care au acţionat, cei doi martori au instigat inculpatul la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, neexistând nici un element care să indice că, în lipsa acestei intervenţii, infracţiunea ar fi avut loc. S-a reţinut astfel că, în aceste condiţii, pronunţarea unei condamnări numai pe baza declaraţiilor celor 2 martori, s-ar constitui într-o încălcare a art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., aşa cum a decis şi Curtea Europeană în cazul Teixeiro de Castro vs. Portugalia 1998.
Având în vedere analiza probelor şi considerentele mai sus expuse, cu privire la cele 4 CD-uri găsite asupra martorilor C.R.A. şi L.V. s-a reţinut că faptei inculpatului îi lipseşte latura subiectivă.
Referitor la celelalte CD-uri, DVD-uri şi coperte ridicate de la domiciliul inculpatului şi care s-au dovedit a fi mărfuri pirat, s-a reţinut că nu există nici o dovadă că acestea ar fi fost realizate de inculpatul M., astfel încât faptei îi lipseşte latura obiectivă.
În al doilea rând, în sarcina inculpatului M.N.H.J.R. s-a reţinut că, la percheziţia domiciliară din data de 16 decembrie 2004 au fost ridicate 3 HD pe care există instalate programe soft pentru a căror utilizare era necesară licenţa producătorilor, faptă ces-ar circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 modificată cu Legea nr. 285/2004.
Prin încheierea şedinţei publice din 20 mai 2008, având în vedere starea de fapt descrisă în rechizitoriu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea de mai sus în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată cu Legea nr. 285/2004.
Cu privire la această infracţiune s-a reţinut că, într-adevăr, conform procesului-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A nr. 4099 din 15 iulie 2005 (filele 47-60 vol. II dos. u.p.) rezultă că o parte din programele instalate/stocate pe cele 3 HD-uri ridicate de la domiciliul inculpatului au fost utilizate fără licenţa producătorilor. De asemenea s-a reţinut că, HD-ul, constituie un element Hardware care reprezintă o extensie a PC-ului şi este un sistem de calcul în accepţiunea legii, aşa cum s-a reţinut şi mai sus.
Referitor la programele instalate/stocate inculpatul a declarat că le-a procurat de pe piaţa liberă (filele 35-40 vol. II dos. u.p., fila 136 vol. I dosar), neexistând nici o dovadă care să contrazică această susţinere, după cum nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi folosit aceste programe altfel decât pentru uzul personal.
Având în vedere împrejurările mai sus descrise în care s-a săvârşit fapta, faptul că pentru unele dintre programele stocate inculpatul a prezentat licenţele producătorilor (fila 240 vol. I dos. u.p.), că acesta se află la prima încălcare a legii penale şi că prejudiciul produs este relativ mic, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului M.N.H.J.R., prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În ce priveşte acţiunea civilă formulată de părţile vătămate R.O.A.C.T., M.C., A.I. şi E.A.G. împotriva inculpatului M.N.H.J.R., s-au reţinut următoarele: cu privire la partea vătămată E.A.G., prin încheierea din data de 20 mai 2008 s-a dispus scoaterea din cauză ca urmare a faptului că, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din 20 decembrie 2005 (fila 1 vol. I dos. u.p.) s-a dispus, în legătură cu produsele specificate în constituirea de parte civilă, scoaterea inculpatului M.N. de sub urmărirea penală.
Partea vătămată R.O.A.C.T. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei de 1714 DOLARI SUA reprezentând contravaloarea produselor soft specificate în anexele 7, 4, 3.2 şi 1.1 ale raportului de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 4099 din 15 iulie 2005 (fila 17 vol. II dos. u.p.).
Cu privire la prejudiciul solicitat s-a reţinut însă că produsele specificate în anexa 7, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A, sunt produse originale; inculpatul a declarat că a cumpărat aceste produse din Germania; este adevărat că inculpatul nu a prezentat o dovadă scrisă în acest sens, însă, având în vedere că nu există nici o probă care să facă dovada unei stări contrare celei susţinute de inculpat.
Prin urmare s-a reţinut că s-a făcut numai dovada parţială a producerii unui prejudiciu, în sumă de 1044 DOLARI SUA (din cei 1714 DOLARI SUA solicitaţi), reprezentând contravaloarea programelor soft specificate în anexa 4 la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A, care conform concluziilor acestui raport sunt produse pirat.
Partea vătămată M.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei de 1929 DOLARI SUA (fila 19 vol. II dos. u.p. şi fila 303 vol. I dosar). Dintre programele soft enumerate în constituirea de parte civilă s-a reţinut că, pentru programele W. X.P.P., X.H. şi W. 98 inculpatul a prezentat licenţele originale (fila 240 vol. I dos. u.p.), acesta neputând prezenta licenţe pentru programul O.X.P.P. Pentru acest din urmă program, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1629 DOLARI SUA reprezentând contravaloarea a 3 CD-uri ce conţin acest program.
