ICCJ. Decizia nr. 46/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 46/2009
Dosar nr. 6810/86/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 91 din 12 martie 2008, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpaţii N.A.N. şi S.O.P., la câte 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., li s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 octombrie 2007 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea arestării preventive a ambilor inculpaţi.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 988 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile C.P. suma de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi suma de 5.000 lei daune morale.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Victima C.G. locuia cu chirie într-o cameră în imobilul aparţinând numitului T.G. situat în oraşul Gura Humorului, iar în cealaltă cameră locuiau inculpatul N.A.N. împreună cu martorul B.I.V.
La data de 06 septembrie 2007, între partea vătămată C.P. şi martorul B.I.V. a avut loc un incident, soldat cu vătămarea părţii vătămate, aceasta din urmă atenţionându-l pe martorul B.I. că urmează să facă plângere împotriva sa. Acesta, la rândul său, i-a comunicat despre incident şi despre intenţia părţii vătămate, prietenului său, inculpatul S.O.P., motiv pentru care acesta din urmă s-a deplasat la partea vătămată căreia i-a solicitat imperios să nu formuleze plângere penală pentru că în caz contrar o va bate, iar pentru ca aceste ameninţări să fie veridice, a agresat-o la rândul său.
La data de 17 septembrie 2007, partea vătămată s-a adresat lucrătorilor Poliţiei oraşului Gura Humorului, reclamând actele de violenţă, respectiv ameninţarea din partea martorului B.I.V. şi a inculpatului S.O.P.
La data de 15 octombrie 2007, în jurul orelor 20,00 – 21,00, partea vătămată C.G. împreună cu martorul O.V. s-au întors de la muncă şi s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate unde şi-au pregătit de mâncare. Aproximativ la aceeaşi oră a venit la domiciliu şi martorul B.I.V. şi, întrucât a observat că îi lipsesc diverse obiecte vestimentare, acesta a părăsit locuinţa şi s-a deplasat la localul aparţinând A.F.N., comunicând inculpatului N.A.N. dispariţia acelor bunuri, precum şi bănuiala sa că acestea ar fi fost sustrase de către o persoană găzduită anterior de partea vătămată în camera sa. Cei doi au revenit la domiciliu întrebând-o pe partea vătămată dacă cunoştea ceva despre dispariţia bunurilor. În acelaşi interval de timp, la locuinţa acestora a sosit şi proprietarul imobilului, martorul T.G., căruia i-au fost comunicate bănuielile asupra dispariţiei bunurilor, acesta din urmă încercând să-i liniştească pe chiriaşii săi, părăsind apoi imobilul împreună cu O.V. La scurt timp după plecarea acestora, la locuinţa părţii vătămate a ajuns şi inculpatul S.O.P., acesta din urmă surprinzând discuţiile dintre prietenii săi şi partea vătămată, precum şi acuzaţiile martorului B.I.V. la adresa acesteia.
Aflat în stare avansată de ebrietate şi amintindu-şi totodată şi de reclamaţia anterioară formulată de partea vătămată împotriva sa, inculpatul S.O.P. a insultat-o pe aceasta şi a început să exercite asupra ei acte de violenţă cu pumnii şi picioarele. Agresiunea începută în holul locuinţei a continuat apoi în camera părţii vătămate.
Din cercetări a rezultat că inculpatul S.O.P. a aplicat nenumărate lovituri cu pumnii şi picioarele, în toate zonele corpului, reuşind în acest mod să doboare victima la podea.
