ICCJ. Decizia nr. 4074/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4074/2009
Dosar nr. 717/44/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 21 august 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, sub nr. 319/P/2008, plângerea penală formulată de petiţionarul B.O., care solicita să se efectueze cercetări penale faţă de intimaţii magistraţi C.A.M. şi M.L., judecători în cadrul Tribunalului Brăila, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nedenunţare a unor infracţiuni prev. de art. 262 C. pen. şi de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. De asemenea, la aceeaşi dată s-a mai înregistrat, sub nr. 320/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, o altă plângere, formulată de aceleaşi petiţionar B.O., împotriva aceloraşi judecători C.A.M. şi M.L., plângere prin care, petiţionarul a solicitat să se efectueze cercetări împotriva aceloraşi făptuitoare, pentru săvârşirea aceloraşi fapte penale.
Întrucât s-a constatat că între cele două plângeri exista o legătură strânsă, formulate de acelaşi petiţionar, vizând aceleaşi persoane reclamate şi aceleaşi fapte imputate, prin rezoluţia nr. 320/P/2008 din 10 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 45 în referire la art. 34 lit. d) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. 320/P/2008 la Dosarul nr. 319/P/2008.
S-a reţinut că petiţionarul B.O., prin plângerile formulate şi prin declaraţiile date ulterior, în faţa procurorului, a arătat că intimatele judecători C.A.M. şi M.L., cu prilejul soluţionării Dosarelor nr. 3976/113/2007 şi nr. 3/113/2008 şi-au îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, nu au interpretat corect probele administrate şi au pronunţat soluţii care i-au favorizat pe infractorii P.G. şi B.L.
În urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin rezoluţia nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (4) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraţilor C.A.M. şi M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 262 C. pen. şi de art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut că în anul 2007, pe rolul Tribunalului Brăila, secţia civilă, s-a înregistrat Dosarul nr. 3976/113/2007, având ca obiect acţiunea civilă formulată de reclamantul B.O., în contradictoriu cu pârâta SC P.H. SA Brăila, pentru drepturi salariale, iar în anul 2008, pe rolul aceleiaşi instanţe, s-a înregistrat Dosarul nr. 3/113/2008 şi întrucât cele două dosare priveau aceleaşi părţi şi aveau acelaşi obiect (drepturi salariale), prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2008, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 3/113/2008 la Dosarul nr. 3976/113/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 456 din 27 iunie 2008 Tribunalul Brăila a respins, ca nefondate, acţiunile conexe formulate de reclamantul B.O. împotriva pârâtei SC H. SA Brăila, completul de judecată ce a pronunţat soluţia anterior menţionată fiind compus din judecătorii C.A.M. şi M.L.
S-a mai reţinut că, din verificările efectuate, nu a rezultat săvârşirea vreunei fapte de natură penală de către intimatele magistraţi judecători, apreciindu-se că simpla împrejurare că persoana vătămată este nemulţumită de soluţia pronunţată de magistraţi nu atrage răspunderea penală a acestora. S-a apreciat că, în mod evident, deşi hotărârile judecătoreşti pot fi nelegale şi/sau netemeinice, magistraţii, însă, nu pot avea calitatea de subiecţi activi ai vreunei infracţiuni exclusiv pe considerentul că au pronunţat o soluţie sau alta.
