ICCJ. Decizia nr. 3278/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3278/2009
Dosar nr. 7985/1/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 40 din data de 3 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, s-au dispus următoarele:
A respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M.H., cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, str. P.R., la sediul Societăţii Civile de Avocaţi ";R.&A."; şi cu reşedinţa în Cluj-Napoca, str. Al.V.V., împotriva rezoluţiei procurorului din 18 februarie 2009, dată în Dosar nr. 244/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menţinută prin rezoluţia procurorului general al aceluiaşi Parchet, din 3 aprilie 2009, dată în Dosar nr. 237/II/2/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii cms. şef M.V.D. şi sub-inspector B.I., ambii din cadrul Poliţiei municipiului Turda, cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi ameninţare prev. de art. 193 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A respins constituirea de parte civilă formulată de către petent faţă de făptuitori.
A obligat petentul să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 193 C. pen. ameninţarea constă în acţiunea de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului, ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.
Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt indicii şi elemente care să justifice existenţa relei-credinţe a poliţiştilor, cu ocazia deplasării la farmacia administrată de petent pentru aplanarea conflictului invocat de acesta.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect şi motivat s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de făptuitorii M.V.D. şi B.I. pentru infracţiunile mai sus arătate, potrivit art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din actele de la dosar rezultă că cei doi făptuitori s-au prezentat conform atribuţiilor de serviciu la locul unde a fost reclamat incidentul, au stat de vorbă cu părţile implicate în conflict şi l-au aplanat, respectând dispoziţiile legale ce le reveneau conform statutului poliţistului.
Potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Declanşarea unor plângeri penale împotriva poliţiştilor, pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor infracţiuni.
Ori, în speţă, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reţinut comiterea infracţiunilor reclamate.
Calea plângerii prev. de art. 2781 C. proc. pen. la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătoreşti greşite şi nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanşarea abuzivă de litigii penale şi nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva poliţiştilor care au efectuat acte premergătoare în cauză.
În fine, reexaminându-se actele premergătoare, întocmite de parchet, curtea reţine că infracţiunile reclamate de petent nu îndeplinesc elementele constitutive ale acestora, nedovedindu-se latura subiectivă, din partea făptuitorilor.
Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.
În consecinţă, nefiind început procesul penal, petentul nu a dobândit calitatea de parte vătămată şi ca atare nici pe cea de parte civilă, astfel că solicitarea sa de a fi obligaţi cei doi făptuitori la plata unor sume cu titlu de daune morale, nu poate fi primită, faptele acestora neexistând.
Împotriva sentinţei au declarat recurs.
În motivele de recurs, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
- nu s-au efectuat acte premergătoare în cauză, pe motiv că în cauză au fost audiaţi numai subofiţerii ai celor doi făptuitori;
- făptuitorul M.V. a intrat în spaţiul privat la farmaciei, fără mandat de percheziţie;
- făptuitorul M.V. nu a întocmit nici un proces-verbal sau raport cu privire la cele întâmplate;
- s-a efectuat percheziţie fără acordul petentului recurent.
Înalta Curte constată că petiţionarul A.M.H. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a comisarului şef M.V.D. şi a sub-inspectorului B.I., ambii din cadrul Poliţiei municipiului Turda, pentru săvârşirea infracţiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi ameninţare prev. de art. 193 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, infracţiunile ar consta în aceea că cei doi poliţişti la data de 25 aprilie 2008 l-au ameninţat pe partea vătămată, s-au purtat abuziv cu el, l-au jignit şi cu ştiinţă nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu ce le reveneau.
În plângerea penală formulată, petentul precizează că a avut în farmacia personală un incident, cu un cetăţean, cadru militar, persoană care i-a adresat 3 ameninţări, condiţii în care a apelat numărul de telefon 112 şi a solicitat Poliţiei Turda sprijin, dar poliţiştii care s-au deplasat la faţa locului, în speţă, făptuitorii, în loc să-i acorde sprijin, au avut o atitudine necorespunzătoare faţă de acesta.
Prin rezoluţia din 18 februarie 2009 dată în Dosar 244/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a reţinut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale la plângerea penală formulată de A.M.H., nu constituie fapte de abuz de funcţie din partea poliţiştilor M.V.D. şi B.I., şi nici de ameninţare şi nici de purtare abuzivă.
Procurorul a reţinut că petentul este cetăţean sirian domiciliat în Cluj-Napoca, şi totodată administrator al Farmaciei O. din Turda, a formulat plângere penală împotriva comisarului şef M.V.D. şi a sub-inspectorului B.l. ambii din cadrul Poliţiei Turda, sub aspectul comiterii infracţiunilor de ameninţare prev. de art. 193 C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În plângerea formulată, petentul învederează că la 25 aprilie 2008, în farmacia sa a avut un incident cu o persoană, persoană care l-a ameninţat astfel că acesta a apelat numărul de urgenţă 112 la Poliţia Turda, iar poliţiştii care s-au prezentat la faţa locului, făptuitorii din prezenta cauză în loc să-i acorde sprijin l-au ameninţat, s-au purtat abuziv şi l-au jignit.
Sub-inspectorul B.I. a dirijat la faţa locului o patrulă mobilă formată din agenţii S.A. şi G.L. precum şi şeful Biroului ordine publică din cadrul Poliţiei Turda, comisar şef M.V.D.