S-a reţinut însă că în anexa 10 la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A, singura anexă ce conţine programe soft stocate pe CD - DVD-uri, acest program se regăseşte copiat doar pe 2 suporturi electronice, la poziţiile 26 şi 67 din această anexă. Prin urmare s-a constatat că prejudiciul material a fost dovedit parţial, până la concurenţa echivalentului în lei al sumei de 1086 DOLARI SUA.
Având în vedere că programele soft nu au fost distribuite altor persoane şi nu au fost introduse pe piaţa liberă, s-a reţinut că nu s-a produs un prejudiciu moral.
Partea vătămată A.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4440 euro (fila 19 vol. II dos. u.p.), însă nu s-a făcut dovada acestui prejudiciu întrucât programul specificat în constituirea de parte civilă nu se regăseşte pe nici una dintre anexele la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A
Având în vedere temeiurile în baza cărora a fost achitat inculpatul şi dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul urmează a fi obligat la plata prejudiciilor dovedite, conform considerentelor de mai sus.
De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 139 alin. (1)4 lit. b) şi c, precum şi art. 139 alin. (1)5 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată se va dispune distrugerea pe cheltuiala inculpatului a celor 3 HD-uri şi a produselor pirat, dar şi restituirea produselor pentru a căror utilizare nu era necesară licenţa producătorilor, precum şi a produselor originale.
Împotriva sentinţei penale nr. 40 din 10 iunie 08 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei apelate şi urmare a rejudecării, condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, întrucât în mod greşit s-a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului T.D. infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pe motiv că nu a vândut direct martorilor C.R. şi L.V. produse pirat, şi acestea au fost distribuite de vânzătoarea magazinului, şi că între fapta din data de 03 decembrie 2004 şi cea din 11 ianuarie 2006 nu există legătură. Se mai arată că activitatea materială s-a realizat prin deţinerea şi transportul în scopul distribuirii de mărfuri pirat la punctul de lucru al SC S.I. SRL aşa cum rezultă din declaraţia martorei V.E. prezentă la percheziţionarea autoturismului, că percheziţia a fost legal realizată în acest sens fiind şi depoziţia martorei V.E. care a confirmat că numita T.F. a permis accesul organelor de politie în autoturismul percheziţionat, înăuntrul căruia a fost depozitată marfă, deoarece spaţiul magazinului era mic. Se mai arată în motivarea apelului că instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.D. din trei infracţiuni reţinute în rechizitoriu în două infracţiuni concurente, iar în dispozitiv se pronunţă conform încadrării juridice faptelor prin rechizitoriu.
În privinţa inculpatului M.N.H.J. este criticată soluţia de achitare raportat la probele administrate şi din care reiese că martorii menţionaţi i-au solicitat să le înregistreze patru CD- uri pe care inculpatul le-a inscripţionat în prezenţa martorilor primind suma de 150.000 lei pentru fiecare CD, raportul de constatare tehnico ştiinţifică dovedind că CD-urile sunt mărfuri pirat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Deşi raportul de constatare tehnico ştiinţifică a stabilit că o parte din programele instalate sau stocate pe cele trei hard discuri ridicate de la domiciliul inculpatului au fost utilizate fără licenţa producătorilor, în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 181 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
Prin Decizia penală nr. 27 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 40 din 10 iunie 2008 a Tribunalului Caraş Severin şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că la termenul de judecată din 20 mai 2008 instanţa de fond a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.D., din încadrarea reţinută în rechizitoriu în : o infracţiune prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 (pentru fapta din data de 03 decembrie 2004); o singură infracţiune prevăzută de art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123 din 1 septembrie 2005 şi o infracţiune prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată de Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123/2005 (fapta din 11 ianuarie 2006 ), iar pentru inculpatul M.N.H.J.R., din infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (6) în infracţiunea prevăzută de art. 1396 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, dând cuvântul părţilor cu privire la această excepţie.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor comise după cum urmează: a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului T.D. din încadrarea reţinută în rechizitoriu în - o infracţiune prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, pentru fapta din 03 decembrie 2004; o singură infracţiune prevăzută de art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG 123/2005 şi o infracţiune prev. de art. 1399 din Legea nr. .8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG 123/2005, pentru faptele din data de 11 ianuarie 2006. Pentru inculpatul M. s-a apreciat că încadrarea pentru fapta prev. de art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 este corectă şi s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (6) în infracţiunea prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a rămas în pronunţare şi a amânat succesiv pronunţarea pentru termenul din 3 iunie şi ulterior 10 iunie 2008.
