ICCJ. Decizia nr. 3118/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMANIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
- SECTIA PENALĂ -
Decizia nr. 3118/2009
Dosar nr. 7677/1/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Prin încheierea din 21 septembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, având de soluţionat apelurile inculpaţilor P.S., D.M.F., R.C.A. şi alţii - împotriva sentinţei penale nr. 86/2009 a Tribunalului Teleorman a dispus amânarea judecării cauzei şi în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor P.S., D.M.F., R.C.A.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că cei 3 inculpaţi alături de alţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni de trafic de droguri de risc şi mare risc constituiţi în grup infracţional, infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală menţionată inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunile în baza cărora au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv.
Instanţa examinând lucrările dosarului a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii arestării preventive a inculpaţilor subzistă, prin urmare se justifică privarea de libertate a acestora în continuare, fiind incidente prevederile art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii P.S., D.M.F., R.C.A. care au solicitat casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul inculpaţilor este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., instanţa în cursul judecăţii verifică periodic în termen de cel mult 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor şi când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menţinerea acestei măsuri.
În cauză măsura arestării preventive a fost luată faţă de inculpaţi la 15 mai 2008 prin aplicarea art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, inculpaţii au săvârşit infracţiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele dosarului rezultă că există indicii temeinice în sensul că inculpaţii au comis faptele. În acest sens este şi sentinţa nr. 86/2009 a Tribunalului Teleorman care a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse de câte 7 ani închisoare pentru infracţiunile care au fost avute în vedere la trimiterea lor în judecată.
În mod temeinic instanţa curţii de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi fiind aplicabile prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor P.S., D.M.F., R.C.A. şi-i va obliga pe recurenţi la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.S., D.M.F. şi R.C.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 2768.1/87/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 386/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