Împotriva rezoluţiei nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen., în termen legal, petiţionarul B.O. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care, prin rezoluţia nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009, a respins-o, ca nefondată, reţinând că, simpla nemulţumire a petiţionarului B.O. faţă de soluţia pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul civil nr. 3976/113/2007 nu poate atrage răspunderea penală a magistraţilor C.A.M. şi M.L., deoarece sentinţa civilă nr. 456 din 27 iunie 2008 a fost supusă controlului şi cenzurii căii de atac a recursului.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul B.O. a formulat plângere la Curtea de Apel Galaţi, instanţă competentă să soluţioneze cauza în fond.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, constatând că la fila 10 din Dosarul nr. 385/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi se afla ataşat un plic conţinând o plângere prin care acelaşi petiţionar a solicitat să se efectueze cercetări faţă magistratul procuror R.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de: abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2481 C. pen., neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi favorizare a infractorului prev. de 264 C. pen. şi că, de asemenea, conform art. 29 pct. 1 lit. f) infracţiunile săvârşite de procurorii de la parchetele de pe lângă Curţile de Apel se judecă în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar potrivit 209 alin. (3) şi (4) C proc. pen., urmărirea penală în cazul acestor infracţiuni se efectuează de către procuror, prin sentinţa penală nr. 165/F din 7 octombrie 2009, în baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva magistratului R.S. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi de plângerea formulată de acelaşi petiţionar împotriva rezoluţiilor nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009 şi nr. 319//P/2008 din 17 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă, în temeiul art. 209 alin. (3) şi (4) în ref. la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul B.O. împotriva intimatei R.S. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, neglijenţă în serviciu şi favorizare a infractorului, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) şi alin. (13) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiilor nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009 şi nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi, totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul, prin plângerile formulate (o plângere din 15 aprilie 2009 şi una din 7 aprilie 2009), petiţionarul B.O., referindu-se la plângerea formulată în data de 7 august 2008, a susţinut că magistraţii C.A.M. şi M.L. au săvârşit faptele reclamate, astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este nelegală.
În ceea ce priveşte plângerea formulată în data de 06 august 2008, a susţinut că, în mod greşit, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 320/P/2008 la Dosarul nr. 319/P/2008 şi a solicitat disjungerea celor două cauze.
Referitor la rezoluţia nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009, s-a reţinut că petiţionarul a arătat că procurorul D.G. nu şi-a exercitat rolul activ, omiţând să facă cercetări privire la plângerea pe care a formulat-o împotriva făptuitorilor P.G. şi B.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 259, art. 292, art. 215, art. 205 şi art. 206 C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, analizând cauza prin prisma motivelor invocate de petentul B.O., dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că, faţă de actele premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut în mod corect, că faptele reclamate de petiţionarul B.O. nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că, prin rezoluţia nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus, justificat, neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.A.M. şi M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiuni prev. de art. 262 C. pen. şi a infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.
S-a mai relevat de către prima instanţă că, în cauză, a rezultat cu certitudine că, în anul 2007, pe rolul Tribunalului Brăila, s-a înregistrat Dosarul nr. 3976/113/2007 având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.O. împotriva pârâtei SC P.H. SA Brăila, acţiune prin care reclamantul a solicitat ca perioada 20 octombrie 2007 - 16 noiembrie 2007, în care a fost împiedicat să-şi desfăşoare activitatea, să fie considerată vechime în muncă, iar pârâta să fie obligată la plata sumei de 6.000 lei daune materiale şi a sumei de 1.000 lei daune morale.
Întrucât sub nr. 3/113/2008 s-a înregistrat o altă cerere de chemare în judecată, prin care acelaşi reclamant B.O. a solicitat ca perioada 20 octombrie 2007- 16 noiembrie 2007 să-i fie considerată vechime în muncă şi pârâta SC P.H. SA să fie obligată să-i plătească drepturile băneşti şi bonurile ce i se cuveneau pentru această perioadă, s-a apreciat că, în mod corect, instanţa de judecată (Tribunalul Brăila, secţia civilă) a constatat că între cele două cauze există o strânsă legătură şi, prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2008, în temeiul art. 164 C. proc. civ., Curtea de Apel Galaţi a apreciat că, în mod justificat, instanţa civilă a dispus conexarea Dosarului nr. 3/113/2008 la Dosarul nr. 3976/113/2007, reţinându-se totodată că din cuprinsul respectivei încheieri de şedinţă a rezultat că reclamantul B.O. nu s-a opus conexării celor două dosare.
