ICCJ. Decizia nr. 3187/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3187/200.
Dosar nr. 2136.2/54/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din data de 8 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-au dispus următoarele:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiţionarul M.G., domiciliat în municipiul Craiova, jud. Dolj, privind sentinţa penală nr. 165 din 16 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 2136/54/2007 al Curţii de Apel Craiova.
Obligă revizuientul M.G. la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Constată că, la data de 6 august 2008, s-a înregistrat pe rolul instanţei – în urma trimiterii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova – cererea formulată de petentul M.G., prin care s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 165 din 16 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2136/54/2007 al Curţii de Apel Craiova.
În motivarea cererii, revizuientul a susţinut în esenţă că cercetările efectuate în cauza a cărei revizuire se solicită nu sunt complete.
Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale revizuientului şi examinând cererea în conformitate cu dispoziţiile art. 403 C. proc. pen., constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor şi lucrărilor existente la dosar, se reţine că, prin cererea de faţă, petentul a solicitat revizuirea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) şi alin. (10) C. proc. pen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 165 din 16 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2136/54/2007 al Curţii de Apel Craiova – definitivă prin Decizia penală nr. 518 din 12 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluţiei nr. 251/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimaţii T.M., lipsind intimaţii T.N.C., L.I. şi T.B., cu obligarea petentului la 1.000 lei cheltuieli judiciare către intimaţi şi 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
În hotărârea a cărei revizuire se solicită, se arată că în mod corect organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat săvârşirea de către aceştia a faptelor reclamate de petent, respectându-se dispoziţiile legale cu ocazia punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti.
Cererea de revizuire formulată de către revizuient se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât vizează o hotărâre ce nu poate fi poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi nu în rezolvarea unei acţiuni penale.
Din analiza dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi, exclusiv, hotărârile menţionate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Ca urmare, o altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispoziţiile menţionare şi cu principiul instituit prin art. 120 din Constituţie, potrivit căruia, părţile interesate pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Ca urmare, coroborarea acestor dispoziţii impune concluzia inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii cererii formulată de petent, pentru acest motiv, în condiţiile în care, în cauza de faţă, revizuientul a formulat cererea, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 393 C. proc. pen., cu referire – între altele – la faptul că acesta trebuie să conţină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării faptei şi vinovăţiei unei persoane, finalizată printr-o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal şi fără ca acesta să invoce critici care pot fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul M.G.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Prin recursul formulat, solicită instanţei, ca în baza art. 116 şi art. 118 alin. (2) C. proc. pen., să dispună asupra unei probe asupra căreia nu s-a pronunţat nicio instanţă anterioară, în sensul de a înainta o adresă către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice din Bucureşti, în vederea expertizării actelor de vânzare-cumpărare din anii 1911 şi 1914, privind falsitatea lor, existente în circuitul civil, şi au avut ca scop ocuparea în mod abuziv a terenului ce îi aparţine de drept.
Totodată, prin prezentul recurs, a înaintat şi actele pe care solicită a le supune expertizării, împreună cu faptul ca şi cercetarea penală să se desfăşoare asupra persoanelor care s-au folosit de falsitatea acestor acte, şi i-au produs grave prejudicii. T.M. şi L.I., care prin faptul de a se folosi de falsitatea actelor asupra cărora doreşte a se efectua expertiza solicitată, au ocupat în mod abuziv suprafaţa de 1427 mp din terenul rămas liber după demolarea construcţiilor expropriate, faţă de dreptul de proprietate de 1100 mp, ce au fost validate prin actele de expropriere.
Totodată, în hotărârile atacate, doreşte a mai sesiza un fapt materializat prin executarea silită a 24 mp din proprietatea lor, ştiind că sentinţa ce constituie titlu executoriu este fundamentată de actele false aşa-zise existente din anul 1911 şi 1914, ce au fost luate în seamă în expertiza înaintată în dosar de numita I.I., bazată pe date de asemeni false, cum a fost şi expertiza înaintată de S.S.
Prin Decizia penală nr. 3187 din data de 9 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus următoarele:
În data de 9 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, respinge ca tardiv formulat, recursul declarat de revizuientul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova pentru următoarele considerente:
În data de 8 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 166, respinge ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientul M.G., care a fost prezent la judecată.
Aşa cum se precizează în conţinutul sentinţei, termenul de recurs era de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente.
Împotriva acestei sentinţe penale cu nr. 166 din data de 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, formulează recurs M.G. pe data de 2 iulie 2009, cu mult, peste termenul legal de declarare a recursului.
Mai mult chiar, recurentul încă din cererea de recurs se contrazice, arătând că a primit comunicarea la data de 24 septembrie 2009, şi el declarând recurs la data de 2 iulie 2009.
Atâta timp cât recurentul a fost prezent la judecarea în primă instanţă a cererii de revizuire, avea obligaţia să formuleze recurs în termenul legal de 10 zile de la pronunţare.
Se constată astfel, tardivitatea formulării recursului.
Urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să se respingă recursul formulat ca tardiv.
Recurentul M.G., conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de revizuientul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4002/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3215/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