Chiar şi după ce victima a fost doborâtă inculpatul S.O.P. a continuat să-i aplice victimei lovituri cu pumnii, coatele şi picioarele. Reamintindu-şi de reclamaţia anterioară, inculpatul S.O.P. i-a solicitat inculpatului N.A.N. să caute reclamaţia printre bunurile victimei, acesta s-a conformat solicitării, însă nu a găsit documentul. Deranjat de acest lucru, inculpatul N.A.N. a întrebat-o pe victimă unde este înscrisul şi neprimind nici un răspuns, a început la rândul său să lovească pe victimă cu pumnii şi picioarele în diverse zone ale corpului. La un moment dat, inculpatul N.A.N. şi-a întrerupt activitatea violentă, după care inculpatul S.O.P. a revenit în camera victimei aplicându-i noi lovituri cu pumnii şi picioarele, actele de violenţă desfăşurându-se aproximativ între orele 22,30 – 23,00. Inculpatul S.O.P. a părăsit apoi locuinţa victimei, deplasându-se la domiciliu, iar inculpatul N.A.N. şi martorul B.I.V. s-au culcat în încăperea alăturată. Deşi în cursul nopţii cei doi au auzit strigătele de durere ale victimei, nici unul dintre aceştia nu a intrat în camera acesteia pentru a-i oferi vreun ajutor.
În dimineaţa zilei de 16 octombrie 2007, în jurul orelor 07,00, inculpatul S.O.P. s-a deplasat la locuinţa prietenilor săi şi a descoperit cadavrul victimei şi imediat i-a trezit şi le-a sugerat acestora să anunţe poliţia despre decesul victimei, fără a aminti în nici un mod despre violenţele din noaptea anterioară. Deşi inculpatul N.A.N. a sesizat telefonic poliţia cu privire la decesul victimei, iar ulterior acesta împreună cu martorul B.I.V. au dat declaraţii la poliţie, au ascuns adevărul şi au indus în eroare pe poliţişti cu privire la circumstanţele decesului victimei C.G.
Conform concluziilor medicului legist din cadrul S.M.L. Suceava, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe cardio-respiratorii acute consecutiv unui politraumatism facial, cervical, toracic şi abdominal ce au putut fi produse prin loviri repetate, active, cu pumnii şi picioarele, posibil proiectare peste corpuri dure şi semidure (cioburi proiectate peste faţa victimei, comprimare parţială a gâtului cu mâna (într-o posibilă tentativă de sugrumare). Leziunea tanatogeneratoare în legătură directă de cauzalitate cu decesul, a fost ruptura anfractuoasă a ficatului.
În drept, fapta inculpaţilor N.A.N. şi S.O.P. care, la data de 15 octombrie 2007, cu intenţie indirectă, au exercitat acte de violenţă de intensitate ridicată în zone vitale, asupra corpului victimei C.G., care au condus ulterior la decesul acesteia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Referitor la solicitările formulate de inculpaţii S.O.P. şi N.A.N. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., sau în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., instanţa le-a respins ca neîntemeiate. Aceasta întrucât fapta inculpaţilor, de a lovi victima repetat, timp de circa 45 de minute cu pumnii, coatele şi picioarele, în zona cranio - facială, toracică şi a abdomenului (zone vitale ale corpului), forţa cu care loviturile au fost aplicate (martorul B.I.V. declarând că l-a văzut pe inculpatul S.O.P. cum sărea pe victimă care era căzută şi o lovea cu cotul în zona abdomenului şi a coastelor, după care amândoi inculpaţii aplicau lovituri victimei cu picioarele în burta şi spatele acesteia, dovadă a forţei loviturilor fiind leziunile produse: politraumatism facial, cervical, toracic şi abdominal, precum şi ruptura anfractuoasă a ficatului), sunt elemente care conduc la concluzia că inculpaţii au avut reprezentarea rezultatului, moartea victimei, pe care chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat în mod conştient eventualitatea producerii lui.
În ceea ce priveşte cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., instanţa de fond, având în vedere faptul că din declaraţiile martorului ocular B.I.V. rezultă fără nici un dubiu faptul că ambii inculpaţi au aplicat victimei multiple lovituri victimei în zona toracică şi a abdomenului, zone vitale ale corpului uman, a apreciat că sunt nefondate. Probatoriul efectuat în cauză, la care s-a făcut referire, infirmă susţinerile fiecărui inculpat în sensul că a aplicat victimei doar lovituri uşoare care nu ar fi putut produce leziunile tanatogeneratoare şi, implicit, că au săvârşit fiecare doar infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, a reţinut că partea civilă C.P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu înmormântarea victimei şi a parastaselor ulterioare potrivit obiceiului locului, daune materiale ce se justifică, având în vedere depoziţiile martorilor I.I. şi P.C. care confirmă susţinerile părţii civile, precum şi 5.000 lei reprezentând daune morale.