Contrar menţiunilor cuprinse în încheierea menţionată, instanţa s-a pronunţat asupra faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor potrivit încadrării juridice cuprinse în rechizitoriu, ignorând dispoziţiile pe care le luase în încheierea menţionată.
Potrivit dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea, încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi, totodată, a felului şi limitelor pedepsei aplicabile.
Având în vedere consecinţele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că, această schimbare nu poate avea loc decât în anumite condiţii, a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor şi, în primul rând, al inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei. încălcarea dispoziţiei atrage nulitatea absolută astfel încât situaţia este asimilată cu încălcarea dreptului la apărare ce nu poate fi înlăturată decât prin trimiterea acesteia spre rejudecare. În acest sens, se mai reţine şi că potrivit dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale", legea recunoscându-i dreptul la o apărare efectivă şi eficientă, ce nu poate fi asigurată în condiţiile în care instanţa omite a analiza cereri esenţiale pentru inculpat, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În speţă, instanţa a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică conform celor menţionate şi a procedat în consecinţă, dând o altă calificare juridică faptelor decât cea reţinută în actul de acuzare, pentru ca în dispozitiv să se pronunţe asupra încadrării juridice pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, ceea ce face ca sentinţa penală să nu poată fi înţeleasă lăsând loc arbitrarului şi interpretărilor succesive. Din moment ce instanţa de fond, la termenul de judecată la care a soluţionat cauza, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor, în vederea respectării dreptului la apărare al inculpaţilor şi pentru că aceştia au înţeles să îşi formuleze concluziile potrivit noii încadrări juridice, avea obligaţia de a se pronunţa asupra faptelor şi noilor texte legale.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs inculpaţii T.D. şi M.N.H.J.R.
Inculpatul T.D. solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea soluţionării recursului declarat de procuror întrucât au fost respectate dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. şi nu s-a încălcat în nici un fel dreptul său la apărare.
În motivele de recurs se arată că, dimpotrivă, instanţa de apel a nesocotit dreptul la apărare al inculpatului deoarece nu a pus din oficiu în discuţie motivul de desfiinţare a sentinţei atacate.
Inculpatul M.N.H.J.R. a solicitat casarea deciziei penale recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o apreciază ca fiind temeinică şi legală sub aspectul achitării sale pentru infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea 8/1996 şi art. 1399 din Legea 8/1996.
Pe de altă parte, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că nu s-ar fi pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice la judecarea în fond a cauzei şi că i s-ar fi încălcat astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
În subsidiar, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin rechizitoriul nr. 606/P/2005 din 27 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin au fost trimişi în judecată inculpaţii T.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (2) din Legea 8/1996, art. 1396 alin. (3) din Legea 8/1996, art. 1396 alin. (6) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul M.N.H.J.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (1) din Legea 8/1996, art. 1396 alin. (6) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
La termenul din 15 aprilie 2008, prima instanţă, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina celor doi inculpaţi astfel: o infracţiune prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 pentru fapta din 3 decembrie 2004, o singură infracţiune prevăzută art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 şi OUG nr. 123 din 1 septembrie 2005 şi o infracţiune prevăzută de art. 1396 din Legea 8/1996 modificată şi completată pentru fapta din 11 ianuarie 2006 pentru inculpatul T.D.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.N.H.J.R. s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (6) din Legea 8/1996 în infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea 8/1996 modificată şi completată .
Prin încheierea din 20 mai 2008, Tribunalul Caraş-Severin a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor celor doi inculpaţi astfel cum a fost pusă în discuţie la termenul din 15 aprilie 2008, întrucât în considerentele şi dispozitivul încheierii de la acel termen, s-a omis să se consemneze că instanţa a schimbat încadrarea juridică, astfel cum s-a arătat.
Examinând sentinţa penală nr. 40 din 10 iunie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin, Înalta Curte reţine că inculpaţii M.N.H.J.R. şi T.D. au fost achitaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 1399 din Legea 8/1996 şi respectiv art. 1396 alin. (2), art. 1396 alin. (2) raportat la alin. (3) şi art. 1399 din Legea 8/1996 modificată şi completată, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prin încheierea din 15 aprilie 2008, contrar susţinerilor instanţei de prim control judiciar.
De asemenea, au fost respectate şi prevederile art. 334 C. proc. pen., instanţa punând în discuţie schimbarea încadrării juridice, reprezentantul parchetului şi inculpaţii, prin apărătorii aleşi, arătând că nu se opun schimbării încadrării juridice a faptelor.
În această ipoteză, având în vedere că instanţa s-a pronunţat asupra noii încadrări juridice şi nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., hotărârea instanţei de control judiciar este supusă casării, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte urmând să admită recursurile inculpaţilor, să caseze Decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii T.D. şi M.N.H.J.R. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2394/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3090/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
