ICCJ. Decizia nr. 386/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 386/2009
Dosar nr. 9003/1/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă, la 30 octombrie 2008, contestatoarea R.M. a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 3231 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost respins recursul său şi al altor inculpaţi, recurs declarat împotriva deciziei penale nr. 41 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivare s-a arătat că, instanţa de recurs a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor referitoare la citarea părţilor, în sensul că, s-a omis citarea sa la domiciliul din Bucureşti, situaţie în care a fost lipsită de un proces echitabil, desfăşurat în prezenţa sa şi a apărătorului ales.
La aceeaşi dată, respectiv, 30 octombrie 2008, contestatoarea a solicitat suspendarea executării până la momentul soluţionării contestaţiei în anulare.
Au fost invocate în drept prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Contestatoarea nu a fost citată la discutarea admisibilităţii contestaţiei în anulare şi nu s-au depus acte pentru dovedirea motivului invocat.
Examinând cererea în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., se constată că motivul invocat nu se încadrează în cazurile limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Contestatoarea face referire la art. 386 lit. a) C. proc. pen., dar citarea sa la soluţionarea recursului s-a făcut corect, cu respectarea prevederilor art. 291 C. proc. pen. şi art. 177 C. proc. pen., la adresa de domiciliu, reşedinţa comunicată şi prin afişare la C.L. Teleorman.
Împrejurarea că în calitate de inculpată care a declarat recurs, nu s-a conformat dispoziţiilor art. 177 alin. (3) C. proc. pen., şi nu a încunoştinţa instanţa de recurs de schimbarea adresei intervenită nu poate fi invocată, fiind propria sa culpă; aceasta cu atât mai mult cu cât, contestatoarea a solicitat instanţei de recurs citarea sa la o adresă de reşedinţă în Elveţia, cerere la care instanţa s-a conformat citând-o la acea adresă, cât şi la adresele cunoscute în ţară.
În raport de această situaţie motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., dispoziţii care au în vedere numai o citare greşită a părţii la termenul la care cauza s-a judecat în recurs şi care nu se conformează dispoziţiilor legale privind citarea.
Aşa fiind, pentru aceste considerente contestaţia în anulare se va respinge, iar contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.M. împotriva deciziei penale nr. 3231 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 762/87/2006.
Obligă contestatoarea la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3118/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 439/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