Cât priveşte daunele morale, partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 5.000 lei cu acest titlu. Este incontestabil că urmare a decesului victimei, având în vedere relaţiile de rudenie existente între aceasta şi partea civilă, acesteia din urmă i s-a cauzat şi un prejudiciu moral, instanţa de fond apreciind că această sumă este necesară pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial încercat de aceasta.
Având în vedere faptul că, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţi, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 şi urm. C. civ. (respectiv, existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui ce a cauzat prejudiciul) în conformitate cu dispoziţiile art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., instanţa de fond i-a obligat pe inculpaţi, în solidar, să plătească părţii civile C.P., suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii N.A.N. şi S.O.P..
Inculpatul S.O.P. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu reţinerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. A arătat că instanţa de fond a respins proba cu „confruntarea" care era extrem de utilă lămuririi contribuţiei fiecărui inculpat la agresiunea exercitată asupra victimei, cu consecinţe directe asupra calificării juridice pentru fiecare inculpat în parte. Astfel, în faza de cercetare judecătorească inculpatul S.O.P. a declarat că i-a aplicat victimei o palmă şi două picioare în zona umărului stâng; inculpatul N.A.N. a declarat că inculpatul S.O.P. a aplicat victimei o palmă şi două lovituri cu piciorul în zona corpului, după care acesta a plecat acasă şi că, după plecarea coinculpatului S.O.P., urmare ameninţărilor cu moartea adresate de victimă, s-a deplasat în camera acesteia şi i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona pieptului şi a coastelor.
Din declaraţiile celor 2 inculpaţi rezultă fără echivoc că victima, după plecarea inculpatului S.O.P., era în plenitudinea forţelor sale, în condiţiile în care s-a deplasat la uşa camerei inculpatului N.A.N. şi l-a ameninţat că în cursul nopţii îi va tăia gâtul. Tot în faza de cercetare judecătorească martorul B.I.V. a pretins că cei 2 inculpaţi au lovit victima timp de 45 – 60 minute, cu pumnii şi picioarele, în toate zonele corpului. Faţă de contradicţiile existente între aceste declaraţii, consideră că instanţa de fond trebuia să îi confrunte pe cei trei.
De asemenea, martorul T.G. a declarat că în momentul premergător incidentului victima avea cizme în picioare iar în procesul-verbal de cercetare la faţa locului se menţionează că victima era desculţă. De aici rezultă, evident, că victima nu s-ar fi putut descălţa singură dacă cei doi inculpaţi ar fi agresat-o timp de 45-60 minute, în versiunea martorului B.I.V.
În cazul în care nu va fi reţinut punctul de vedere exprimat mai sus, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu se poate imputa că nu a intervenit pe timpul nopţii pentru salvarea vieţii victimei, în condiţiile în care în locuinţă au rămas victima, inculpatul N.A.N. şi martorul B.I.V.
De asemenea, a solicitat şi în acest caz, reţinerea dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Inculpatul N.A.N. a motivat că pedeapsa aplicată este foarte mare în raport de circumstanţele reale şi împrejurările concrete care au dus la săvârşirea infracţiunii.
De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că nu a avut intenţia de a ucide ci doar de a-i aplica o corecţie victimei. Această situaţie rezultă şi din faptul că nu a lovit-o cu obiecte tăietoare sau înţepătoare ci doar cu pumnii şi picioarele.
A solicitat inculpatul reţinerea în favoarea sa a stării de provocare cu motivarea că victima i-a furat hainele, l-a lovit şi ameninţat cu moartea, fiind întrunite dispoziţiile art. 73 lit. a) şi b) C. pen.
Anterior săvârşirii faptei, inculpatul a avut o conduită corectă în societate şi la locul de muncă şi era în relaţii de prietenie chiar cu victima.