De asemenea, privitor la sentinţa civilă nr. 456 din 27 iunie 2008, prima instanţă a constatat că, la pronunţarea acesteia, magistraţii judecători C.A.M. şi M.L. au avut în vedere atât probele administrate de reclamantul B.O. cât şi probele administrate de pârâta SC P.H. SA şi a apreciat că simpla împrejurare că persoana vătămată B.O. nu a fost mulţumită de soluţia pronunţată de magistraţi nu atrage răspunderea penală a acestora, atâta timp cât, potrivit art. 124 din Constituţie, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, iar magistraţii nu pot avea calitatea de subiecţi activi ai vreunei infracţiuni, numai pentru considerentul că au pronunţat o soluţie nefavorabilă unei părţi, apreciindu-se că eventualele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie puteau şi urmau a fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată prima instanţă a înlăturat şi susţinerea petiţionarului B.O. în sensul că procurorul nu şi-a exercitat rolul activ şi nu s-a pronunţat cu privire la toate faptele şi persoanele reclamate apreciind-o ca nefondată, întrucât a constatat că din conţinutul plângerilor formulate de acesta a rezultat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost sesizat cu aspecte privind activitatea de judecată a magistraţilor C.A.M. şi M.L., astfel încât procurorul nu avea obligaţia să efectueze cercetări cu privire la plângerea pe care acelaşi petiţionar a formulat-o împotriva făptuitorilor P.G. şi B.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 259, art. 292, art. 215, art. 205 şi art. 206 C. pen., aspecte care au fost deja supuse analizei şi au format, aşa cum a menţionat acesta, obiectul altui dosar (Dosar nr. 4544/P/2007).
Fiind nemulţumit de sentinţa penală mai sus menţionată, în termen legal, petiţionarul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, rejudecarea cauzei pe fond, pentru toate motivele menţionate în scris.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constituit Dosarul nr. 717/44/2009, fixându-se prim termen la 7 decembrie 2009.
La termenul acordat, deşi a fost legal citat recurentul petiţionar nu s-a prezentat pentru a-şi formula apărările în faţa instanţei de recurs. În cuprinsul cererii formulate în scris (fila 2 dosar recurs) recurentul petiţionar a arătat, că hotărârea dată în primă instanţă este lovită de nulitate, întrucât: dosarul s-a soluţionat cu procedura de citare viciată faţă de acesta, hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, soluţia dată este contrară legii şi că, de asemenea, dispozitivul comunicat în copie acestuia nu a fost semnat de judecător, considerând că, şi sub acest aspect, hotărârea recurată este lovită de nulitate.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionarul B.O., apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia nr. 319/P/2008 din 17 februarie 2009, prin care, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus, în mod corect, neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.A.M. şi M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiuni prev. de art. 262 C. pen. şi a infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., întrucât, just, s-a apreciat că faptele nu sunt prevăzute în legea penală.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 385/II/2/2009 din 25 martie 2009, dată în Dosarul nr. 319/P/2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de numitele C.A.M. şi M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor: de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de nedenunţare a unor infracţiuni prev. de art. 262 C. pen. şi de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că, faptele presupuse a fi comise de intimate, nu sunt prevăzute de legea penală.
Totodată, faţă de împrejurarea că petiţionarul a depus la fila 10 din Dosarul nr. 385/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi un plic conţinând o plângere prin care a solicitat să se efectueze cercetări faţă magistratul procuror R.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor de: abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2481 C. pen., neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi favorizare a infractorului prev. de 264 C. pen., se constată că, în mod corect, prima instanţă, în baza dispoziţiilor art. 38 C. proc. pen. a disjuns plângerea formulată de acest petiţionar împotriva intimatei R.S. şi,justificat, în baza art.209 alin. (3) şi (4) cu referire la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a respectivei plângeri în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât infracţiunile săvârşite de procurorii de la parchetele de pe lângă Curţile de Apel se judecă în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, dar şi urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat faptul că la momentul soluţionării Dosarului civil nr. 3976/113/2007 al Tribunalului Brăila, la care s-a conexat, prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2008, pentru identitate de părţi, obiect şi cauză, Dosarul civil nr. 3/113/2008 invocat de reclamant (recurentul petiţionar în cauza de faţă), pe parcursul desfăşurării judecăţii dosarului civil anterior menţionat al Tribunalului Brăila, dar şi cu ocazia pronunţării sentinţei civile nr. 456 din 27 iunie 2008, magistraţii judecători ar fi săvârşit vreo faptă cu conotaţie penală, întrucât aceştia nu au făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, soluţia pronunţată fiind argumentată şi fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul civil.