Petentul precizează că datorită faptului că a fost ameninţat de către poliţiştii prezenţi la faţa locului, s-a deplasat la sediul Poliţiei Turda pentru a depune reclamaţie scrisă împotriva organelor de cercetare penală prezente la farmacia pe care o administrează, iar la sediul poliţiei, făptuitorul B.I. a refuzat să-i comunice numele şi funcţia colegilor care au fost prezenţi în farmacie, astfel că au formulat prezenta plângere sub aspectul infracţiunii vizate de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Procurorul reţine că din rapoartele întocmite de către agenţii de poliţie prezenţi la faţa locului, rezultă că la data de 25 aprilie 2008 în timp ce se aflau cu autoturismul de serviciu şi cu echipa de intervenţie din schimbul I, au fost dirijaţi de către ofiţerul de serviciu să se deplaseze la farmacia petentului pentru aplanarea unui scandal.
Ajunşi la faţa locului, poliţiştii au găsit în stradă, în faţa farmaciei un subofiţer de armată, echipat în ţinută militară, revoltat că petentul, farmacistul în speţă, i-a vândut pentru copilul său în vârstă de 7 zile, medicamente pentru tratarea unor afecţiuni oftalmologice, medicamente ce erau destinate însă unor persoane mai mari de 14 ani, condiţii în care minorului i s-a declanşat o alergie, fiind transportat la spital.
Cu această ocazie, subofiţerul de armată le-a declarat poliţiştilor că a prezentat farmacistului bonul de vânzare al medicamentului, bon pe care acesta l-a luat şi l-a aruncat în coşul de gunoi, nemairecunoscând că i-a vândut medicamentele în cauză, sunând la poliţie, cu motivarea că este agresat de cumpărător.
Subofiţerul, a învederat organelor de poliţie că nu l-a agresat pe farmacist şi acesta este motivul pentru care a şi aşteptat sosirea organelor de poliţie pentru clarificarea situaţiei.
Având în vedere susţinerile petiţionarului cât şi ale subofiţerului de armată, făptuitorul M.V. i-a solicitat farmacistului să verifice coşul de gunoi, după care negăsind în interiorul acestuia vreun bon sau altă reţetă, poliţistul i-a arătat subofiţerului de armată conţinutul coşului şi l-a sfătuit totodată pe farmacist să depună o plângere la Poliţia Turda, iar pe lucrătorul M.A.P.N. să sesizeze Colegiul medicilor şi farmaciştilor.
Întrucât situaţia s-a calmat, făptuitorii din prezenta cauză s-au reîntors în acţiunea de patrulare iar subofiţerul M.A.P.N. a plecat de la farmacie.
Nemulţumit de prestaţia poliţiştilor petentul A.M.H. s-a deplasat la sediul Poliţiei Turda, unde a solicitat să i se comunice numele şi funcţia echipajului deplasat la faţa locului, iar la refuzul ofiţerului de serviciu care i-a comunicat să depună plângere penală întrucât cunoaşte persoanele care s-au deplasat la faţa locului, petentul a început să facă scandal, fiind nevoit să intervină şi subcomisarul B.A., care la acea dată era ofiţer de serviciu din partea conducerii.
Acesta a încercat să-l liniştească pe petent care era agitat şi nemulţumit pentru faptul că ofiţerul de serviciu sub-inspectorul B.I., i s-a adresat cu apelativul ";dumneata"; şi nu ";dumneavoastră";.
Procurorul de caz a concluzionat că plângerea petentului este neîntemeiată, poliţiştii procedând în mod legal, aplanând un conflict, fără a săvârşi vreo infracţiune, respectiv ameninţare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Împotriva rezoluţiei procurorului din 18 februarie 2009, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluţia din 3 aprilie 2009 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu se poate reţine vinovăţia lucrătorilor de poliţie, nefiind vătămate interesele legale ale petentului, nedovedindu-se că acesta ar fi fost ameninţat de lucrătorii de poliţie şi nici că aceştia ar fi avut vreo purtare abuzivă faţă de petent sau că şi-ar fi încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu.
Procurorul general arată că activităţile poliţiştilor reclamaţi, nu sunt de natură infracţională.
S-a statuat că afirmaţiile petiţionarului nu se coroborează cu actele premergătoare efectuate în speţă, şi ele nu sunt de natură a înlătura declaraţiile martorilor audiaţi, respectiv a 6 lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei Turda.
Comportamentul pretins abuziv al poliţiştilor, a fost examinat în principal prin prisma prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Ceea ce rezultă în afara oricărui dubiu este aceea că nu au fost vătămate interesele legale ale petentului şi nu s-a dovedit încălcarea cu ştiinţă de către făptuitori a atribuţiilor de serviciu nici vreun comportament ameninţător sau abuziv al acestora faţă de cetăţeanul sirian.
S-a concluzionat astfel, că cei doi poliţişti nu se fac vinovaţi de infracţiunile imputate de petent.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen. petentul A.M.H., a formulat plângere.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul Curţii de Apel Cluj, în vederea începerii urmăririi penale, împotriva comisarului şef M.V.D. şi a sub-inspectorului B.I., ambii din cadrul Poliţiei Turda, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ameninţare prev. de art. 193 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În plângerea penală din 21 mai 2008 de la Poliţia Turda, petentul a arătat că se va constitui parte civilă în faţa instanţei, fără a preciza suma, cu titlul de daune morale ca efect al comiterii infracţiunilor de către cei doi făptuitori.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul formulat de petentul A.M.H. împotriva Sentinţei penale nr. 40 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Conform art. 192 C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.M.H. împotriva Sentinţei penale nr. 40 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3277/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1213/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
