ICCJ. Decizia nr. 3133/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3133/2009
Dosar nr. 7729/1/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea de şedinţă nr. 4544.8/110/2007 din 29 septembrie 2009 a dispus, în baza art. 1608a alin. (b) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a cererii formulate în cursul rejudecării cauzei în apel de către inculpatul arestat preventiv I.G. privind liberarea acestuia sub control judiciar în condiţiile art. 1601, art. 1602 alin. (1) şi (2) şi art. 1608a alin. (2) C. proc. pen.
Prin cererea introductivă – separat de îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu – liberarea provizorie sub control judiciar a fost motivată de inculpat sub aspectul temeiniciei şi soluţionării favorabile a acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen., pe considerentele că este arestat preventiv în cauză de peste 2 ani şi 2 luni interval de timp în care nu au fost relevate date din care ar rezulta că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori/ distrugerea mijloacelor de probă ori că va săvârşi alte infracţiuni, are un comportament exemplar la locul de detenţie, privarea îndelungată de libertate la care a fost supus are consecinţe patrimoniale păgubitoare şi o influenţare nefastă a familiei acestuia.
A. Instanţa verificând lucrările dosarului sub aspectul admisibilităţii cererii a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 27 iunie 2007 a Tribunalului Bacău în temeiul art. 143 rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. – cu respectarea în acest sens a procedurii legale şi garanţiilor procesuale prevăzute de art. 146 şi urm. şi art. 6, art. 70 alin. (2) şi art. 171 C. proc. pen. – existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea unor infracţiuni grave pedepsite peste 4 ani închisoare – acelea de trafic de persoane, trafic de minori şi constituirea unui grup infracţional - şi date concrete, că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
A fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub învinuirile arătate şi condamnat prin sentinţa penală nr. 215 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 4544.8/110/2007 în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. începând cu anul 2006 alături de ceilalţi membri al grupului infracţional constituit în acest scop, a racolat şi transportat în Olanda, mai multe tinere din România, unele minore, pe care le-a obligat la practicarea prostituţiei însuşindu-şi sumele băneşti rezultate – la pedepsele principale de la pedepsele principale de 5 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare şi respectiv 5 ani în final stabilindu-se să execute în regim de detenţie prin revocarea şi a suspendării condiţionate pentru altă condamnare definitivă de 1 an închisoare, pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare. În apelurile procurorului şi inculpatului prin Decizia penală nr. 159 din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău răspunderea penală a inculpatului a fost agravată stabilindu-se să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, hotărârea amintită fiind casată cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă în baza art. 38515 pct. 2 lit.c ) raportat la art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 2182 din 10 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind stabilit termen de judecată, la momentul soluţionării cererii de liberare provizorie sub control judiciar la data de 15 octombrie 2009. Starea de arest actuală a inculpatului a fost menţinută în rejudecare potrivit dispoziţiilor art. 3002 rap. la art.160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., prin încheierea din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, recursul acestuia împotriva încheierii amintite fiind respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În baza constatărilor amintite examinarea prealabilă a cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecinţa admisibilităţii sale în principiu a avut loc la acelaşi termen de judecată din 29 septembrie 2008 după care s-a procedat la ascultarea inculpatului - şi a concluziilor procurorului – în conformitate cu dispoziţiile art. 1608 a alin. (1) C. proc. pen.
B. Ulterior cererea a fost soluţionată în fond prin respingerea sa ca neîntemeiată potrivit dispoziţiilor art. 1608 a alin. (6) C. proc. pen. – contrar solicitării inculpatului de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen. – rezolvare juridică dispusă de Curte pe considerentele că şi la momentul procesual actual al rejudecării cauzei în apel inculpatul, având statut de recidivist, a negat existenţa faptei de trafic de minori, iar la judecata în primă instanţă s-a declarat nevinovat şi cu privire la celelalte acuzaţii, putându-se aprecia în mod justificat că acesta „nu prezintă suficiente garanţii ca odată lăsat în libertate nu ar mai săvârşi alte fapte sau nu ar influenţa ancheta judiciară" astfel că „nu este îndeplinită ce-a doua condiţie prevăzută la alin. (2) al art. 1602 C. proc. pen.". Referitor la celelalte motive invocate în cerere privind situaţia patrimonială şi familială a inculpatului , s-a considerat a fi lipsite de relevanţă juridică sub aspectul aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 1601, art. 1602 şi art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen.
2. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul apelant I.G. cu solicitarea de a se reaprecia motivele invocate şi situaţia juridică actuală a acestuia în sensul soluţionării favorabile a cererii în baza art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1608 a C. proc. pen. (având titlul marginal „soluţionarea cererii") instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului „în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege" şi cererea este întemeiată" [alin. (2)] sau dimpotrivă „instanţa respinge cererea" în cazul în care constată că „nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de o altă persoană şi nu a fost însuşită de învinuit sau inculpat" [alin. (6)].
Ca atare, soluţia admiterii cererii prin voinţa legiuitorului presupune atât îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege dar şi constatarea finală pe baza situaţiei juridice în ansamblu a inculpatului la momentul procesual al solicitării, că cererea este întemeiată.
Condiţiile prevăzute de lege ce trebuie îndeplinite pentru ca inculpatul „să poată cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar" sunt prevăzute în art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi constau în aceea că: (i) împotriva inculpatului să se fi dispus măsura arestării preventive; (ii) inculpatul să fi săvârşit o infracţiune din culpă sau o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 18 ani (iii) să nu existe date din care rezultă necesitatea de a-l împiedicat pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni ori că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi; alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; în ceea ce priveşte sintagma „şi cererea este întemeiată" semnificaţia juridică ce trebuie date acesteia se referă la faptul că liberarea provizorie sub control judiciar se admite separat de îndeplinirea condiţiilor din art. 1602 alin. (1) şi (2) şi pentru consideraţii ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că detenţia preventivă nu este absolut necesară iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanţia pe care o oferă persoana inculpatului şi obligaţiile ce se impun la liberare (această interpretare rezultă din configuraţia juridică a liberării provizorii sub control judiciar stabilită prin art. 1601 şi art. 1602 C. proc. pen. ale cărei trăsături caracteristice includ – alături de caracterul său accesoriu, provizoriu la cerere – şi pe aceea că este facultativă, acordarea ei fiind lăsată la aprecierea organului judiciar competent).
În speţă, situaţia procesuală actuală a inculpatului aflat în curs de rejudecare în apel iar acesta nu recunoaşte acuzaţiile grave ce i se aduc referitoare la săvârşirea infracţiunilor de trafic de majori şi minori şi constituire a unui grup infracţional organizat ce au impus condamnarea sa în prima instanţă la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile în care are statut de recidivist postexecutoriu (fiindu-i revocată şi suspendarea condiţionată pentru pedeapsa anterioară de 1 an închisoare privind comiterea infracţiunii de ultraj) iar celălalt participant la săvârşirea infracţiunilor coinculpatul T.G. se sustrage procesului penal fiind fugit în Spania, justifică aprecierea făcută de Curte privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. [„există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori…"]; celelalte motive privind situaţia patrimonială şi familială a inculpatului sunt lipsite de relevanţă juridică prin aspectul aplicării în cauză a dispoziţiilor art.1608 a alin.6 C. proc. pen., astfel cum de asemenea în mod corect a reţinut instanţa de apel.
În consecinţă, solicitarea inculpatului de soluţionare favorabilă a cererii de liberare provizorie sub control prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen. este nejustificată încheierea atacată fiind legală şi temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 4544.8/110/2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3127/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4000/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