Întrucât, în speţă, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească în dosarul civil mai sus - menţionat, intimatele C.A.M. şi M.L. ar fi săvârşit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală, atunci când au pronunţat încheierea de şedinţă din data de 19 martie 2008 şi, respectiv, au respins motivat acţiunile conexe astfel cum au fost formulate şi precizate de reclamantul petiţionar.
Aşadar, nefiind relevate elemente care să ateste că intimatele, pronunţând încheierea de conexare a dosarelor civile mai sus menţionate precum şi hotărârea criticată, ar fi avut intenţia să producă vreo îngrădire drepturilor petiţionarului sau ar fi săvârşit vreo altă faptă cu conotaţie penală, în mod justificat, s-a constatat că acestea nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării Dosarului civil nr. 3976/113/2007 al Tribunalului Brăila, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, au fost epuizate toate căile de atac prevăzute de legea procesual civilă, iar eventualele nelegalităţi ale unor hotărâri judecătoreşti, pot fi cenzurate ori înlăturate de către instanţele de control judiciar, al căror principal rol este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală şi netemeinică.
De altfel se constată că nu se poate imputa judecătorilor C.A.M. şi M.L. modul în care au soluţionat Dosarul civil nr. 3976/113/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brăila, întrucât motivarea hotărârii se face de magistrat conform propriei convingeri şi interpretări a faptelor, pe baza probelor administrate şi, întrucât nu s-a dovedit săvârşirea vreunei fapte penale de către aceştia, modul se soluţionare a unei cauze civile sau penale, nu poate face obiectul vreunei cercetări, iar eventualele nemulţumiri ale părţilor faţă de o hotărâre pronunţată pot fi valorificate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
În acelaşi sens Înalta Curte apreciază că atât reglementările interne cât şi cele comunitare consacră şi consfinţesc principiul independenţei puterii judecătoreşti în judecarea cauzelor penale, civile, etc., astfel că legalitatea şi temeinicia hotărârilor judecătoreşti pronunţate de magistraţii judecători, în mod corect, s-a constatat de către prima instanţă că nu pot fi analizate şi cenzurate în cadrul unei cercetări penale.
Dacă s-ar da o interpretare contrară a dispoziţiilor relative la soluţionarea cauzelor, pronunţarea şi motivarea hotărârilor, respectiv procedura de judecată, aşa cum a dorit petiţionarul, s-ar încălca principiului independenţei judecătorului şi s-ar ajunge la anarhie, afectându-se astfel, însăşi actul de justiţie.
De asemenea, verificând actele şi lucrările dosarului se mai constată că petiţionarul a fost corect citat atât la adresa indicată de acesta cât şi prin afişare, potrivit dispoziţiilor art. 177 alin. (9) C. proc. pen., astfel încât procedura de citare cu acesta, la momentul soluţionării cauzei în primă instanţă, a fost legale îndeplinită, iar sentinţa penală recurată (nr. 165/F din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi) cuprinde motivele care au stat la baza formării convingerii magistratului judecător în sensul că plângerea a fost justificat apreciată ca nefondată.
Nici susţinerea recurentului petiţionar potrivit căreia copia dispozitivului sentinţei penale nr. 165/F din 7 octombrie 2009, comunicată petiţionarului trebuia să poarte semnătura judecătorului care a pronunţat hotărârea, nu poate fi primită, întrucât ceea ce se comunică părţilor din dosar este copia minutei hotărârii, neexistând pentru instanţă obligaţia comunicării minutei acesteia în original şi cu semnătura judecătorului care a pronunţat-o .
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 165/F din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiţionar B.O. urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 165/F din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4024/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3153/2009. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... → |
|---|