Prin Decizia penală nr. 62 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii N.A.N. şi S.O.P., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpaţilor ce a fost limitată la interzicerea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. [(în loc de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e)] pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepselor principale. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale şi starea de arest a inculpaţilor.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii N.A.N. şi S.O.P., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, pe care o apreciază ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., atâta vreme cât nu au avut intenţia de a suprima viaţa victimei, precum şi al greşitei individualizări a pedepselor, pe care le consideră prea severe.
În motivele de recurs depuse în scris de apărătorul inculpatului S.O.P., acesta a arătat, în esenţă, că a lovit victima de câteva ori după care a plecat, astfel că nu s-a dovedit că decesul a survenit ca urmare a loviturilor aplicate de el, fiind foarte probabil ca celălalt inculpat să fi lovit victima în continuare, după plecarea sa. Pe cale de consecinţă, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen. şi aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru această faptă.
Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate.
Apărările recurenţilor – inculpaţi, formulate pe tot parcursul procesului penal, în sensul că ar fi aplicat victimei lovituri de mică intensitate, doar ca o corecţie, motivată de atitudinea acesteia, nicidecum cu intenţia specifică infracţiunii de omor, în scopul de a-i suprima viaţa, nu pot fi primite, nefiind confirmate de nici un mijloc de probă. Dimpotrivă, constatările medico-legale, ce atestă multiplele leziuni traumatice cauzate şi intensitatea acestora, se coroborează cu declaraţiile martorului B.I.V., audiat inclusiv de către instanţa de apel, care a arătat că ambii inculpaţii au aplicat numeroase lovituri victimei, cu pumnii şi picioarele, în diferite zone ale corpului, inclusiv după ce căzuse la pământ, pe parcursul unui interval mare de timp (cca. 30 - 45 min.). Ca atare, sunt nefondate solicitările de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de omor calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte sau vătămare corporală gravă, întrucât în raport de intensitatea loviturilor aplicate de inculpaţi, cu pumnii şi picioarele, atât în poziţia de ortostatism cât şi de clinostatism, zonele vitale vizate (cap, torace, abdomen) şi gravitatea leziunilor traumatice suferite - care au legătură directă cu cauzalitate cu decesul, se poate concluziona că inculpaţi au acţionat cu intenţia specifică infracţiunii de omor, în forma indirectă, prevăzând rezultatul faptei lor pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, mai ales că inculpatul N.A.N., deşi i-a auzit peste noapte strigătele, a lăsat victima fără îngrijiri medicale care i-ar fi putut, eventual, salva viaţa.
Totodată, solicitarea inculpatului N.A.N. de a fi reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., constând în săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă, este nefondată, Înalta Curte constând că în mod corect s-a reţinut că fapta victimei, de a găzdui o persoană ce era acuzată de furtul hainelor inculpaţilor şi de a încerca să le spună acestora că nu are nicio legătură cu acea situaţie, având însă o comportare injurioasă, nu poate determina reţinerea provocării în favoarea nici unuia dintre inculpaţi. Aceasta întrucât victima nu a dovedit o agresivitate sau o altă comportare care să poată fi considerată gravă, de natură să cauzeze inculpaţilor o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu se poată abţine de la o ripostă.
Sub un alt motiv de critică, cel privitor la greşita individualizare a pedepselor, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate au fost corect dozate în raport de gravitatea deosebită a faptei şi de atitudinea inculpaţilor pe parcursul procesului penal, aceştia încercând să ascundă comiterea faptei, apoi să minimalizeze acţiunile lor, pentru ca în final să se acuze reciproc, precum şi faţă de circumstanţele personale ale acestora. Fiind corect aplicate criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt just individualizate şi corespund scopului cerut de art. 52 C. pen., nefiind justificată nici solicitarea inculpatului N.A.N. de a se reţine în favoarea acestui circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., pentru considerentele deja arătate. Aşadar, cum pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi, ca nefondate, constatând că aceştia au comis cu vinovăţie fapta reţinută în sarcina lor şi că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepselor aplicate, ce sunt apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii – inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.A.N. şi S.O.P. împotriva deciziei penale nr. 62 din 01 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 octombrie 2007 la 14 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat N.A.N. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat S.O.P. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3076/2009. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 464/2009. Penal → |
|---|
